Copiii mici nu au nevoie de jucării. Invitație în camera copiilor noștri

Copiii cu vârsta de până la trei ani nu au nevoie de jucării. O spun din observațiile proprii, în calitate de mamă a doi „toddleri” (copii cu vârsta de până la 36 luni, deci 3 ani), bazându-mă și pe studiile despre etapele de dezvoltare a copilului. Și sincer vorbind, nu cred că se vor schimba multe nici mai departe. Copiii pur și simplu nu au ce face cu jucăriile de unică folosință (așa numesc eu jucăriile care distrează și din motive evidente captează interesul pentru scurt timp, nu solicită în niciun fel creativitatea copilului).

La categoria jucăriilor de unică folosință atribui obiectele:

• Mașinile controlate cu telecomanda, roboțeii și elicopterele care vin gata construiți de la fabrică. Odată apăsate toate butoanele, cunoscute toate comenzile și proprietățile acestui tip de jucării, copilul nu mai are nevoie de ele. Se plictisește și vrea altele. Și așa, la nesfârșit. La un moment dat, părintele își vede casa plină de asemenea jucării și nu știe cum să scape mai repede de ele. Când copilul le poate construi împreună cu părintele, e altă treabă. Pe lângă faptul că e o activitate interesantă, mai reprezintă și o formă de conectare, un prilej de a petrece timp calitativ împreună.
• Mașinile controlate cu telecomanda, în care sunt plimbați copiii. Nu înțeleg utilitatea acestui tip de divertisment, poate doar confortul părinților care au înlocuit țarcul de altădată cu astfel de vehicule.  Te bucuri că cel mic face primii pași ca să îl pui în țarc/mașină, ca să îi îngrădești libertatea doar pentru că nu ai chef să îl supraveghezi, să îi asiguri spatele. Așezat în astfel de mașini, copilul nu face mișcare, i se fură independența pe care și-o dorește încă de când era bebeluș, ținându-și singur capul, apoi ridicându-se în picioare, iar aceste mașini îl suprastimulează și nu îl învață nimic decât că plictiseala se rezolvă cu lucruri materiale. Din nou, nu îi lasă loc pentru imaginație.
• Seturi de bucătărie (copiii mici vor să se simtă adulți, îi imită cu fidelitate în toate, vor să folosească furculițe și linguri mari, adevărate, să amestece aluat adevărat, să aspire camera cu un aspirator care se bagă de-adevaratelea în priză. De ce să nu îi lăsăm să folosească tacâmurile din bucătărie? Părerea mea personală e că seturile de bucătărie sunt o cheltuială nerezonabilă. Și apoi, să nu le furăm oportunitatea de a învăța despre fragilitatea unor obiecte.
• Păpușile Barbie sunt cea mai scurtă cale spre stimă de sine scăzută și tristețe. Creează o falsă imagine despre cum arată o femeie și impune standarde imposibil de atins decât dacă scoți vreo două coaste pentru o talie atât de subțire și lungești cumva picioarele. După mine, inoculează și valori greșite, de viață „perfectă” pe care o ai dacă deții averi. Bine, politica producătorului de păpuși se tot îmbunătățește. Au apărut Barbie în scaune rulante (sunt curioasă cât de des se cumpără), apoi păpuși însărcinate sau cu meserii ca cea de asistentă medicală. Totuși, aceste jucării, după mine, pot fi înlocuite cu ceva mai util, care să nu te constrângă la achiziționarea de zeci de păpuși, căci colecții se scot încontinuu. Eu cred că o păpușă este suficientă, poate două.În general, încerc să evit la maxim excesele de orice fel. Excesul de jucării le fură copiilor creativitatea, îi fac dependenți de stimulatori din afară, îi fac să nu suporte plictiseala – motorul invențiilor! Din plictiseală se nasc cele mai bune idei, de aceea părinții să nu se teamă de declarația copilului: „Mă plictisesc”. E de bine. Dacă îl lași să „mureze” un pic în această situație, la sigur o sa inventeze un joc. Eu cred că părinții nu trebuie să se avânte prea mult în a le organiza copiilor activități peste activități. Mai degrabă să lase să vina inițiativa de la copii. Emma noastră, în vârstă de 2 ani și 8 luni mă cheamă în pădure, la magazin, în sat, mă pune la culcare, îmi citește.
• Armament (s-ar părea că joaca de-a războiul e una inofensivă, dar când le văd sclipirea asta în privire de răzbunare și cum imită împușcăturile, cu câtă plăcere mimează că trag din armă în oameni, nu înțeleg la ce au fost create în general? De ce să creeze cineva jucării care imită violența?) Copiii au nevoie de hârjoneală!!!! De jocuri de-a trânta! Astfel scapă de furie spre exemplu. Mai bine îl inviți pe copil „în ring” pentru tăvăleală. Noi așa spunem: „Tăvăleală!!!!” și începem să ne punem la pământ, să fugim unul după altul pe pat, aruncăm fetele pe saltea printre perne.

