O excursie la Conacul Manuc Bei o să vă lase, bănuiesc eu, cu emoții contradictorii. Nu veți putea spune nici că v-a plăcut, nici că v-a displăcut. Cel puțin asta s-a întâmplat cu mine. Eu personal am vizitat complexul istoric trei ani în urmă, în perioada în care muncitorii șlefuiau în sudoarea frunții piatra din galeriile subterane și lucrau la carcasa acoperișului. Îmi imaginam că Moldova se va face cu o nouă atracție turistică de vis. Ceea ce am găsit ieri acolo mi-a lăsat un gust amar. Mă refer la palat.
Vezi: https://www.facebook.com/AnnaSmolnitchijurnalist/videos/581454575291314/
Oranjul țipător care s-a așternut peste fațada edificului m-a făcut să tot întreb angajații complexului arhitectural: „Dar chiar culoarea asta a fost aleasă de fiul negustorului și diplomatului de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, atunci când se înălța clădirea?”
Mi s-a explicat că arhitecții au răzuit toate straturile de vopsea de pe fațadă și au descoperit la bază o culoare similară, adevărat, nu atât de țipătoare. Speranța e că peste ani, va mai păli și atunci va rămâne o nuanță foarte apropiată celei originale.
„Sălile au fost amenajate după fotografii/ schițe vechi?” era întrebarea mea, atunci când am văzut încăperile „de zefir”. Mult roz și albastru deschis am descoperit înăuntru și mobilier decorat după tehnica șervețelului.
Cel puțin așa părea, că un student în anul întâi de facultate la design, a lucrat la piesele de mobilier din palat. Sper că e o soluție temporară și că, într-o zi, în palat va ajunge mobila care să onoreze locul. Revenind la stil, mi s-a explicat că Murat – fiul negustorului armean, a optat pentru un stil francez și că, da, vremurile cereau grandoare și culoare. Așadar, culoare avem, mai puțin – grandoare. Cică într-o zi, spun vocile „mititele” ale complexului, șefii vor polei cu aur mobilierul, așa cum cere designul anilor 1800.
Ieri, însă, vedeam pe chipul fiecărui vizitator, mai ales când intra în dormitorul palatului, întrebarea: „Ce naiba e asta?” Tipic moldovenește, cu materiale ieftine, s-a dorit a imita luxul. Eu nu am fotografiat, căci nu prea se întinde mâna după telefon sau aparatul foto când vezi tabloul general în odăi, pe cuvântul meu. Dar poate e mai bine așa. O să fiți curioși să vedeți dacă exagerez sau nu, în caz că vă întrebați deja „Oare cât de rău poate fi…?” Eu am găsit însă pe Instagram niște poze și mă grăbesc să vă arăt.
Dincolo de asta, de mobilierul ieftin, kitsch, tencuială pestriță și atitudinea necioplită a unor angajați care văd vizitatorul ca pe o povară (pe fața lor citești „Of, încă unul…Trebuie iar de luat totul de la început”), veți găsi detalii frumoase.
Precizez, Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey include mai multe edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare, ș.a.
Cel mai mult mie mi-au plăcut galeriile subterane despre care se spune că uneau complexul arhitectural cu orașul Hâncești. Tot în subsol găsești o odaie cu mai multe cozi de sapă de prin sec. al XIX-lea și cărămizi cu inscripții curioase care au fost găsite pe teritoriul conacului de către arheologi.
În încheiere, o să spun doar că merită să mergeți la Hâncești, să vizitați acest conac despre care circulă tot felul de legende. În zilele fierbinți de vară, vă puteți refugia cu familia sau amicii în parcul care găzduiește complexul.
Mai multe poze: https://stirilocale.md/foto-ce-poti-vedea-daca-mergi-la-complexul-istorico-arhitectural-manuc-bey-din-hincesti.html
Incursiune în istoricul complexului. Negustorul armean Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, în anul 1815, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Vrea să o vândă la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani.[5A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău[7]. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore.[5]Cei doi au construit castelul în stil francez de o frumusețe uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.
