Despre copiiOameni

„Ți-o mers. Ai un copil de aur, care râde tot timpul și nu face probleme”

Asta aud foarte des de la mămicile supărate pe proprii copii și pe soț, pe vecini, pe soartă, în general – pe viață. Aceste mămici, probabil, nu știu că nu există copii răi sau „problematici”. Dumnezeu ne trimite suflete curate tuturor, suflete ce se pot transforma în oameni dintr-o bucată. Aceste mămici nu își imaginează, din câte îmi dau eu seama, cât de important este aportul lor și al tăticilor la „modelarea” acelui omuleț pe care și-l doresc alături.

ATRAGEM CEEA CE SUNTEM. În ziua în care oamenii vor înțelege pe deplin acest adevăr, vor deveni cu adevărat fericiți și vor simți că le merge bine în toate. Norocul nu există. Acesta este, de fapt, suma faptelor noastre BUNE. Este răspunsul lui Dumnezeu (al Universului, dacă preferați) la tot ce facem noi pentru binele altora.

Femeia creează copilul încă în timpul gravidității, iar procesul se declanșează la concepere.

Este importantă starea părinților în timpul conceperii și gândurile lor. Nu salut conceperea în stare de ebrietate ( am auzit multe istorii triste) sau cu scopuri greșite (ca să-și împlinească viața, ca să aibă ajutor la bătrânețe sau pentru că toată lumea are măcar un copil).

La fel de importantă este starea femeii care poartă copilul sub inimă. O graviduță anxioasă, mereu nemulțumită și nerecunoscătoare, stresată, prinsă în tot felul de treburi mult prea solicitante, va transmite această energie copilului. Ceea ce gândim în timpul sarcinii, ceea ce vorbim și trăim afectează direct fătul și îi determină într-o mare măsură temperamentul. Nimeni nu o să mă convingă de contrariul.

Odată născut, bebelușul are nevoie de dragoste necondiționată. El simte când părintele este iritat sau stresat. Ca să poți liniști un copil agitat, trebuie să fii tu calm.

Copiii sunt copia fidelă a noastră și nu mă refer la fizic. Ei ne imită apucăturile, gesturile, mimica. Cei ce îmi spuneți că am noroc de un copil bun, v-ați privit vreodată în oglindă? Mai ales atunci când sunteți înfuriați? Nu am o experiență îndelungată în ale maternității, dar până la această etapă mi-am formulat niște concluzii despre „secretul fericirii unui bebeluș”. Ceva îmi spune că formula va funcționa și în viitor.

1. Despre concepere și graviditate am vorbit mai sus. Sunt importante seninătatea gândurilor, susținerea partenerului de viață și scopurile corecte din spatele dorinței de a avea un copil.

2. Un părinte fericit = un copil fericit la culme. Nu cred că poți avea un copil împlinit și relaxat, atunci când te irită tot ce face partenerul tău sau când te superi de la orice. A fi senin în orice situație este o artă, care se învață. Dar merită toate eforturile.

3. Chiar și bebelușii ne imită. Dacă le zâmbești tot timpul și le vorbești, atunci sigur vei avea un răspuns.

4. Ia copilul cu tine oriunde mergi, dacă permite situația sau evenimentul. La club sau un chef major, evident, nu te pornești cu un copil. Emma mă însoțește peste tot, a mers și la salonul de înfrumusețare cu mine. Este obișnuită să fie implicată în discuții cu cei din afara casei, nu se sperie decât atunci când e ținută de un bărbat cu barba foarte lungă și stufoasă. Serios.

5. Copiii ne învață pe noi mai multe decât noi pe ei. E firesc și avem doar de câștigat dacă acceptăm acest lucru. Cu aroganță și autoritate nejustificată nu vom putea construi o relație armonioasă cu puii noștri („Închide gura”, „marș acasă”, „nu e treaba ta”, „taci și manâncă”… repertoriul părinților de la noi este bogat). Bebelușii nu sunt de vină că au colici, că îi dor gingiile, etc. Atunci de ce să îți ieși din fire? Când simti că nu ai răbdare să gestionezi o criză, ia o pauză, dar nu îți descărca furia pe copil.

6. Atunci când vedeți la copilul dumneavoastră trăsături care vă deranjează, analizați-vă bine propria persoană. Să nu vă surprindă dacă le veți găsi la voi. Și atunci revenim la principul „fii tu omul pe care îl vrei lângă tine”.

Sigur îmi scapă niște nuanțe, dar și așa povestea e lungă. La final, o să spun doar că și fetița noastră plânge, se agită, a avut colici, etc. Sunt zile când vrea doar în brațe sau când e mai plângăcioasă. Am luni bune în care dorm câteva ore pe noapte și adorm pe băncile din parcuri. Nu pot să mă laud ca alte mămici că adoarme singurică. Uneori o legăn 2 ore ca să doarmă 10 minute. Nu exagerez.

Cu toate stările ei, Emma e PERFECTĂ. Niciodată nu m-am gândit la cum o să mă ajute la bătrânețe. Îi sunt recunoscătoare și îi mulțumesc în fiecare zi că a venit în viața mea. Cu ea cresc și vreau să fiu mai bună, ca să fie EA mândră de mine.

 

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close