Cred că aceste exemple sunt suficiente ca să înțelegeți ce am eu în vedere prin conceptul de „jucării de unică folosință”.

Cum cred că îi ajutăm noi pe copii să se dezvolte armonios?

Plimbările lungi, excursiile pe jos, bucătărit și gospodărit prin casă. Îi luăm cu noi peste tot, dar peste tot. Facem drumeții, mergem la magazin cu cei mici, îi rugăm să ne ajute să punem produsele pe bandă la casă, să încărcăm sacoșele, îi rugăm să ne ajute să facem curățenie, îi lăsăm să ude florile, ne ocupăm cu grădinăritul. Noi suntem fermieri de balcon, avem o mică grădină. Apoi fetele adoră să ude plantele și să rupă roșiile încă verzi.

În curte le place să smulgă buruianul din pavaj, să măture frunzele, mai pe scurt, să facă tot ce facem noi. Ei au nevoie ca de aer de implicare în treburile gospodărești. Cum fac primii pași, se apucă de cărat lucruri grele, scaune si altele. Au nevoie de scaune ca să ajungă ceea ce își doresc SINGURI. Ei vor să se bălăcească în cadă (apa e cea mai bună jucarie și un fel de meditație). Copiii, așa cum o să vedeți în imagini, vor să meargă în papucii noștri, la propriu! Vor rucsacurile noastre mari, poșetele, papucii, tot ce purtăm noi. Ultimul lucru pe care îl vor atunci când îi intinzi cheile de la casă și o rățușcă pentru baie este …. cum credeți? Corect! Rățușca!

Ceea ce vreau eu să vă propun, prin acest articol, e și o mare economie pentru bugetul familiei! Banii pe care îi cheltuiți pe jucării pot fi investiți în ceva util pentru toți membrii. Nu cumpărați jucării decât doar dacă sunt cumva de folos.

Minimalism în toate, pentru ordine, previzibilitate și accesibilitate. Nu le încărcăm camera cu tot felul de lucruri inutile. Cum sa se concentreze copilul pe un obiect, dacă are zeci de jucării în jurul său? Se apucă de una, zărește alta și uită cu ce a început. Vă arăt odaia copiilor noștri. Aici dorm eu cu fetița cea mică, uneori cu amândouă. Când sunt puține jucării, e mai ușor de făcut curat, copiii au mai mult loc pentru joacă, știu unde și ce să pună. E mai simplu de deprins obiceiul de a pune lucrurile la loc. Îmbulzeala distrage atenția.

Instalații pentru sport sau mișcare sunt o investiție extraordinară. Eu și frații mei, când eram mici, adoram setul nostru de acasă, cu inele, scară și leagăn. Toată ziua eram cocoțată acolo, făcând tot felul de trucuri. Copiii au multă energie și nevoia de mișcare, de antrenare și de dezvoltare a mușchilor. Noi am instalat un hamac și un leagăn în sufragerie – salvarea noastră și în perioadele grele, când fetele nu se simt bine. Cum se rotesc ele, cum își fac vânt….e un adevărat spectacol. Învață tot felul de trucuri din mers, singure.

La început, am instalat doar leagănul, dar carantina ne-a făcut să găsim soluții pentru a agăța și un hamac.

