O autospecială de stingere a incendiilor este casa și școala unei familii cu patru copii

„Mama, hai să vedem mașina, hai să vedem mașina”, mă tot trăgeau de mânecă fetițele noastre. Nu înțelegeam de ce insistă, cât de impresionantă poate fi o mașină? Și cât gospodăream eu în autorulota noastră, cea care ne-a fost casă în ultima călătorie, prin Grecia, ele mă tot chemau. „Au jucării, hai să cerem, te rog.”

„Bun, să mergem”, am cedat eu în fața rugăminților fierbinți.

Nu îmi venea să cred ochilor! Din forțele armate sunt sau care e povestea? A fost prima întrebare pe care mi-am pus-o. Camionul e blindat cumva?

Cu o ușoară stinghereală i-am zis „gospodinei casei” că fetele noastre vor să o vadă. Gospodina spăla vesela când am întrerupt-o. Și, spre suprinderea mea, Maryline ne-a invitat în casă. Dau să intru, se deschide o imagine pe care nu o voi uita niciodată. Claude lua masa cu cei patru copii. 10 ochi erau ațintiți asupra mea. Copiii, extrem de sociabili, au sărit să le arate fetelor camera lor. Eu m-am pomenit la masa cu povești despre fantastica aventură pe care au pornit-o cei doi.

Maryline și Claude sunt ingineri automatiști. Au prins nectarul călătoriilor încă 9 ani în urmă, când au vizitat o sumedenie de țări cu o autorulotă obișnuită, asemănătoare cu cea pe care noi am închiriat-o de la camper.md. Nouă ani în urmă, aveau un singur copil, în vârstă de doar 5 luni. Au călătorit cu acea autorulotă mai mult de un an. Întorși acasă, nu după foarte mult timp, au simțit angoasa rutinei.

„Voiam mai mulți copii și ne doream să călătorim cu ei. Am avut nevoie de 4 ani ca să proiectăm și să dotăm cu tot ce trebuie această autospecială de stingere a incendiilor. Timp de 8 ani noi am muncit în Franța, ca să câștigăm și să adunăm bani pentru marea noastră aventură. Am vândut totul. Aveam o casă într-un sat de lângă orașul Lyon. Dar era aceeași casă în fiecare zi, același magazin, când mergeam să alergăm aveam același traseu. După 3 ani de la marea călătorie ne simțeam plictisiți. Voiam să creștem copii cu mintea deschisă, care să cunoască mai multe limbi. Vrem să nu se teamă de țări străine și oameni străini. Ne-am propus să le cultivăm toleranța față de alte culturi, față de oamenii cu o mentalitate diferită și un mod de viață diferit. Vrem să le arătăm copiilor cum poți trăi, e cel mai bun cadou pe care i-l putem oferi. Astăzi, spre exemplu, au aflat ce este Moldova. Au zărit autorulota voastră, au văzut inscripțiile, ne-am uitat la numerele de înmatriculare. Am luat harta și am căutat Moldova pe hartă. Am mai citit un pic despre țara voastră pe internet. Au mare? Au coastă? Nu, nu au. Iar acum aflăm mai multe chiar de la voi. În viziunea noastră, aceasta este cea mai bună modalitate de a îi educa, de a îi învăța ceva. Ei nu stau pur și simplu să asculte profesorul și să deschidă o carte. E mai ușor să rețină informații atunci când văd lucrurile despre care învață.”

Nouă ani în urmă, timp de 14 luni, au vizitat 25 de țări, deci mai toate statele din Europa. Acum se îndreaptă spre Asia. Dacă unele frontiere vor fi închise din cauza situației cu temutul Coronavirus, se gândesc și la Africa, la SUA.

„Atunci când se vor termina banii, vom trage autorulota pe dreapta și vom munci câteva luni, apoi iarăși vom porni la drum. Dacă ne iese, vom continua în așa mod până la sfârșitul vieții noastre. Nu suntem siguri că vrem să ne întoarcem însă în industria automobilistică, fiindcă dăunează sănătății și mediului. Noi, fiind ingineri automatiști, cunoaștem toate dedesubturile acestei industrii și vrem să lucrăm într-un alt domeniu, care să facă bine lumii.”

Cu acest gând au început și transformarea autospecialei. Își doreau un vehicul prietenos cu mediul.

