Ce îl atrage pe bărbat la o femeie?
Ușor găsim zeci de articole cu un asemenea titlu. Femeilor li se recomandă să fie senzuale, haioase, bine îmbrăcate, deștepte (dar nu exagerat), cu un bun simț al umorului, neapărat feminine și lista poate continua la nesfârșit. Nu orice articol o să ne spună că o femeie devine atrăgătoare atunci când e conectată cu Dumnezeu și cu divinitatea din interiorul ei.
O femeie conectată cu divinitatea își ascultă, își înțelege și își acceptă toate stările. Ea știe că are o singură obligație: să se iubească pe sine. Femeia îl atrage pe bărbat inclusiv prin feminitate. Dar ce este feminitatea? Fuste, bijuterii, machiaj, gesturi moi, vorba caldă, vocea blândă care curge ca un râu? Acestea sunt doar câteva din instrumentele prin care sporește feminitatea, însă ele nu prea au rost dacă:
- femeia e ca un vulcan gata să erupă
- ceea ce gândește, simte și face se află în contradicție
- o irită toți oamenii din jur
- dacă muncește pentru bani, mai puțin din plăcere
- dacă nu are timp pentru sine
De ce are nevoie femeia de timp pentru sine? Ca să facă cel mai prețios job din câte există – lucrul asupra sa. Atunci când își rezolvă rănile copilăriei şi nu se mai uită prin aceste răni la lume, femeia începe a vedea sclipirea frumuseţii ei. Atunci se reîndrăgosteşte de lume şi de SINE.
Cunoașteți acea senzație când te afli lângă un om cu o energie grea? Parcă așa ne vine să descriem ceea ce emană el – o energie grea, apăsătoare. Chiar și în tăcere, atunci când nu spune nimic, simțim că ne este dificil să îi facem companie și vrem să fugim de el. Ne poate durea chiar și capul. Și invers, sunt oameni care te „ung cu mir” prin simpla lor prezență.
Ieri am avut o discuție foarte interesantă LIVE, pe Instagram, cu Iulia Linga – fondatoarea grupului „De la Femeie la Femeie”, despre puterea și nevoile femeii, despre cum poate construi o relație armonioasă cu un bărbat. Înainte să dezvălui conținutul dialogului nostru, vreau să vă arăt ceva ce a scris Iulia pe grup, mai ales că am abordat și acest subiect.
„Femeia uşoară și femeia grea. Femeia ușoară se bucură de prezent, nu se uită la viaţă prin prisma supărărilor de ieri sau a fricilor de mâine. Este femeia muză pentru bărbat. Femeia grea îşi asumă toate greutăţile vieţii, deşi nimeni nu a rugat-o. Ea încearcă să își demonstreze adevărul sau dreptatea. Pentru ea tot ce se întîmplă este foarte serios şi trebuie să ştie ferm ce se întîmplă, să aibă siguranţa că totul merge conform aşteptărilor ei. Dacă ceva intervine neplanificat, ea se „încordează toată”, făcînd viaţa celor din jur insuportabilă în acel moment. Ea nu poate folosi „valul” pentru a pluti, ea „smulge vâslele” din mâna bărbatului, iar apoi se plînge că este foarte greu de trăit când „tu (n.r. femeia) trebuie să faci totul”. Femeia uşoară ştie să vrea, să ceară, să accepte refuzul, să transforme conflictul în glumă şi să INSPIRE. Femeia grea ştie să înainteze pretenţii, să manipuleze, să se supere şi să…respingă.”
Cum să devină o femeie ușoară, atât de ușoară încât să se lumineze camera în care ea intră?
Primul pas – Autocunoașterea
„Femeia care se cunoaște pe sine și care se acceptă cu toate umbrele ei, ajunge să depășească stările copilărești când consideră că bărbatul trebuie să o facă fericită. Niciun bărbat nu poate face o femeie fericită, dacă ea nu devine singură fericită. Asta nu înseamnă că ea nu va avea nevoie de bărbat, ci că va fi într-o relație matură, în care fiecare din ei va da cel mai bun pentru celălalt. Deseori femeile intră în relație cu lipsa de autoacceptare, pune multă presiune pe partener, că el trebuie să o facă fericită, că trebuie să ofere dragoste.
