Când toți îmi spuneau că nu pot să nasc natural, el m-a luat de mână și m-a dus în sala de naștere

Acum trei zile, i-am dat naștere celui de-al doilea copil, într-una din sălile Spitalului Clinic Municipal Nr.1, după 38 de săptămâni în care tot auzeam de la diferiți medici și oameni buni că nu am cum să nasc natural cu cicatricea pe uter, lăsată de cezariana de acum 11 luni. 

„Trebuia să aștepți cel puțin 2 ani ca să rămâi gravidă, mai ales că ai avut preeclampsie la prima sarcină”. Cam așa a început una din nenumăratele lecții de morală, pe care am auzit-o cu doar o săptămână înainte de naștere de la un ginecolog obstetrician, la un seminar pentru viitori părinți.

„Mmm…eu sunt în săptămâna a 37-a, nasc în curând…E cam târziu să vorbim despre ce ar fi trebuit să fac 9 luni în urmă, în momentul în care în mine trăiește un copil de 2 kg 500”, m-am gândit eu.

„Și tu vrei să naști natural?”, continuă medicul. „Nu știu, vedeți voi, dar eu am avut așa un caz în practica mea, când o pacientă, tot cu o cicatrice de 4 mm pe uter, a murit. A murit și copilul”…

Bla, bla, bla, bla…

Creierul meu, în acest punct, a încetat să mai înregistreze ceea ce vorbea doamna.

„Ce bine că eu nu sunt chiar așa de ușor de impresionat”, mi-am zis eu și am răsuflat ușurată, știind că nașterea fetiței mele e în mâinile medicului obstetrician Constantin Ostrofeț. 

De fapt, știam eu bine care sunt riscurile. În ziua în care am văzut două liniuțe roșii pe testul de sarcină, am stat de vorbă cu Google: „Hey, google, cum e cu sarcina la scurt timp după cezariană?” M-au cam înspăimântat rezultatele căutării. Ruptură uterină, hemoragie, moartea copilului, moartea mamei, moartea mamei și a copilului, medicii sugerează avortul …. Asta găseam pe diferite site-uri și forum-uri.

Medicii care îmi supravegheau sarcina zâmbeau cu neîncredere atunci când le spuneam că domnul Ostrofeț nu intenționează să planifice o nouă operație de cezariană. Doar Egor Nekitin, la care mergeam pentru ultrasonografia sarcinii, reacționa cu „da, cicatricea e bună, merită să încercați natural”. În rest, de la mamă, cunoștințe și medici, auzeam „Nu, nu e posibil. Dar nu ai voie, e periculos, de ce să riști?”, etc. Un ginecolog mă și băga în spital la un moment dat, prezicându-mi naștere prematură.

„O să naști natural, îți dăm ție și bebelușului această șansă. De tăiat…eu oricând reușesc, nu îmi trebuie mult timp, durează câteva minute”, auzeam eu de la Constantin Ostrofeț, medicul alături de care aș naște de zeci de ori.

Știți, eu nu prea înțeleg femeile care merg să nască la obstetricianul de gardă. Nu le judec, înțeleg doar că eu nu aș putea proceda astfel. Pentru mine, omul care asistă la naștere e ca și tatăl copilului. Pur și simplu nu poate fi oricine. Trebuie să știi că ai încredere deplină în el, să te simți confortabil în preajma lui, căci la urma urmei, ai de scremut în fața omului, iar o porție de fecale sigur iese din toată afacerea. Iar acum, serios vorbind, mai e și o chestie de energie. Miracolul de aducere pe lume a unui suflet cere un medic apropiat inimii mamei.

Citește și: Proaspăta mămică, Anna Smolnițchi, despre experiența de naștere la Spitalul Nr.1 din Chișinău: „Iată ce am pățit…”

Și atunci, haideți să vă povestesc cum arată un obstetrician care nu alege calea cea mai ușoară, ci cea mai sănătoasă și firească de naștere a unui copil. De la ora 2.00 noaptea, când l-am scos din casă cu apelul meu despre „crampe în abdomenul inferior”, până la 11.40 ziua, când am auzit primul strigăt al bebelușei noastre, Constantin Ostrofeț a arătat ca un matematician, apoi ca un clarvăzător, giuvaier, dar în primul rând – prieten. Din clipa în care m-a luat de mână și m-a condus în sala de naștere, până în cea în care mi-a pus fetița pe burtă și și-a scos mănușile, a luat zeci de decizii, a făcut poate sute de calcule, a spus vreo 10 glume bune și a învățat pe de rost, probabil, fiecare curbă din organele mele interne (de la burtă în jos).

