Nu-mi credeam ochilor, ieri, că citeam pe poarta Grădinii Botanice anunțul: „Se interzice plimbatul cu bicicleta după ora 10.00 a persoanelor mai în vârstă de 10 ani.”
L-am citit de câteva ori, ca să mă conving că nu visez. Însă nu, propoziția asta tot acolo era, la fel și familia mea -cocoțată pe biciclete, așteptând să intrăm. Fetițele noastre ardeau de nerăbdare să ne plimbăm prin parc. Însă nu a fost să fie.
Am cerut explicații de la paznic despre motivele interdicției și mi se pare absolut normal să i se explice oricărui vizitator DE CE NU SE POATE. Eu înțeleg că acest „NU SE POATE” e o lege incontestabilă în orice colț al țării noastre, care nu lasă loc pentru lămuriri, dar totuși, nu puteam pleca, după ce ne-am echipat minute bune ca să ne plimbăm prin această grădină.
Paznicul nu s-a ostenit să îmi explice ceva. M-a trimis la Regulament, după mine, proaspăt înșurubat lângă geamul de la CASĂ. Iar acolo, prieteni, e și mai slut. Nu-i destul că bicicletele conduse de oameni cu vârsta de peste 10 ani sunt interzise pe teritoriu. La listă se adaugă skateboard-urile, rolele și săniile, la fel, conduse de persoanele cu vârsta mai mare de 10 ani.
Doamna de la CASĂ a fost mai receptivă decât paznicul. Ne-a explicat că bicicliștii îi deranjează pe vizitatorii care vin pentru liniștea din grădină.
Oare câți bicicliști din cei peste 800-900 mii de chișinăuieni ajung pe cele 104 ha de pământ la aceeași oră, de a considerat administrația că bicicletele îi deranjează pe vizitatorii care vor să se odihnească în Grădina Botanică, mă întrebam eu? Atenție, până nu demult, în această grădină se dădeau biciclete în chirie.
Într-o țară în care poți număra pe degete spațiile verzi în care te poți plimba cu bicicleta, îmi pare deplasată interdicția instaurată de directorul Ion Roșca în luna iulie a acestui an (am găsit pe internet ordinul semnat de el, cu noile reguli interne ale Grădinii Botanice).
Încă supărată pe administrație, după ce ne-am plimbat cu bicicleta pe lângă gardul grădinii, inhalând gazele de eșapament de la camioane, am revenit acasă cu un gând – să văd dacă și în alte grădini botanice ale lumii bicicletele sunt interzise.
Am găsit interdicții asemănătoare la:
Royal Botanic Gardens din Londra
Leiden Botanic Garden din Olanda
Christchurch Botanic Garden din Noua Zeelandă
Royal Botanic Gardens & Domain Trust din Sydney din Australia.
Administrația acestor grădini își motivează decizia prin preocuparea față de protecția animalelor și a plantelor, dar și față de siguranța, apoi liniștea vizitatorilor.
Pe de altă parte, în Grădina Botanică din Chicago de exemplu, se permite ciclismul pe piste special amenajate, cu viteza maximă de 12 km/h.
Punând cap la cap lucrurile, îmi pare nejustificat noul regulament al Grădinii Botanice din Chișinău și frustrantă lipsa explicațiilor. Dacă am avea plante rare în calea bicicliștilor, aș fi putut gândi diferit, dar eu văd grădina ca pe o pădure superbă, un spațiu deschis, cu alei generoase. E drept, găurite și crăpate, dar încă asfaltate.
La cât de pustie este de luni până vineri, cu un bilet de intrare de doar 10 lei, eu personal nu m-aș grăbi să interzic bicicletele, rolele și săniile. Înțeleg interdicția în orașele Londra și Sydney, imense, aglomerate, vizitate anual de peste, atenție, 30 de milioane, respectiv, 4 milioane de turiști!!!!!
Dar la Chișinău…
- Când nu ai piste pentru bicicliști în oraș
- Când ești înghițit de cele peste 300 de mii mașini deținute de chișinăuieni
- Când ai două-trei parcuri mici, cu două-trei cărări asfaltate
- Când cică vrei să încurajezi ciclismul și mersul pe jos în locul șofatului și mașinilor parcate pe trotuare
Oare are sens să te pui în rând cu orașele mari ale lumii în care există alternative la grădinile botanice pentru iubitorii de plimbări în sânul naturii? Și mă deranjează că regulile nu există pentru toți. Deși animalele de companie sunt interzise pe teritoriul Grădinii Botanice, am surprins doi căței zburdând nestingheriți, alături de stăpâni, pe gazon. Da, noi am revenit în grădină, la insistența fetelor. Și nu regretăm. Gustul amar lăsat de regulament a fost îndulcit de peisajele mirifice, de norii grei care atârnau peste copaci și de mirosul de pădure.
