Acum simt pe propria piele ceea ce știam din cărți: ca să ai creierul tânăr și lucid, ai nevoie să îți setezi încontinuu sarcini complicate și neobișnuite. Ajută să înveți o limbă nouă, să înveți să stăpânești un calculator performant, să dobândești orice abilitate nouă pentru tine, deci și pentru creierul tău. Anumite porțiuni ale creierului, responsabile de învățare, cresc în dimensiuni în timpul studiului, spun cercetătorii suedezi. Mai mult, aceștia au arătat că boala Alzheimer se dezvoltă mai târziu în creierul persoanelor bilingve sau multilingve.
Când am început să coc pâine cu maia, aveam sentimentul că bătătoresc noi cărărușe în creierul meu. Pe lângă senzația că mai am un bebeluș, pe nume Maia, care trebuie hrănit în fiecare zi, dacă îl vrei puternic și dacă ai de gând să coci des, simțeam la început că trebuie să gândesc mult. Și asta, de ce să mint, sperie (râd).
De când m-am apucat de copt cu maia, am împrospătat cunoștințe mai vechi, legate de matematică, obținute la școală, dar am mai dobândit abilități noi, care mă bucură.
Eu eram sigură că va veni ziua în care voi încerca să coc pâine acasă, dar niciodată nu mi-am imaginat că va fi atât de curând. Pentru asta trebuie să îi mulțumesc Dinei Zaiaț, care m-a invitat la master class-ul ei „Pâine pentru pace”, săptămâna trecută. L-a organizat susținută de Castelul Mimi și Hotelul Jolly Allon. De atunci am copt vreo 10 pâini acasă și nu mă pot opri.
Dina a spus că nu e complicat să coci pâine, ceea ce trezește elanul. Ne-a dat pe tavă informația despre pâinea coaptă cu maia, deja bine digerată și testată. Tonele de informații despre proces au fost sistematizate în câteva rânduri, care au funcționat! Și la fiecare etapă auzeam că nu trebuie să ne chinuim, că nu e complicat, nimic nu e grav, totul e bine.
Pe lângă asta, Dina a avut răbdarea și amabilitatea să răspundă la zecile mele de întrebări în privat, după master class.
Deci dacă aveți norocul să fiți ghidați de Dina Zaiaț, să știți, pâine o să fie!
Și pe lângă faptul că mă laud eu aici cu pâinea mea, pe care familia mea o adoră și o așteaptă cu nerăbdare să iasă din cuptor, o să mai las o scurtă schemă, un teaser, care să vă ațâțe pofta de a coace pâine. Fiecare din noi merită o asemenea experiență, care nu e numai despre a mânca, ci despre conexiune, meditație, apropiere. Eu cred că pâinea poate opri războaie (în suflet precis, căci te relaxează procesul) și poate apropia oameni. E suficient să o înmoi în ulei cu sare. Dacă ai unt, consideră că ești pupat pe creștet de Dumnezeu. Când ai pâine bună, nu prea mai ai nevoie de altceva deosebit pe masă.
Și dacă eu pot să o coc, fiți siguri, puteți și voi! De asta și scriu pe blog, ca să vă dau încredere. Eu nu m-am apucat mai devreme doar pentru că auzeam întruna cât de capricioasă este maiaua, cât de anevoios e procesul, că durează, că e bătaie de cap, etc.
Nu e adevărat. Nu e atât de complicat pe cât se vorbește.
Maiaua e un amestec din făină și apă. Ca să o hrănești, la fel, ai nevoie de făină și apă. La 20 de grame de maia ai nevoie de 60 grame de apă și 60 grame de făină. Amesteci mai întâi maiaua cu apă, apoi pui și făina. Atât. Dacă nu ai de gând să coci în fiecare zi, o poți pune în frigider, o hrănești în seara de dinaintea zilei tale de copt.
Ca să pornești pâinea, în 225 grame de apă pui 150 grame de maia. Amesteci. Pui 400 grame de făină. Amesteci. Lași să se odihnească aluatul. Nu îl chinui mult. Adaugi 11-12 grame de sare simplă, ca la țară (nu de Himalaya). După vreo 30 minute, frămânți aluatul așa, de parcă îl netezești. Îl „tragi de urechi”. Tehnica se numește stretch and fold. Tragi o bucată, o pui în aluat. Faci așa de câteva ori, nu tare mult. Lași iar să se odihnească. Apoi mai repeți operațiunea. Lași să se odihnească. Modelezi aluatul. Îl lași să dospească 3-5 ore. Îl dai la frigider. A doua zi îl coci vreo 40 minute.
Asta așa, pe scurt. Cam asta e schema. Nimic complicat. Vă recomand să vă apucați. Rugați-o pe Dina să vă ia la atelier cu gașca voastră de prieteni.
