Când o femeie vrea copii

Când o femeie vrea copii, ea nu are nevoie să fie speriată că îi va fi greu, că va naște în dureri îngrozitoare, că va avea sfârcurile zdrobite de la alăptare, că nu va dormi până la majoratul odraslei, că va intra în depresie, că nu va mai vrea sex în veci, că vacanțele de familie vor fi munca părinților și odihna copiilor, că va fi grasă, că …. că….că….

O femeie nu are nevoie să fie descurajată nici dacă îl concepe pe al treilea sau al patrulea.

„Gata, ai trei, vă ajunge. Aveți și băiat (cu sensul că pachetul e complet, avem și fete și un băiat). Nu vă mai trebuie.”  

Fraza de sus mi-a fost aruncată nu o dată. Mai am una înaripată: „Tu nu știi cât de greu este să îi crești mulți. Poate vă opriți?”

Am mai auzit și că sunt mulți copii de adoptat, că ar fi mai potrivit să adopți decât să naști alți copii. Ar fi mai cu folos. Și aici o să las o remarcă. Noi nu datorăm nimic nimănui și nu suntem obligați să-i salvăm pe alții. Oricând poți să ajuți. Iar asta e pe deplin suficient.

Am mai auzit că oamenii fac copii din egoism, că se consideră „specie superioară” care concepe copii buni. Aici piatra se aruncă în grădina credincioșilor. După mine, o asemenea afirmație vine de la un om sau un părinte nesigur pe sine, care are stimă de sine scăzută.

Mai nou, poți să auzi că cei care aduc pe lume mai mult de 2 copii contribuie la epuizarea resurselor, la poluarea planetei. Și aici am o remarcă. Înainte să te preocupe cât consumă alții, întreabă-te câtă risipă faci tu personal, apoi aruncă un gând și la omenire. Câte haine arunci la gunoiștea comună fiindcă nu îți mai plac și pentru că le poți schimba des, fără să te gândești că nu se reciclează și poluează mediul. Ajută să te gândești, în general, la ce se întâmplă cu deșeurile pe care le produci. Câtă mâncare arunci la gunoi. Și dacă nu ai un stil de viață minimalist, consider că nu ești omul care să judece câți copii au dreptul la viață.

Nesănătoase îmi par și etichetele din aceste zile, că o femeie cu mulți copii precis este dintr-o sectă, dacă nu e țigancă desigur. „La sigur” e săracă lipită pământului, nu are nici cunoștințe, nici bani să se protejeze de sarcină. E cel mai primitiv și ofensator stereotip. Dacă ai cunoscut câteva cazuri, nu înseamnă că le putem numi regulă.

Și pentru că veni vorba despre sărăcie și copii, o să las aici o întrebare: „Dacă o femeie este săracă, nu are dreptul să fie mamă?”

Acum, să revenim la spierietori. De ce cred că o femeie care vrea copii trebuie să ocolească sperietorile, cu așa-zise bune intenții de pregătire pentru maternitate „așa cum este ea”, cu metehne, nu doar cu bucurii?

Fiindcă experiențele altor oameni nu au titlu de lege, tocmai pentru că sunt experiențele ALTOR oameni! Percepția fiecăruia despre o situație sau alta depinde de un milion de circumstanțe, care pot fi foarte diferite de ale tale.

O doamnă mă sfătuia să nu am trei copii, fiindcă are în memorie întipărit cum spăla cu mâna rufele când avea ea trei copii. Și da, îi era greu. Salarii mici. Soț neimplicat în creșterea copiilor. Și multe alte probleme de familie au existat acolo. Ce sfat aș mai putea primi de la ea decât „Oprește-te, că e greu”?

Femeile care vor copii au nevoie de o BUNĂ, SĂNĂTOASĂ informare. Și, din fericire, trăim în epoca în care informațiile bune sunt accesibile. Tot din fericire, avem și specialiști care să ne ajute, astfel încât maternitatea să nu fie o povară, așa cum se descrie tot mai des pe rețele.