Labirintul e perfect pentru jocul de-a prinselea și v-ați ascunselea. Copiii mici adoră să se ascundă în tot felul de cutii și căsuțe, de aceea labirintul de la Ikea ne-a prins bine dintotdeauna, de când fetele mergeau de-a bușilea. La căsuța verde, pe care ați văzut-o în imaginea cu odaia noastră, se atașează un tub lung din același material. L-am scos, pentru că îmi părea camera mult prea încărcată. Dar în căsuță fetele își ascund jucăriile, pernele, își fac culculș și răsfoiesc cărțile, se joacă de-a mama și tata sau nu fac nimic. Pur și simplu stau ascunse. A nu face nimic este o ocupație foarte valoroasă!!!!! Părinții și mai ales buneii care simt de regulă necesitatea să îi învețe tot timpul ceva pe copii, ca să nu treacă ziua în zadar sau să îi supravegheze de teamă să nu pățească ceva, ar fi bine să înțeleagă că cei mici au nevoie de timpul lor în singurătate. Ajungem la maturitate când ne temem de singurătate sau nu ne putem opri din făcut tot ce credem că trebuie să facem, în loc să stăm…să reflectăm…să ne simțim corpul, respirația. E sănătos să nu faci nimic! În zilele noastre e atât de trendy să pari sau să fii ocupat. Iar în timp ce unii oameni nu mai știu cu ce să își ocupe timpul liber ca să fie de succes, eu și soțul meu căutăm căi ca să avem cât mai mult timp pentru NIMIC.

Picnicurile pe podea, campingul în casă sau în curte. Fetelor le plac enorm de mult drumețiile și picnicurile în pădure. Atunci când suntem acasă, le face plăcere să imite activitățile noastre în sânul naturii. Își pun rucsacul în spinare și se pornesc prin apartament de parcă ar fi într-o expediție. Ne invită și pe noi să ne alăturăm. Asemenea activități sunt și un exercițiu de imaginație. Un colț de locuință e pădure, altul – oficiu, căci da, fetele noastre deja și la lucru merg. Îmi spun pa, pa și se duc „să lucreze”. Încă nu am înțeles în ce domeniu activează, dar mă bucur că le aduce satisfacție. Tot împreună mergem la magazin, în camera de dormit. Luăm banii din pușculiță, îi plătim ursulețului și ne luăm un pix sau o carte. Jocurile de imaginație sunt foarte importante!

Ca să închei cumva articolul, o să vin cu lista noastră de jucării sau gadgeturi utile pentru copii.

1. Până la primii pași, orice obiect din gospodărie este cea mai bună jucarie. Puneam la bătaie tot ce îmi cădea sub mână și nu prezenta pericol (linguri, ne plimbam prin parc toată ziua cu spatula pentru aluat, recipiente umplute cu boabe pe post de zornăitoare, ș.a.m.d.)

2. Cărțile – nu au termen de valabilitate! Recomand să evităm cărțile despre prințese, desprecum să devii prințesă și altele asemenea. Am un articol în așteptare la acest subiect.

3. Labirinturi sau căsuțe din carton. E fain dacă părinții singuri „construiesc” o casă din cutia de carton de la un frigider de exemplu.

4. Scăunele pentru biciclete. Noi am început un tur al Moldovei și e absolut fantastic!!!! Sunt o investiție plină de beneficii. Plimbările pe bicicletă e o formă de conectare a membrilor familiei, oportunitate de a învăța cuvinte și lucruri noi, de a învăța așteptarea, spiritul de echipă și multe altele. Cunoaștem țara, oameni valoroși, copiii se obișnuiesc să comunice cu persoanele din afara cercului de familie.

5. Seturi sportive sau leagăn/hamac

6. Una sau două păpuși (indiferent de sexul copilului, e o idee bună să le avem, copilul va imita comportamentul părinților, va începe la un moment dat să aibă grijă de păpuși. Astfel, părinții se vor vedea în oglindă. Eu deseori trag cu urechea la ce le vorbesc fetele păpușilor. Folosesc limbajul nostru, intonația, înțeleg ce le place din ceea ce le spun eu.)

7. Două-trei jucării din pluș (pe la un an și șapte luni copiii încep jocurile de îngrijire a animalelor. Fetelor le place să le culce pe toate împreună în cărucior)

8. Mașinuțe (indiferent de sexul copilului)

9. Un joc ce dezvoltă motricitatea fină (pescuitul de exemplu).

10. Puzzle, constructor. Constructorul din bucăți de lemn este preferatul fetelor, apropo. Construiesc garduri, magazine, case. Să fie de bună calitate, ca să fie ușor de asamblat.

