Alimentație și sănătateOameni

Ce facem cu deșeurile alimentare? Le transformăm în hrană pentru pământ. Familia mea a început compostarea și ne place!

După fiecare rundă de gătit, în familia noastră de „vegani în devenire”, rămân foarte multe coji de legume. Înțelegeam că trebuie să folosească la ceva, așa cum se întâmplă în sate, unde oamenii le dau păsărilor și animalelor. Unele resturi de mâncare ajung în grădină ca îngrășământ. Țin bine minte movila de gunoi din spatele casei bunicilor mei, din satul Vadul – Rașcov. Toate deșeurile organice acolo ajungeau. Ce pot face eu, orășeană, ca să le întorc pământului? Mă gândeam să le trec prin robotul de bucătărie, să le mărunțesc, și să le pun sub tufele de pe parcela minusculă din curtea blocului. Apoi mi-am zis, oamenii nu o să mă înțeleagă, dar nici atâta pământ, cât să acopăr deșeurile din bucătărie, nu avem. Și pentru că nu putem ține un porc la bloc, ne-am gândit la compostare, ca în vremurile bune. 

La IarmarEco am cunoscut echipa inițiativei Ask a Worm. Tinerii mi-au dat o soluție minunată. Mi-au întins o găleată și un pumn cu tărâțe. Cică se numesc Bokashi. Ce-i asta? Vezi în tabel.

„Aruncați deșeurile în găleata asta cu capac, presurați un căpăcel de tărâțe. Mai puneți un strat de rămășițe – mai presurați tărâțe. Și tot așa, până umpleți găleata”,  mi-a povestit entuziasmată o membră a echipei.

„Știți, e tare plăcut să compostezi, când locuiești la bloc, trăiești un sentiment aparte, te simți util. Simți bucurie”, mă încuraja Eugen, inițiatorul proiectului Ask a Worm, pe care l-am cunoscut la târg.

Am înțeles ce am de făcut (așa îmi părea mie atunci) și m-am dus bucuroasă acasă cu două găleți și cu o pungă plină de tărâțe. A urmat o vacanță, așa că am pus pauză pe planul meu. 

Am început să citesc o carte fenomenală – „Planeta intoxicată”, scrisă de Giancarlo Sturloni. Când am ajuns la paragraful „Dioxidul de carbon are prostul obicei de a reține căldura emisă de planetă. Practic e ca și cum cineva ar fi învelit în celofan Pământul”, am adus în bucătărie gălețile și târățele. Avem ceva timp de când nu mai folosim pungi din plastic, dar resturile de mâncare trimise la gunoiște, laolată cu alte tipuri de deșeuri, devin toxice!!! De ce? Deoarece ele se descompun necontrolat. Se produc emisii de dioxid de carbon și de metan – gaz cu efect de seră de de 34 ori mai puternic decât CO2. Un kilogram de deșeuri alimentare, depozitat la gunoiștile noastre, emite aproximativ 1kg de CO2 în atmosferă. O gunoiște corect amenajată trebuie să fie dotată cu o instalație de captare a metanului, care apoi se folosește în calitate de combustibil.

Mai pe scurt, se fac vreo 3 săptămâni de când adun, în mod serios, toate resturile din bucătărie și le depozitez în găleți care se închid ermetic. Am observat însă, la un moment dat, că nu prea se întâmplă ceva … neobișnuit. Îl sun pe Eugen de la Ask a Worm, ca să aflu, că am omis câteva detalii importante:

  1. Capacul trebuie să fie tot timpul complet și strâns închis.
  2. Deșeurile trebuie presate ca să fermenteze mai repede.
  3. Este important să pui un strat de deșeuri, apoi un strat de tărâțe. Peste 2 kilograme de resturi, presurăm 5 grame de tărâțe Bokashi (= un căpăcel de la o butelie cu apă).

Și s-a poooornit. Fermentarea a început! Acum, ce facem noi cu aceste deșeuri? Există câteva opțiuni.