Al doilea pas – renunțarea la „TREBUIE”
„Atunci când faci mult timp totul pentru alții, neglijându-te pe tine, intri într-o stare de iritare cronică. Dacă femeia face ceva pentru a fi bună, pentru a fi iubită, pe baza complexului din copilărie că trebuie să merite dragostea, o să ajungă un timp (după un an, doi sau cinci) când se va simți epuizată, va avea bateriile descărcate. Asta, deoarece sufletul nostru vrea să existe. Nu ne-am născut aici pentru altcineva, ci pentru noi înșine în primul rând. Femeii cu bateriile încărcate i se trezește în mod natural dorința de a avea grijă de cineva, femeia este creată să îngrijească de cineva. O relație armonioasă nu poate exista atunci când cineva face ceva din obligație, ajunge să îl irite la un moment dat. Să revenim la sine, să fim ceea ce gândim și ceea ce spunem. Iar asta se numește autenticitate.”
Al treilea pas – renunțarea la statutul de „Femeie perfectă”
„Acest statut e ca un blestem. „Femeia perfectă” nu poate trăi. Ea trăiește „în cap”, ca să corecteze lucrurile, să le aducă la perfecțiune. E punctul din care am pornit și eu propriile mele căutări. Te distruge pe tine, pe alții, nu poți primi plăcere de la viață din cauza perfecționismului. Încerci să fii gospodină, mamă bună, soție perfectă și nu trăiești pentru tine însăți. În cele din urmă se creează un gol. „Femeia perfectă” vrea să corespundă imaginii de „fetiță bună”, așa cum a fost crescută de părinți. Dar nu există oameni perfecți, toți avem și umbre. Dacă o femeie nu își permite să fie furioasă, de exemplu, apar alte disfuncții, iar omul de alături nu știe cu cine trăiește și ce are voie să facă. Nu i s-au anunțat niciodată limitele. „Femeia perfectă” suferă și copiii ei pot chiar să nu o suporte, căci își doresc o mamă vie. „Mama perfectă” pune presiune pe copii, care își doresc de fapt un părinte ce poate în mod spontan să danseze, să sare în băltoace, să se bucure de viață. Copiilor le este greu să corespundă nivelului înalt setat de „mama perfectă”. Femeia perfectă se naște în copilărie, când dragostea față de fetiță era condiționată, când i se oferea iubire doar dacă fetița făcea ceea ce așteptau părinții de la ea.
Cum putem vindeca această rană?
Conștientizând că am crescut, că putem face pentru noi însene ceea ce nu au făcut părinții pentru noi. Să ne comportăm blând cu noi însene, să ne iubim, să nu așteptăm din exterior să ne iubească cineva pentru că am făcut borș sau curat în casă. Să ne dăruim iubire pentru simplul fapt că noi existăm. Atunci când femeia tinde să fie perfectă, bărbatul începe să se relaxeze. „Sacrificiul de sine” îl face pe bărbat să degradeze, se întâmplă la nivel energetic. Și invers, atunci când femeia cere ajutorul, bărbatul se simte util, femeia îi dă recunoștință, bărbatului îi este plăcut și vrea să ajute și data viitoare. Atunci când îi cere ceva bărbatului, este important ca femeia să fie autentică și să vorbească din inimă. Atitudinea de „războinică” îl face pe partener să se împotrivească.”