11. Jucării utile sunt cele din imagine. Când încă nici să meargă de-a bușilea nu puteau, fetele stăteau pe burtă și le examinau ore în șir. Mai ales cea cu inele părea unsă cu miere. Și astăzi le atrage atenția. Permite învățarea formelor și a culorilor.

12. Trotineta. Imediat ce încep să meargă, ar fi minunat copiii să aibă o trotinetă acasă. Pe la un an și 2-3 luni, fetele noastre deja porneau trotineta din loc.

13. Căruțul. Ați observat probabil căruțul nostru din lemn, în camera copiilor. Apoi e perfect! Are mai multe funcții – decor, sprijin pentru primii pași, depozitar pentru jucării sau cărți. La vârsta la care copiii fac reamenajarea locuinței, împingând obiecte grele dintr-o parte în alta, căruțul e o idee bună!

În fine, acestea ar fi cele mai importante lucruri pe care am avut a le spune. Ultima recomandare ar fi să aveți tacâmurile copiilor, hăinuțele, deci obiectele lor personale – la înălțimea lor, ca să le poată ajunge oricând. Astfel vor fi autonomi și ocupați, în timp ce voi, părinții, veți avea un cinci minute pentru un ceai sau odihnă pe canapea.

Și opriți rudele, dar mai ales amicii care nu au copii! Nu îi lăsați să vă inunde casa cu jucării. Eu, când îmi amintesc câte obiecte inutile le-am dăruit prietenilor cu copii, sugerate de consultanții din magazine care numai asta și vor – să vândă cât mai mult! Da, știu, pe bunei e cel mai greu de oprit. Vor să îi alinte pe copii, își doresc să lase amintiri, să fie asociați cu anumite daruri, copiii să știe că jucăria X e de la buneii Y. După 2 ani și câteva luni am rezolvat-o și pe asta! Am convins-o pe mama mea, foarte generoasă, că e mai bine să fie asociată cu o emoție, cu multă joacă, decât cu un cadou, bani sau altele. Buneii oricum le dau bani (buni de adunat la borcan,  ca pe la 20 de ani, nepoții să aibă acces la o sumă frumușică, dacă părinții sunt strângători), dar nu mai insistă să cumpere jucării și ne întreabă ce anume să cumpere. De Ziua Copilului, pentru că eram în carantină, eu am cumpărat cadouri, căci bunica voia să le felicite pe fete. Am luat carioci și o carte, le-am împachetat, iar buneii le-au înmânat. Bunica nu se simțea prea bine că darurile sunt mici, dar iarăși a trebuit să îmi reiau mantra de toate zilele: nu contează valoarea materială, ci gestul. Nu vrem copii materialiști, care să aprecieze doar darurile scumpe. E trist să vezi când un copil, în loc să spună mulțumesc, aruncă darul și spune cu dezgust „Nu-mi place. Fuu…” sau „Iarăși haine?” Care este mesajul meu, că tot nu pot să închei acest material.

• Să le dăruim copiilor emoții, experiențe și joacă. Multă joacă.
• Să le sugerăm oamenilor apropiați să nu cumpere daruri scumpe, pentru ca omul să nu fie măsurat după valoarea cadoului, ci după atenție și timp. Să nu punem accent deloc pe daruri. Să nu îi întrebăm pe copii: „Dar ce ți-a dăruit mătușa X sau verișorul Y?” Astfel, consider eu, încurajăm punerea unui preț prea mare pe lucruri materiale.
• Să dezvoltăm „cultura întâlnirilor fără o ocazie anume” și fără cadouri. La moldoveni există obiceiul acesta să nu te duci în ospeție cu mâna goală, neapărat trebuie să înhați ceva, ca să nu te considere cineva zgârcit sau nepoliticos. Cred că trebuie descurajate asemenea practici, anume oferirea unui cadou din obligație. Un farmec aparte au reuniunile și întâlnirile spontate, când oamenii dăruiesc emoții!
• Jucăriile trebuie să aibă o valoare educativă, să ajute la ceva – la dezvoltarea fizică, intelectuală, a motricității fine.

Atunci când ți se întinde mâna după o jucărie, pune-ți întrebarea și răspunde-ți sincer la întrebarea: La ce o să ajute? Dacă nu ai un argument de fier, pune-o la loc și cumpără niște fructe de exemplu.