„Autospeciala a fost fabricată în anul 1988. Am luat un camion vechi doar pentru că noi nu aveam bani ca să cumpărăm unul nou. Și nu voiam ceva electronic, fiindcă această autospecială poate fi reparată oriunmde în lume. Mecanismul e simplu. Ne-am dorit autonomie electricitate cu o autonomie la 100 % și am obținut-o. Când mergem pe drum, încărcăm bateria . Avem panouri solare. În timpul nopții, frigiderul consumă aproape 6-7 procente din energia bateriei, iar la ora 10.00, cand este soare, bateria e complet încărcată. Noi încălzim apa cu motorul autospecialei. Deci dacă mergem o oră sau două ore avem 40 litri la temperatura de 80 de grade. Atunci când mergi, în mod normal, temperatura pe care o produce motorul este risipită, pierdută. Iată că noi am găsit soluția pentru a folosi această temperatură. Apa încălzită de motorul vehiculului ne ajunge pentru a spăla vasele, pentru a face duș și pentru a spăla hainele. Avem un rezervor de apă cu 700 de litri. Mai avem o cisternă cu apa folosită de mașina de spălat și cea pe care am folosit-o noi la duș. Această apă ajunge la toaletă. Noi nu avem nevoie de apă de băut pentru toaletă, așa că o reutilizăm pe cea rămasă după spălat. Unde vărsăm apa folosită de noi și cea din toaletă? La un camping, iar dacă nu găsim unul acolo unde suntem, când avem nevoie, putem cu inima împăcată să vărsăm apa folosită de noi, în natură, căci noi nu utilizăm substanțe chimice pentru curățarea apei de WC. E doar apă. Avem WC ca cele de pe bărci, din avioane. E dotat cu un motoraș cu ventilator, așa că totul este mărunțit. Devine lichid.”

Transformarea autospecialei în autorulotă i-a costat 80 mii de euro. Ar fi ieșit mai ieftin, dacă renunțau la panouri solare. Au fost ajutați de 2 companii ca să își împlinească visul. Mașina consumă 25 litri la 100 km, dar amintesc, în timp ce se deplasează generează electricitate și căldură. Își încălzesc apa. Despre aventura lor povestesc pe Facebook. Îi puteți găsi cu denumirea Katsakoko. Aceasta vine de la numele copiilor Latika, Milica, Stanko, Eneko. Melitza și Stanko sunt nume balcanice. Nouă ani în urmă, când călătoreau prin Muntenegru au întâlnit oameni foarte frumoși în Serbia și în Muntenegru. Atât de impresionați au fost de ei, de bunătatea lor, încât le-au dat copiilor nume în cinstea lor.

„Există foarte multe stereotipuri despre oameni și țări. De exemplu am fost avertizați despre Iugoslavia că e foarte periculoiasă, că nu ești în siguranță acolo. Nimic mai neadevărat. Am cunoscut oameni extraordinari acolo. Prin aventura noastră vrem să le spunem oamenilor să nu judece o țară după stereotipuri. Să meargă și să vadă Albania, de exemplu. E ca oricare altă țară, poți avea probleme aici, dar nu e o regulă. E o țară frumoasă și sigură.”

Și îi cred că așa consideră, căci au o călătorie mai veche la activ, când timp de o lună au călătorit cu autostopul. Cu doi copii, de 3 ani și de 16 luni. În fine, eu am înțeles, având și experiența noastră neverosimilă cu autorulota de la Camper.md, că acest model de călătorie creează dependență. Senzația de libertate e de vină. Poți fi oriunde, oricând. Ai mereu casa și patul cu tine. Cunoști foarte mulți oameni fantastici. Apropo, am mai zis-o: oamenii care călătoresc cu autorulota sunt plămădiți dintr-un aluat special. Sunt liberi, dezinvolți, sociabili, deschiși la minte, aventurieri în sensul bun al cuvântului, au o cultură generală bogată nu din cărți, ci din experiențele trăite în propriile călătorii.

Și o să îi dau dreptate lui Maryline. Cel mai ușor lucrurile se învață din experiențe. Fetițele noastre știu despre meduzele cu ochi de ou prăjit, fiindcă le-au văzut cu ochii lor, în laguna albastră de pe peninsula Halkidiki. Și dacă le poți oferi o asemenea școală copiilor, fă-o numaidecât! Cea mai bună investiție nu sunt imobilele sau mașinile. Deși, e clar, ajută, avem nevoie de ele. Dar cea mai bună investiție sunt experiențele și emoțiile, mai ales cele trăite împreună, în familie. 

Urmăriți-le aventura aici: https://www.facebook.com/Katsakoko

Citește și: http://apostrof.md/recomand-o-calatorie-de-cel-putin-21-de-zile-cu-autorulota/