Mihaela Vaipan le-a spus „pa” corporațiilor cu afaceri de miliarde … de lire sterline. De ce?

La vârsta de 21 de ani, Mihaela interacționa cu șefii executivului/departamentelor financiare ai diferitor corporații uriașe din Londra. Avea acces la strategiile, pârghiile și punctele lor slabe. Se învârtea în lumea care are la degetul său mic alte sfere de activitate din Marea Britanie. Trebuia să își câștige existența într-un oraș scump, cu un nivel de trai foarte înalt, de aceea o carieră în investiții bancare îi părea o idee bună. Activa în domeniul fuziunii și achiziției de corporații, ale căror valoare ajungea la câteva miliarde de lire sterline. În timp ce Curriculumul ei Vitae căpăta un contur tot mai solid, starea ei de sănătate se tot înrăutățea.

„După trei ani de muncă în acest domeniu, simțeam cum mi se strânge sufletul, nu eram mișcată de o pasiune, o misiune sau o viziune. Eram înconjurată de consilieri în finanțe foarte tari și am simțit, la un moment dat, că îmi doream de fapt oameni creativi alături. Venise timpul să mă retrag. Voiam să lucrez cu oameni care gândesc neordinar, își construiesc afacerile de la zero în forma în care nu au existat până atunci. Așadar, îmi doream să pun umărul la crearea unor businessuri noi. Nu conta dacă acele afaceri vor prospera, dacă vor reuși. Eu eram dornică să gust din acea pasiune care însoțește edificarea unei afaceri. În următorii 7 ani, eram concentrată pe start-up-uri. Mai întâi, a fost Graze – o companie care livra gustări sănătoase, a urmat Bizzby – o aplicație care le oferea consumatorilor acces ușor la furnizori de servicii (electricieni, ingineri gaze naturale, mecanici, instalatori, etc.) În fiecare companie ocupam funcții de conducere, eram reponsabilă de managamentul strategic și operațional. Am învățat multe!”

La Bizzby s-a reținut 4 ani. A fost o perioadă interesantă, dar și stresantă. 

„A apărut intoleranța la usturoi, ceapă, gluten, lactate, zahăr, cofeină, tot ce vrei! Aveam probleme cu pielea, treceam printr-un dezechilibru hormonal, aveam un sistem imunitar slăbit, inflamații interne și infecții. Nu eram mulțumită de soluțiile medicinii tradiționale, așa că m-am orientat spre medicina naturistă, bazată pe tratamentele cu plante. Am experimentat mult, într-o așa măsură, încât erau zile când nu mă puteam ridica din pat. Mă tratam singură, bazându-mă pe ceea ce citeam pe internet. Nu faceți asta niciodată! Nu încercați să vă stabiliți voi singuri dozele, așa cum făceam eu! Internetul era medicul meu, învățam din propriile greșeli și din propria suferință. Partea bună e că astfel, în sfârșit, mi-am descoperit pasiunea, misiunea și viziunea care, știu bine, mă vor mișca în viață mereu.”

Acel echilibru unic și sublim în fiecare organism, adus în armonie cu mediul înconjurător este definiția mea pentru fericire.  Dacă te simți sănătos și energic, fără să distrugi lumea în care trăiești, te vei simți fericit. Mai mult, vei simți că lumea este trambulina ta și că toate obiectivele tale pot fi atinse.  

Venise timpul să își ia în serios pasiunea. Urmează cursuri la Colegiul de Medicină Naturopatică din Londra, ca să obțină diploma de chef vegan (în engleză sună așa: Vegan Natural). Mihaela se ghidează după principiul lui Hippocrate: „Lasă mâncarea să îți fie medicament, iar medicina – hrana ta.”

„În timpul studiilor, pregătesc fundamentul afacerii mele, concentrată pe alimentația sănătoasă. Scopul meu este să ajut oamenii să mănânce gustos, fără a-și compromite sănătatea. Prima noastră misiune este să aducem pe piață deserturi sănătoase și gustoase, cu funcții nutritive.”

Astăzi, după mine, alimentația sănătoasă e o chestie la modă. Mulți fac business din asta: food bloggerii, nutriționiștii, antrenorii de fitness, mass media, antreprenorii. Este loc pentru Mihaela în industria alimentară, mai ales în Marea Britanie?

„Alimentația sănătoasă nu e doar un trend, devine un mod de viață pentru tot mai mulți oameni.  În Marea Britanie, 70% din oamenii cu vârsta de peste 35 de ani și 35% din copiii de 10-11 ani au peste greutatea recomandată. Aș putea continua cu statisticile despre bolile cardiovasculare sau diabet, dar cred că ați înțeles spre ce bat. Mă bucur că apar tot mai mulți oameni de afaceri preocupați de provocările întâlnite de populație. Cum hrănim un procent mai mare de oameni într-un mod mai sănătos, fără a dăuna mediului, respectiv generațiilor viitoare?  Despre asta este nutriția bazată pe plante, deci naturală și neprocesată. Deși doar 4-5% din populația Marii Britanii sunt vegani, foarte mulți reduc consumul de carne. Se estimează că 25% din cinele populației din UK sunt vegane sau  vegetariane. Va fi loc pentru mine. Există mereu un loc pentru afacerile creative și inovative. Acum mă focusez pe deserturile sănătoase, bazate pe plante și fără gluten, adică altele decat cele raw vegane, care niciodată nu vor înlocui tradiționalele torturi britanice. Marea Britanie este una din țările europene cu cel mai mare consum de torturi pe cap de locuitor. Dacă nu ne putem opri din mâncat torturi, de ce să nu încorporăm în ele micro și macro nutrienți așa cum sunt fibrele, proteina, omega 3, antioxidanții, vitaminele și mineralele? Nu doar vor contribui la suplimentarea nevoilor zilnice de substanțe nutritive, dar vor fi și inofensive pentru sănătatea noastră.”

Mihaela colaborează acum cu cercetătorii din domeniul alimentației pentru a crea produse ce corespund criteriilor pomenite mai sus. Vrea să ajungă cu ele în birouri, cluburile de sănătate, cafenele și restaurante. Urmăriți pagina ei de Instagram betterforyou.kitchen ca să țineți pasul cu toate progresele ei. La final, încă o curiozitate: Mihaela Vaipan s-a mutat în Marea Britanie când avea doar 15 ani. A făcut economie la Universitatea Cambridge, unde a ajuns după foarte multă muncă și transpirație. Vorba ceea, succesul e 90 la sută transpirație și doar 1 % – talent. 

„Tatăl meu a fost cel care mereu ne-a încurajat să explorăm. La ai săi 16 ani a părăsit  Bucovina pentru studii la o universitate din Chișinău. El considera că eu si sora mea trebuie să privim și mai departe, dincolo de frontiere. Muncea fără odihnă ca să ne susțină financiar oportunitățile ce ni se deschideau. La 15 ani eu am decis să îmi încerc norocul în Marea Britanie. Mă pasiona teatrul și voiam să îmi fac o carieră în domeniu, dar ultimii trei ani de liceu m-au făcut să înțeleg că teatrul era doar o pasiune…”

Cuvântul-cheie, astăzi, prieteni, este…pasiune. Asta vă doresc și eu. Să trăiți intens, de-adevăratelea, cu pasiune.