Nu credeam că aș putea ajunge să fac asta, dar i-am mulțumit în gând de mii de ori pentru decizia de a recurge la anestezia epidurală, despre care spuneam, la început, că nu o vreau nici în ruptul capului, căci îmi doream o naștere sută la sută naturală. „Inamicul” meu din seringă ne-a ajutat mult, a grăbit deschiderea colului uterin, respectiv a redus riscul de ruptură uterină din cauza contracțiilor puternice. Și apoi, cele 3 ore de contracții intense, în care am simțit că mi se desface în bucăți bazinul, pe alocuri cu senzația că vreau să îmi smulg părul din cap, m-au convins că merită să profiți de invențiile din medicină, iar ajutorul medical nu face nașterea mai puțin naturală. La stomatolog nu spunem „nu” anesteziei atunci când ni se scoate un nerv sau un dinte, nu? Desigur, am acceptat senină anestezia epidurală deoarece aveam garanția că nu afectează copilul, nu ajunge la el sub nicio formă. Mai știam că va fi administrată de un expert, de către Ion Chesov – o bijuterie pentru reanimatologia și anesteziologia din Moldova. 

Revenind la naștere, ca să le răspund tuturor oamenilor care mă tot întrebau de ce aș risca să nasc natural, când există o opțiune simplă și rapidă – cezariana. Deși încă mă doare rău fundul după incizia perineală (intervenție absolut necesară, apărută în proces), sunt în al zecelea cer de fericire că am trăit experiența de a naște natural. Deși am simțit agonia contracțiilor intense și am petrecut mai bine de 9 ore în sala de naștere, îi sunt infinit recunoscătoare domnului Constantin Ostrofeț că nu e genul de medic care să caute căi ușoare. Are un respect mult prea mare față de naștere, în forma în care a proiectat-o Dumnezeu. Desigur, vine cu mici ajustări „tehnice” atunci când e cazul, astfel încât să nu fie puse în pericol viețile mamei și copilului. 

1. Travaliul mi-a dat timp berechet ca să mă pregătesc pentru întâlnirea cu fetița noastră, am reflectat asupra miracolului pe care urmează să îl trăiesc.
2. Alături de mine a fost soțul meu, iar nașterea fetiței ne-a unit și mai mult. El a urmărit întregul proces, m-a ținut de mână, s-a rugat cu mine, a respirat într-un ritm cu mine și a tăiat cordonul ombilical. Eu am născut-o pe Mia, dar amândoi am creat ființa care astăzi ne completează fericirea.
3. Am simțit-o pe fetița noastră mai aproape ca oricând în timpul travaliului și în timpul nașterii. Simțeam cum își face cale spre ieșire, ca o adevărată luptătoare. Încă înainte de a se naște, m-a ajutat enorm. S-a poziționat avantajos pentru noi încă pe la 7 luni, a coborât atât de delicat în bazin, fără să deterioreze cicatricea de pe uter, ea a muncit mai mult decât mine la naștere. Pot număra pe degete numărul împingerilor mele. De aici și sentimentul mai pronunțat, că aduc pe lume o minune, mă simt și mai binecuvîntată să îi fiu mamă. Înțeleg și mai profund cât de fenomenală este ea, nașterea ei, ca rezultat – simt o responsabilitate mai mare. Doamne, dar cât de specială e!
4. Am cântat în travaliu și în timpul nașterii propriu-zise (expulziei copilului).
5. La cezariană m-am simțit ca o valiză din care s-a scos un copil, am rămas cu un soi de neîmplinire. După nașterea naturală, m-am simțit mamă în deplinul sens al cuvântului, aveam senzația că eu m-aș fi renăscut, am trăit un sentiment unic de purificare. .

Așa cum la Premiile Oscar, câștigătorii vin cu o listă de oameni care au contribuit la succesul lor, eu o să îmi mulțumesc echipa mea în operațiunea „Nașterea Miei” și o să recomand cu drag specialiștii care au contribuit la venirea în siguranță pe lume a fetiței noastre.

Viorica Mândru – medic de familie, clinica Sancos ( toate analizele au fost efectuate la timp, lucru de care nu am avut parte la prima sarcină, la o policlinică din sectorul Buiucani. Acolo, medicul nici măcar nu răspundea la apelurile mele telefonice);

Egor Nechitin – expert în ultrasonografie, îl găsiți la Spitalul Clinic Municipal Nr. 1 sau la Medpark;

Constantin Ostrofeț – medic ginecolog obstetrician … Să mai spun ceva despre el? 

Ion Chesov – anestezist cu mâini de aur, Spitalul Clinic Municipal Nr. 1. Și după prima, și după a doua naștere, spinarea mea a și uitat de întâlnirea cu injecțiile. Zero disconfort. În plus, comunică pe nota 10 cu pacientul, oferind explicații atât cât e nevoie, despre ceea ce urmează să se întâmple. 

Dumnezeu – El e cu noi tot timpul. Grație lui a și apărut Mia în viața noastră, El a ghidat-o spre lumină, spre lumea din afara burticii, în siguranță…Dumnezeu ne-a scos în cale toți profesioniștii despre care am vorbit mai sus. Apelați la ei cu încredere. Sănătate vă doresc!