Ce facem cu resturile alimentare? Le transformăm în hrană pentru pământ. O familie din Chișinău a început compostarea

După fiecare gătit, în familia autoarei, care se considera „vegană în devenire”, rămân foarte multe coji de legume. Ea știa că ar trebui folosite la ceva, așa cum se întâmplă în sate, unde resturile ajung la păsări sau la animale, iar altele fertilizează grădina. Își amintea de grămada de gunoi din spatele casei bunicilor din satul Vadul-Rașcov, unde ajungeau toate deșeurile organice.

Ce putea face o orășeancă pentru a le întoarce pământului? Se gândise să le mărunțească în robotul de bucătărie și să le împrăștie sub tufele din parcela minusculă din curtea blocului. Apoi și-a dat seama că nici atâta pământ nu există, cât să acopere resturile din bucătărie. Și, pentru că un porc nu poate fi ținut la bloc, familia s-a gândit la compostare, „ca în vremurile bune”.

Găleata cu tărâțe

La IarmarEco, autoarea a dat peste echipa inițiativei Ask a Worm. Tinerii i-au întins o găleată și un pumn de tărâțe, numite Bokashi. Metoda a fost explicată pe scurt de o membră a echipei: „Aruncați resturile în găleata asta cu capac și presurați un căpăcel de tărâțe. Mai puneți un strat de resturi, apoi iar tărâțe. Tot așa, până se umple găleata”.

„E tare plăcut să compostezi chiar și la bloc. Trăiești un sentiment aparte, te simți util și simți bucurie”, o încuraja Eugen, inițiatorul proiectului Ask a Worm, pe care l-a cunoscut la târg.

Autoarea a plecat acasă cu două găleți și o pungă plină de tărâțe, convinsă că a înțeles tot ce trebuie făcut. Între timp a venit o vacanță, iar planul a rămas pe pauză.

De ce resturile nu trebuie aruncate la gunoi

În vacanță, autoarea citea „Planeta intoxicată”, de Giancarlo Sturloni. Când a ajuns la pasajul despre dioxidul de carbon, care reține căldura emisă de planetă, ca și cum Pământul ar fi învelit în celofan, a adus gălețile și tărâțele în bucătărie. De ceva vreme nu mai folosește pungi de plastic, însă resturile de mâncare ajunse la gunoiște, amestecate cu alte deșeuri, devin toxice. Se descompun necontrolat și produc emisii de dioxid de carbon și de metan, un gaz cu efect de seră de 34 de ori mai puternic decât CO2. Un kilogram de deșeuri alimentare depozitate la gunoiștile noastre emite aproximativ un kilogram de CO2 în atmosferă. O gunoiște bine amenajată ar trebui să aibă o instalație de captare a metanului, care poate fi folosit drept combustibil.

Trei săptămâni de fermentare

Timp de trei săptămâni, autoarea a adunat în serios resturile din bucătărie și le-a pus în găleți închise ermetic. La un moment dat, însă, nu se întâmpla nimic deosebit. L-a sunat pe Eugen, care i-a amintit câteva detalii importante:

1. Capacul trebuie să fie tot timpul închis complet și strâns.
2. Deșeurile trebuie presate, ca să fermenteze mai repede.
3. Un strat de deșeuri trebuie urmat de unul de tărâțe. La 2 kilograme de resturi se presară 5 grame de tărâțe Bokashi, cât un căpăcel de la o butelie cu apă.

Fermentarea a pornit, iar întrebarea a devenit ce se face mai departe cu deșeurile. Există câteva variante.

1. Se duc la movila de compostare. În Chișinău, tinerii de la Ask a Worm au un punct amenajat în sectorul Buiucani. Și crescătorul de ardei iuți Sergiu Țurcanu compostează pentru serele lui, iar autoarea crede că ar fi bucuros să mai primească o găleată sau două din când în când.
2. Unii prieteni ai mediului duc deșeurile procesate cu Bokashi în păduri sau în zone cu soluri degradate. Compostul îmbunătățește natural starea solului, intensifică creșterea plantelor, facilitează drenajul apei, inhibă germinarea buruienilor și previne eroziunea solului cu până la 20%.
3. Autoarea le duce în grădina mamei sale, care e entuziasmată de noile practici din casa ei. Abia acum află că mama compostează, dar fără tărâțe. Bokashi grăbește fermentarea, iar deșeurile se transformă în compost mult mai repede, însă trebuie respectată o regulă.

Regula frunzelor

Ca să accelerezi compostarea, aruncă deșeurile procesate cu Bokashi la trunchiul unui copac, de exemplu un nuc, și acoperă-le cu frunze uscate. Arderea frunzelor este interzisă, pentru că în aer se elimină substanțe toxice: monoxid de carbon, dioxid de sulf, funingine, oxizi de azot, hidrocarburi și dioxine foarte toxice. Acestea pot provoca intoxicații respiratorii, afecțiuni ale sistemului nervos central și iritații ale ochilor, iar ajung și în sol și în apele din apropiere. Frunzele, în schimb, pot fi folosite cu folos în procesul de compostare.

Cât durează compostarea? Dacă movila nu este răscolită și procesul decurge natural, durează un an sau doi. Bokashi accelerează semnificativ transformarea deșeurilor organice în compost, iar procesul poate dura între 3 și 6 luni.

Ar fi minunat ca orășenii să revină la compost. Dacă nu vor, măcar să nu încurce pe cei care au grijă de starea mediului. În sectorul Botanica, o movilă de compostare a fost vandalizată, iar peleții care o îngrădeau au fost furați. În Râșcani, după petrecerile cu frigărui, oamenii aruncau plastic și alte deșeuri nealimentare în movila destinată resturilor de mâncare, transformând-o într-o gunoiște. Din fericire, tinerii de la Ask a Worm nu se lasă. Continuă să informeze și intenționează să amenajeze încă două movile: lângă circ și în Grădina Botanică din Chișinău.

Eroii din spatele proiectului

Iată și cei care duc proiectul, în timpul liber: Eugen Guzun, Gabriela Isac și Mihaela Peștereanu, membri ai echipei Ask a Worm. Eugen este programator al jocului online despre schimbările climatice „KeepCool” și coordonator al inițiativei „Seed It Forward”. Gabriela este director de programe educaționale la asociația obștească „EcoVisio” și coordonează zi de zi inițiativa „Seed It Forward” și alte proiecte. Mihaela este coordonatoare de comunicare la „EcoVillage Moldova”, din satul Râșcova, și se implică și în activitățile mișcării „Extinction Rebellion Moldova”.

Ideea proiectului s-a născut în 2017, în timpul protestelor locuitorilor din Bubuieci, care blocaseră trecerea camioanelor cu deșeuri din Chișinău spre gunoiștea din satul lor.

„Treceam pe lângă movile enorme, mirositoare, pline de muște, care «creșteau» lângă containere. Ne gândeam că, dacă le-am separa componentele, am vedea că sunt inofensive și ar putea fi valorificate: hârtie, metal, sticlă, plastic. Dar cel mai problematic era partea organică. Pâinea cu mucegai, cojile de cartofi, resturile de fructe sau florile vestejite erau sursa mirosului acru, a muștelor și a guzganilor. În același timp, partea organică reprezenta cel mai voluminos «deșeu»”, își amintesc tinerii.

Citiți mai multe despre echipă într-un material realizat de ecopresa.md