  1. O ducem la movila de compostare. În Chișinău avem un punct amenajat de tinerii de la Ask a Worm, în sectorul Buiucani. Știu  că și crescătorul de ardei iuți, Sergiu Țurcanu, compostează pentru serele lui. Cred că ar fi bucuros să mai primească o căldare sau două din când în când.
  2. Unii prieteni ai mediului, concetățenii noștri, duc deșeurile prelucrate cu Bokashi, în păduri sau în regiuni cu soluri degradate. Compostul îmbunătățește starea solulului în mod natural, intensifică creşterea plantelor, facilitează drenajul apei, inhibă germinaţia buruienilor, previne eroziunea solului cu până la 20%.
  3. Noi vom duce deșeurile la grădina mamei mele, care e foarte entuziasmată de noile practici din casa mea. Abia acum aflu că și ea compostează, dar fără tărâțe. Bokashi însă grăbește fermentarea, deșeurile se transformă în compost mult mai repede, dar aici trebuie menționată o regulă.

Ca să accelerezi compostarea, aruncă deșeurile prelucrate cu Bokashi la tulpina unui copac, a unui nuc de exemplu. Acoperă-le cu frunze uscate. Știm bine, arderea frunzelor este interzisă, căci în aer se emană substanțe toxice: monoxid de carbon, dioxid de sulf, funingine, oxizi de azot, hidrocarburi și dioxine foarte toxice. Substanțele chimice pot cauza intoxicații ale căilor respiratorii, afecțiuni ale sistemului nervos central, ale mucoasei ochiului, pătrund în atmosferă, dar și în sol, în apele din preajmă.  Frunzele pot fi folosite cu spor în procesul de compostare.

Prin urmare, în loc să poluăm mediul, folosim deșeurile alimentare și frunzele ca să creăm îngrășăminte pentru soluri. Cât durează compostarea? Dacă nu răscolești deloc movila și lași procesul să decurgă în mod natural, atunci ai de așteptat un an sau doi. Bokashii accelerează semnificativ procesul de transformare a deșeurilor organice în compost. Procesul poate dura 3-6 luni. 

Ar fi minunat dacă orășenii ar reveni la compost. Iar dacă nu vor să facă asta, atunci să nu le încurce celor ce le pasă de starea mediului. În sectorul Botanica, o movilă de compostare a fost vandalizată. S-au furat peleții care o îngrădeau. În sectorul Râșcani, după „șezătorile” cu frigărui, petrecăreții aruncau plasticul și alte deșeuri nealimentare în movila amenajată pentru cele alimentare. Altfel zis, au transformat-o într-o gunoiște. Din fericire, tinerii de la Ask a Worm nu lasă mâinile în jos. Continuă să ne informeze și intenționează să amenajeze încă 2 movile: lângă circ și în Grădina Botanică din Chișinău.

Acum, vreau să vi-i prezint pe eroii noștri.

Eugen Guzun, Gabriela Isac și Mihaela Peștereanu, membrii echipei Ask a Worm, se ocupă de proiect în timpul lor liber. Eugen este programator al jocului online despre schimbările climatice „KeepCool” și coordonator al iniţiativei „Seed It Forward”. Gabriela deține funcția de director de programe educaționale la asociația obștească „EcoVisio”, iar zi de zi coordonează inițiativa „Seed It Forward” și alte proiecte. Mihaela este coordonatoare pe comunicare la „EcoVillage Moldova” din satul Râșcova, dar se implică și în activitățile mişcării „Extinction Rebellion Moldova”.

Ideea proiectului Ask a Worm s-a născut în 2017, în timpul protestelor locuitorilor din Bubuieci care blocaseră trecerea camioanelor cu deşeuri colectate în Chișinău, spre gunoiştea din satul lor.

„Treceam pe lângă movile enorme, mirositoare, pline de muști, care „creșteau” lângă containere. Ne gândeam că dacă am separa „ingredientele” acestora am vedea că sunt inofensive și chiar ar putea fi valorificate – hârtie, metal, sticlă, plastic…. Dar cel mai problematic aspect erau deșeurile organice. Pâine cu mucegai, coji de cartofi, resturi de fructe  sau niște flori vestejite – anume ele erau sursa mirosului înăcrit, a muștelor și guzganilor. În același timp, partea organică reprezenta cel mai voluminos „deșeu””, își amintesc tinerii.

Citiți mai multe despre ei în materialul realizat de ecopresa.md

 

 

 

 

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close