Alimentație și sănătateDespre copiiOameni

Așa făcea mama…O pildă extraordinară despre convingerile preluate, care ne conduc viața și ne limitează

„Odată, un soţ îşi urmărea soţia cum găteşte. Ea punea în tigaie şuncă să o pârlească. Tăia o felie, apoi de la fiecare colţ mai tăia câte o bucăţică. Soţul, curios, o întreabă: „De ce o tai în acest fel?”

Soţia i-a spus: „Nu ştiu, aşa făcea mama.”

Apoi, deja ambii curioşi, au sunat soacra să o întrebe care este misterul acestui ritual de tăiere a şuncii. Soacra la fel a răspuns, că a văzut-o pe mama ei făcând astfel.

Când au întrebat-o pe bunica despre ritual, au dezlegat, în sfârșit, misterul. Ea avea tigaia prea mică şi era nevoită să taie în aşa fel colţurile, încât șunca să încapă în tigaia ei.”

Această istorioară ne arată cum moştenim noi convingerile. Unele dintre convingerile noastre vin de la bunici, care poate au îndurat foame sau au căzut sub represiune. Aceste evenimente au dat naştere unor convingeri despre viaţă, mâncare, securitate, etc. Apoi, fiind educați de ei, încă de mici, copiii preiau convingerile și le instalează inconștient în „calculatorul de bord”, uneori fără a le revizui vreodată. Pur și simplu mergem cu acest bagaj de „învățăminte” prin viață, limitându-ne în toate, fără să ne dăm seama. Ne privăm astfel de succes, bani, abundență, relații armonioase și multe altele.

Am preluat această pildă de la Iulia Linga (cine îmi urmărește activitatea, o cunoaște și pe Iulia – o femeie extraordină, practician în Programare Neuro lingvistică, cercetătoare aprigă a legităților Universului, a energiei feminine și masculine, ș.a.m.d. Dați follow la profilul ei de Facebook pentru a accesa informații uneori uluitoare despre oameni și suflet).

Atunci când ne naştem, nu avem nicio viziune asupra acestei lumi materiale. Treptat, prin experienţe, dar şi din POVESTIREA ALTORA ne formăm credinţe din ce în ce mai rigide despre noi, despre lume. Cu cât mai mult înaintăm în vârstă, cu atât mai rigidă devine mintea noastră, pentru că avem foarte multe convingeri pe care le considerăm adevăr. Începe totul din copilărie. Atunci când ne întâlneam cu anumite experienţe, reacţionam cumva, iar creierul nostru înscrie această strategie aplicată, împreună cu nişte fraze cheie, auzite de la alții. Acestea şi devin convingerile, care ne ajută sau ne încurcă în viață.
Atunci când ne ciocnim cu o situaţie nouă, creierul nostru merge automat la acele strategii înscrise deja, pentru a economisi energie. Creierul încearcă să „împacheteze” noua situaţie în vechile convingeri.  Astfel convingerile noastre create în copilărie sunt ca o mâncare preparată tare demult, care ar putea să fie nu doar puţin comestibilă, dar chiar toxică. Convingerile date de părinţii noştri erau formate în cu totul alte timpuri, când aveau probabil unele avantaje.  Acum, însă, lumea se dezvoltă cu o viteză uimitoare şi contextul în care trăim ne cere să fim foarte flexibili în gândire, convingeri.
Nu înseamnă că trebuie să renunţăm la tot în ce am crezut până acum, dar să inspectăm ce programe avem, deja conştient, să le alegem pe cele care ne servesc şi să le lăsăm. Să le schimbăm pe cele care ne blochează.
Omul flexibil rămîne tânăr. Omul care crede că știe totul despre această lume, îmbătrânește, explică Iulia Linga.
Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
Close