Alimentație și sănătateOameni

În familia Vuluță, se face miere de un secol. Albinele adună nectarul din teii și salcâmii ce cresc în spatele casei

Parfumată, intensă, dulce, pur și simplu gustoasă. Mierea familiei Vuluță cucerește de la prima vedere, căci culoarea este vie. Iar odată ce ai gustat din ea, nu te mai saturi. În familia noastră, mierea de la Vuluță nu se consumă cu lingura, ci cu borcanul. Serios.

În familia noastră, albinele au apărut în anul 1955.  Bunelul, Ion Vuluță, a adus acasă câteva familii de albini. Din amintirile bunelului, care astăzi are 88 de ani, pentru prima dată, albinele în familia noastră au fost aduse de bunelul său – Kiril, care l-a instruit pe unul din feciorii săi – Oxenti, cum să aibă grijă de albini. De la el a și luat bunicul meu Ion albinele, așa cum v-am povestit mai devreme, în anul 1955.  În anii 1960-61 bunelul s-a dus în satul Condrița ca să învețe apicultura la o școală cu rădăcini românești. Noi locuim în Codri, în spatele casei avem pădurea cu salcâmi și tei. Albinele noastre strâng mierea din aceeași copaci, de cel puțin un secol”, îmi povestește Ion Vuluță – tânărul care îmi livrează aurul dulce.
Chiar e aur această miere. E suficient să guști o picătură din ea, ca să înțelegi că e curată ca lacrima.
Nicolae Vuluță
Bunelul numai cu apicultura s-a ocupat toată viața, prin urmare l-a învățat și pe tatăl meu această meserie. Tata se ocupă cu albinele până în prezent și face un produs ecologic. Folosește doar metode naturiste, nicidecum medicamente. Și cred că un factor important este cel pomenit anterior. Noi nu ducem albinile la strânsul nectarului pe câmpuri agricole de floarea-soarelui, în livezile de mere sau în altă parte. De 100 de ani, miracolul producerii mierii se întâmplă în spatele casei, în Codrii Moldovei”.
În lunile mai-iunie, tatăl Nicolae Vuluță primește oaspeți la prisacă, în satul Onișcani, raionul Călărași. Pentru el este importantă cultura servirii mierii și educația consumatorului, care știe foarte puține despre acest produs miraculos al naturii.
Cel mai viu exemplu sunt eu. Deși consum la greu miere, nu mă prea pricep să spun din ce este făcută doar gustând din ea. Pot spune care îmi place, pot ghici dacă o miere a fost amestecată cu apă, dar nu cunosc toate felurile din miere. Nu pot spune care sunt proprietățile fiecărui tip. De aceea, sunt nerăbdătoare să ajung la prisaca familiei Vuluță, ca să aflu cât mai multe despre acest produs, de nelipsit în casa noastră.
În primul borcan e mierea de vară, adunată din diferite flori, predominant din flori de tei. Această miere, în mod natural, se cristalizează, dar pentru că am ținut borcanul la călduț, în casă, nu s-a cristalizat.
În al doilea borcan, este aceeași miere, dar care a fost ținută în depozit, unde este mai rece, și s-a cristalizat.
În al treilea borcan este mierea strânsă primăvara din salcâmi. Aceasta, împreună cu ceara care astupă celule pline cu miere pe rame, are proprietăți antibacteriene. De aceea familia Vuluță o consumă mai ales în sezonul rece al anului.
În al patrulea borcan este mierea curată de salcâm – prima miere pe care o strânge orice apicultor, are o aromă mai specifică și destul de constantă de la an la an ! Această miere practic nu se cristalizează și de aceea este cea mai întrebată pe piață !
Eu personal preferam, până la întâlnirea cu Ion Vuluță, mierea ușor cristalizată, ca să o pot unge pe pâine. După ce am gustat toate cele patru feluri de miere, anume de la familia Vuluță, nu mai am nicio preferință. Toate sunt delicioase!
Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close