Când o femeie nu vrea copii, cei mai mulți o să sară la ea cu argumente de ce este fain să îi ai. Majoritatea o să încerce să o convingă că trebuie să îi aibă.
Apoi, nu trebuie.
Fiecare are calea sa, lecțiile sale de învățat, misiunea, preocupările, deciziile și alegerile sale. Și dacă vrei să fii de ajutor, nu încerca să convingi pe nimeni de nimic.
În aceste zile se discută foarte mult declarația artistei din România, Delia, prin care își explică „decizia” ei de a nu avea copii. Pun ghilimele, fiindcă nu sunt sigură că este o decizie. Dar nu e treaba mea. Delia a supărat multă lume cu răspunsul ei la întrebarea despre copii, dat pe Tik Tok: „De ce nu fac? Nu știu, dar cred că ar trebui felicitați oamenii care nu fac, pentru că toată lumea face, suntem foarte mulți și chiar nu mai avem nevoie să fim foarte mulți. Ne-am atins scopul, ne-am înmulțit destul de mult, e plină planeta de noi. Nu suntem prea simpatici așa, adică facem mult rău, consumăm multă hrană, consumăm foarte multe chestii, facem rău, poluăm. De ce să fac? Încă unul? Nu, frate. Lasă să nu fie, nu stau eu bine fără stres și fără obligații? Nu plec eu de acasă când vreau și mă întorc când vrea inimioara mea? Nu fac eu în viața asta ce vreau eu? Ba da! Deci, vrei complicații? Fă un copil.”
Eu cred că Delia, dar și alte femei nu trebuie ÎNCOLȚITE, nu trebuie puse în situația de a-și înainta sau justifica motivele pentru care nu au sau nu vor copii. Decizia de a deveni mamă e o chestiune personală, pentru unii foarte intimă. Se discută și se ia împreună cu partenerul, se aprobă de Dumnezeu și se acceptă (sau nu) de către sufletul copilașului care este chemat (sau nu) în familie. Îmi place viziunea spirituală asupra vieții, iar nașterea este parte din viață.
Sper să vină acele timpuri în care să nu mai punem presiune pe femei cu întrebările: „Când o să ai copii?”, „De ce nu ai copii?”, „Nu vrei copii?” Admit că într-o discuție foarte intimă, cu o persoană de încredere, foarte apropiată, o femeie va dori chiar să își deschidă sufletul ca să vorbească despre asta.
Eu cred că o femeie este concepută să își dorească să fie mamă. Încă în burtica mamei se formează rezerva noastră ovariană. Sângerăm în fiecare lună, fiind semn al sănătății noastre reproductive. Deci menstruația nu vine să ne dea peste cap viața de femeie, ci ca să ne bucure că suntem fertile. Vine în fiecare lună și este un semn că putem susține o sarcină. Dacă nu rămânem însărcinate, se elimină mucoasa uterină. În fiecare lună, după sângerare, mucusul cervical se transformă și ne vorbește despre fereastra noastră fertilă, ne arată când putem concepe. La ovulație, dorința noastră sexuală crește. Deci felul în care e construit corpul nostru și hormonii noștri sunt cea mai vie dovadă a faptului că o femeie e concepută să creeze oameni, să aducă pe lume copii. Dacă instinctele noastre nu sunt tulburate de nimic, noi, femeile, vom dori să avem copii. În momentul în care iubim un bărbat pe care îl simțim de încredere, alături de care ne simțim în siguranță fizic, emoțional, financiar, vom dori să avem cu el un copil. Și, invers, femeile nu pot rămâne însărcinate atunci când nu au încredere în partener, atunci când se tem să nască, au traume de la propria naștere, au relații tensionate cu mama. Există „n” cauze subtile pentru imposibilitatea de a concepe. Recomand cartea „Iubește-ți boala” de Valeri Sinelnikov.
Și ca să rezum, consider că femeia nu își dorește copii atunci când are răni de vindecat, când simte că nu e timpul potrivit să conceapă, când îi este frică să își asume responsabilitatea creșterii un om sau când nu e sigură că partenerul ei e tatăl potrivit. Deci nu pentru că planeta e suprapopulată. Nu pentru că vor lăsa generațiile viitoare fără surse de hrană. Asemenea argumente nu îi sunt proprii, sunt contrare legilor naturii, firii omenești.
În orice caz, alegerea de a nu avea copii trebuie respectată de oamenii din jur, ca orice altă alegere personală. Să ne imaginăm rolul de părinte ca pe o slujbă. Orice om de pe planeta asta, că e femeie sau bărbat, este liber să aleagă să fie sau să nu fie părinte. Să faci copii doar pentru că ești om, doar pentru că poți sau pentru că „așa trebuie”, este o nebunie. E ca și cum ți-ai semna cu propria mână sentința la nefericire. Iar copiii, nu că nu ar fi evident pentru toată lumea, merită să fie aduși pe lume doar dacă sunt cu adevărat doriți, așteptați, iubiți.
