Cine nu are o pasiune, să-și găsească. Broderia și lecțiile ei de viață

Mai mult decât desenul care încet-încet se conturează, mă bucură meditația pe care o fac atunci când brodez. Îmi vin tot felul de gânduri, pe care nu le pot reproduce după ce mă opresc. Se întâmplă ceva magic, de aceea am decis să notez fiecare gând. Iată ce am apucat să scriu astăzi pe hârtie, în timp ce incrustam cruciulițele în pânză.

Nimic nu e alb sau negru

Nici măcar mov sau albastru. Există nuanțe pe care poate nici nu le cunoaștem, dar care schimbă radical imaginea generală. Acum despre broderie, nu m-am gândit niciodată că albastrul sau movul pot avea atâtea tonuri. Schema după care brodez are 47 de culori.

Dimineața se vede mai bine

Cu capul limpede înaintezi mai mult, într-un timp mai scurt decât atunci când ești obosit. Ce folos că stai toată noaptea cu acul în mână, dacă pătrățelele ți se încâlcesc în fața ochilor? Atunci când încerci să dibuiești drumul în beznă, riști să te rătăcești.

Nu este important ce vei găsi la destinație, ci cum a fost călătoria

Nu sunt sigură că îmi va ieși desenul broderiei exact ca în schemă. Nu sunt sigură că în general îmi va ieși ceva ce poate fi pus pe perete. Dar asta nu contează. Mă fascinează procesul, mă relaxez în timp ce trec firul prin urechea acului, apoi prin pânză. Îmi vin idei și mă bucură amestecul de culori.

Fericirea cere sacrificii

Niciodată nu mi-au plăcut instrucțiunile. Sunt genul de om care apasă toate butoanele și citește instrucțiunile doar dacă nu i-a reușit să pornească aparatul. Mereu am fugit de rețetele lungi. Când a ajuns setul de brodat la mine și am văzut 6 pagini cu hieroglife, apoi 4 rânduri de carton cu 47 de culori și pânza de un alb imaculat, fără niciun indiciu despre care ar putea fi mijlocul sau începutul …. am scris două mesaje (ca să întreb două femei pasionate de brodat cu ce încep), am văzut câteva tutoriale pe YouTube și mi-am ascultat intuiția. Am citit toate instrucțiunile oferite de producător și m-am apucat de brodat. Soțul meu zâmbea când mă urmărea. „Ești amuzantă!”, mi-a zis el. Nici astăzi nu știu ce a avut în vedere, dar mi-a plăcut ce mi-a spus a doua zi: „Mă bucur că ai descoperit o nouă pasiune, îmi place să te văd entuziasmată.”

Unicul om care te poate opri ești tu 

Pasiunea e un motor uriaș, care dă energie, inspirație, putere. Țineți-vă de pasiuni cu dinții, trăiți-le. E greu să brodezi când ai copii mici. Noaptea e complicat să brodezi, și apoi avem nevoie de somn pentru odihna creierului și a corpului, pentru imunitate. Ziua, copiii trag de sfori. La propriu și la figurat! Important e să nu renunți, Universul va avea grijă să alinieze astrele astfel încât toți din jur să fie mai înțelegători și să te lase unu la unu cu pasiunea ta. Arată-le că ceea ce faci este important pentru tine.

E greu să fii în lumină, dar merită osteneala

E ușor să cazi în întuneric, dar bucurie e puțină. Îmi este foarte greu să brodez cu ața albă, azurie sau cu o culoare situată undeva la mijlocul dintre cele două. Culorile deschise abia de se văd pe pânza albă. Dar când pui la lumină broderia, imaginea bucură. Mă uimește jocul de umbre pe care îl fac până și nuanțele apropiate de culoarea albă. În viață e la fel. Fiind bun, zic unii, nu ajungi departe. E mai ușor dacă te impui. E la modă să fii sarcastic, cică așa devii mai interesant. Se presupune că ai un discurs mai colorat dacă bagi câteva jargoane. Așa nu ești „boring” (plictisitor). În același timp, e greu să fii în lumină, când fugi de propriile umbre. E greu să aprinzi lumina interioară când nu îți accepți și nu colaborezi cu propriile umbre. Lumina însă e un magnet, toți, conștient sau inconștient acolo vor să să ajungă. La lumină și țânțarii se trag.