Al patrulea pas – să renunțe la viața „prin minte”
„Femeia este depre a trăi viața, nu despre a gândi despre viață. Atunci când ai o prăjitură în față, stai să vorbești despre ingrediente, să o analizezi sau o savurezi? Poți spune că trăiești, atunci când o mănânci și te bucuri de toată gama de arome. Atunci când femeia gândește „prin minte”, adică vrea să controleze tot ce mișcă, efectiv își distruge bărbatul de lângă ea. Acesta deseori se retrage în jocuri de noroc, relații extraconjugale sau se îmbolnăvește. De ce? Pentru că nu s-a autorealizat lângă această femeie. Nu s-a simțit util, simte că nu o poate face fericită, are senzația că e neputincios și nu își poate manifesta pe bărbăția. Într-un fel, se simte în competiție cu femeia de lângă el, de parcă ar concura doi bărbați. Femeia e Pământul. Bărbatul e cerul, soarele. Femeia și bărbatul sunt în armonie atunci când se completează. Pământul nu poate face ceea ce face Cerul, așa cum cerul nu poate să facă ceea ce face Pământul. Femeia dă viață, creează solul fertil ca să apară vietățile pe Pământ, iar bărbatul dă apă. Lupta între ele nu are sens, trebuie să fie un dans armonios. Femeia poate să îl inspire pe bărbat prin revenirea la sine, prin iubirea de sine, astfel încât emană dragoste și fericire. Gândurile negative, care vin, iarăși, din minte, nu îi permite femeii să fie fericită.
Un gând de 7 secunde include forța atracției și atrage alte gânduri de același fel, ele se înmulțesc în capul nostru și nasc starea noastră. În această stare naștem acțiuni, acțiunile devin obiceiuri, obiceiurile practicate mulți ani la rând devin caracter, iar caracterul deja devine soarta omului.
Când apare gândul, energia noastră se ridică în cap, în timp ce energia femii este în uter. Prin urmare, atunci când ne-a venit un gând rău, trebuie să coborâm în corp, să ne focusăm pe orice senzație fizică. De exemplu, dacă speli vasele și te-ai prins că gândul tău zboară undeva unde nu ai vrea să plece, te concentrezi pe apă. Simți apa: că este netedă, plăcută, caldă sau rece. Dacă bei ceai, te concentrezi la gustul ceaiului. Așadar tehnica dată constă în transferarea atenției de la minte, spre corp. Femeia trebuie să trăiască anume cu corpul, să primească plăcere prin corp. Noi, femeile, trăind tot timpul în minte, dezechilibrăm interacțiunea cu feminitatea noastră.”
Cum putem experimenta feminitatea? Lucrând asupra planului:
- fizic (să avem grijă de corpul nostru, făcând mișcare, acoperindu-ne cu uleiuri, parfum, rochii, bijuterii, cu orice este frumos și ne aduce satisfacție)
- mental (alungarea gândurilor negative, atragerea stării de bine. Gândurile noastre merg, în capul nostru, pe aceeași cărare ani de zile. Ca să obținem o altă stare trebuie să schimbăm cărărușele din cap, adică obiceiurile. Trebuie să începem o viață conștientă, să nu mai facem lucrurile în mod automat. Să înțelegem de ce facem ceea ce facem)
- spiritual (să fim conectate cu Dumnezeu, inclusiv prin intermediul stărilor și emoțiilor noastre)
Al cincilea pas – să reducă la maxim STRESUL
Altfel nu poate trăi liniștea, armonia. Să nu se teamă să ceară ajutor și timp pentru sine.
Pun punctul aici și vă invit să urmăriți interviurile #LIVEforLife. Urmăriți profilul meu de Instagram ca să nu ratați discuțiile în direct cu invitați luminoși, interesanți, care ne înviorează și ne inspiră în aceste timpuri grele. Numesc aceste interviuri „înviorătoare pe timp de carantină”.
http://apostrof.md/ambulantele-fac-coada-la-poarta-atelierului-cu-jucarii-edujoc-igor-hancu-si-familia-sa-confectioneaza-scuturi-de-protectie-pentru-medici/
http://apostrof.md/o-viziune-spirituala-asupra-carantinei-semanam-bucurie-ne-descoperim-pasiunile/