Avem osteopați, care ajută corpul să se pregătească de sarcină și să se recupereze după naștere, ca să nu rămână femeia cu sechele ca incontinența urinară, prolaps genital, etc. Prevenirea consecințelor neplăcute se face și cu ajutorul antrenorilor de Yoga și pilates. Rănirea sânilor în timpul alăptării deseori e de la atașarea greșită a copilului. Aici de ajutor sunt consultanții în alăptare. Din fericire, te pot pregăti corect de maternitate și educatorii prenatali, psihologii perinatali. Cât despre partea psihologică, sunt convinsă că buna informare va reduce stresul și dificultățile pe care le poate experimenta o mamă. În momentul în care înțelegi nevoile copilului și știi cum să acționezi, rolul de mamă devine mult mai plăcut, cu toate transformările și schimbările în viața femeii, pe care le presupune.

Când eram gravidă cu primul copil, o mămică mi-a sugerat două cărți: „Cartea despre copii” de Osho, de unde am aflat cât de important este să îi naștem lin, să imităm la maxim condițiile din uter în sala de nașteri. Iar a doua carte a fost „Cel mai fericit bebeluș din lume” de Harvey Karp, din care am învățat cum să îmi liniștesc bebelușul, de ce este important să îl port în brațe și multe alte lucruri utile la îngrijirea unui nou-născut.

Tot la primul copil, o altă mămică mi-a făcut cadou cartea „Nu există copii răi” de Janet Lansbury – cea mai bună inițiere pe care o puteam avea ca părinte în educația pozitivă și psihologia copiilor.

Uite asta numesc eu suport, informare, pregătire.

Pe de-altă parte, pe rețelele sociale, se contureză două curente:

• Maternitatea ROZ , așa-zisa maternitate „romantică”, lumea „mamelor perfecte”. Pe mine personal acest tip de maternitate nu mă deranjează deloc, cel mai des chiar mă inspiră. Consider că eticheta e pusă de femeile care nu se simt mame bune, care nu sunt mulțumite de felul în care își exercită rolul de părinte. Admit însă că „mamele perfecte” ar putea pune presiune pe unele femei. Nu e ușor pentru o femeie care nu iese mai departe de ograda blocului să vadă mămici mereu coafate, în călătorii și tot felul de localuri cu cei mici, savurând bucuriile vieții. Este doar un exemplu. Presiune poate însemna faptul că altcineva arată impecabil imediat după naștere, de parcă nici nu a născut. Cumva, apar niște „standarde”. Deci dauna curentului „maternitatea roz” este că femeia cu stimă și cu o imagine de sine scăzută, într-o situație de familie sau financiară nu prea bună, își setează niște așteptări pe care nu le poate atinge și chiar poate ajunge la depresie. Se uită faptul că o fotografie de pe Instagram e o clipă, iar maternitatea e compusă din trilioane de clipe. Foarte diferite. De diferite culori, cu o gamă largă de emoții. Înseamnă asta că femeile care arată bestial la scurt timp după naștere trebuie să se ascundă, ca să nu devină un trigger pentru cineva? Sau femeile care savurează maternitatea? Sau femeile care nasc lin și frumos? E ca și cum te-ai aștepta ca nimeni să nu mai posteze imagini cu o călătorie sau cu o experiență faină, fiindcă în fața unui telefon, chiar acum, este cineva sărac sau nefericit.
• Maternitatea HORROR. Aici eu mă refer la discuțiile prin care se arată doar partea negativă a maternității. Părerea mea este că acest curent dăunează mult mai mult decât „maternitatea roz”. Le face rău viitoarelor mame, dar și femeilor care trăiesc deja acest rol și se confruntă cu dificultăți. Pentru viitoarele mămici, informațiile despre nașterea de groază, bunăoară, sunt un pericol real. Durează prea mult să explic mecanismul, dar ele pot copia tot cu ce s-au încărcat și pot avea nașteri complicate, repetând istoriile de naștere ale altor femei. Iar istoriile Horror despre maternitate le scufundă și mai mult pe mamele obosite în starea lor, care nu le permite să se bucure de maternitate.

Așa cum extremele nu au fost niciodată sănătoase, mie personal îmi place echilibrul, inclusiv în discursurile despre maternitate. Iar dacă acestea sunt însoțite și de niște informații bazate pe cercetările oamenilor care și-au dedicat viața studiului sarcinii, nașterii, creșterii copiilor, psihologiei perinatale, voi urmări cu plăcere și interes.

Femeile au nevoie de informații, nu să fie speriate. Dacă vrei să ajuți, spune-le unde să le caute, ce să citească.

Vă invit pe Nașterea Mea – un spațiu în care te poți pregăti de sarcină, naștere și maternitate într-un mod echilibrat.