Toți greșim. Suntem perfecți cu imperfecțiunile noastre

Niciodată nimic nu e pierdut. Greșelile noastre nu fac din noi „rebut”, suntem o lucrare minunată cu toate experiențele pe care le-am adunat. Ceea ce considerăm noi „greșeli” sunt de fapt „lecții” sau „experiențe”. Deși am încurcat multe pătrățele din schemă și am tras cruciulițe în locuri nepotrivite, pe pânză, mă bucur că se conturează desenul. Și deja văd ceva frumos. Cu tot cu erori.

Privește în urmă doar ca să umpli golurile

Nu trăi cu trecutul, tu nu mai ești ceea ce ai fost. Ești un alt om. Privește în urmă doar ca să îți vezi traumele, rănile, dar și experiențele ce te-au înălțat. Privește traumele din trecut ca să te vindeci, ca să te eliberezi, uită-te în urmă doar ca să îți reevaluezi atitudinea și viziunile de acum.  Privește în trecut, ca să te poți bucura de viața ta astăzi. Nu te condamna pentru ceva ce ai făcut cândva.La fel e cu broderia. Nu are rost să mă cert că am tras câteva cruciulițe cam „șchioape”, strâmbe. Desenul e gata și e frumos așa cum este el. Se întâmplă să uit niște pătrățele albe pe pânză. Mă întorc să le umplu. E uluitor cât de tare se schimbă imaginea generală atunci când umplu acele goluri.

Tu nu mai ești copilul de 7-8 ani

Nu lăsa ceea ce ai auzit de la alții despre tine sau despre lume, atunci când erai copil, să îți influențeze deciziile astăzi. Astăzi poți excela la ceea ce nu puteai face când erai copil. Astăzi nu mai depinzi de opiniile, finanțele și planurile altora. Te ocupi cu ceea ce îți place. Până nu demult eram convinsă că nu aș putea broda. Mă gândeam că nici răbdare, nici dibăcie nu am. Am greșit. Nu am avut nevoie nici de una, nici de alta. A fost destul să îmi doresc să încerc. Aveam ideea fixă că îndeletnicirile ce necesită muncă migăloasă cu mâinile nu sunt pentru mine. De la școală se trage. După ce mi s-a atenționat neglijența cu care aș fi executat o lucrare, că arată murdar din cauza cleiului care se întrezărea printre foi, am cam rămas cu acest gând – că educația tehnologică nu e punctul meu forte. Apoi nu prea duceam la bun sfârșit tot ce începeam să împletesc sau hainele pe care voiam să le prefac. Se pare însă că pentru anumite lucruri trebuie să crești. E suficient să te maturizezi și să te observi ca să știi tu, pornind de la ce îți spune inima ta, nu alții, ce ți se potrivește și ce poți să faci.

Aparențele sunt înșelătoare

Chiar și cei mai experimentați în a citi semne, caractere, oameni – greșesc. Am prins curaj după ce am brodat două zile, măsuram „la ochi” distanțele și coseam cruciulițele, fără să număr pătrățelele. E uimitor cum trei pătrățele pot să arate ca cinci.

Ai încredere. Nu încerca să deții controlul

Nu poți controla tot ce se întâmplă în jurul tău. Ai încredere în Dumnezeu (sau Univers, dacă preferi să numești astfel forța divină). Pune-ți dorința, fă pași spre ea și ai încredere în circumstanțele care vor apărea ca să te apropie de visul tău. Cum e cu broderia? Se întâmplă să cos cruciulițe și să mă întreb: „Ei cum se înscrie culoarea asta aici? Ce caută oare aici? Ce desen o să îmi iasă?” După ce brodez câteva rânduri înțeleg că se încadrează perfect în schemă. Da, în schema pe care nu eu am făcut-o. După câteva situații de acest gen, am început să am încredere. Nu mai pun la îndoială măiestria producătorului.

Ar mai fi câteva lucruri de povestit, dar le păstrez pentru mine. Acum, dacă vreți să încercați și voi să brodați, vă recomand seturile de la Luca-S. Se livrează și acum, în carantină, timp de 48 de ore. Le puteți comanda și plăti online. 

Citește și: http://apostrof.md/live-for-life-interviuri-invioratoare-pe-timp-de-carantina-iulia-linga-ne-a-explicat-cauzele-energetice-ale-coronavirusului/

O viziune spirituală asupra carantinei. Iulia Avram: „Semănăm bucurie primăvara, ca să culegem bucurie la vară”