Creatoarea de bijuterii Ana Grigorovscaia este Zâna feminității
Ana este tânăra care o întoarce pe femeie ACASĂ, o leagănă în brațe pe care are așternute flori, iarbă, frunze. O mângâie pe creștet cu o agrafă în care a prins o romaniță, o înrudește cu luna și stelele prin pandantive în care a „sădit” flori de nu mă uita. Degetul i-l încolăcește cu un inel în care a „înrămat” un trifoi, ca să îi poarte noroc. Ana te oprește pe o pagină din cartea preferată, cu un semn de carte prin care privești spre o poiană cu flori. Îți apleacă urechea la susurul de râu și foșnetul de frunze, cu ajutorul unor cercei în care a „bătut în cuie” ierburi sălbatice.
Fiecare accesoriu creat de Ana întruchipează feminitatea, gingășia, în același timp puterea lăuntrică a unei femei. Am senzația că sunt ca un talisman al femeii, care o conectează cu universul. Fiecare accesoriu este un microunivers.
„De când mă țin minte îmi place să usuc diferite floricele printre foi de cărți. Culegeam toate florile pe care le întâlneam în cale, le puneam la ureche, îmi făceam inele din iarbă și coronițe din păpădii. Iubesc de mică natura, plimbările pe dealuri şi prin păduri. Fiecare ieşire la natură îmi oferea ocazia să-mi completez ierbarul. Am avut mereu convingerea că frumosul molipsește și că ar trebui să fim tot timpul în căutarea lui. De aceea am mers după școală la Facultatea de Arte Plastice și Design, am hotărât să devin artistă. Și acum, pe lângă bijuterii, mai ilustrez cărți, afișe, postere, cărți poștale și multe alte lucruri. Din orice pot face o ilustrație”, povestește Ana.
Atât de gingașe sunt creațiile Anei, încât mie personal îmi este teamă că aș putea să le stric. Sunt ele oare atât de fragile, pe cât par?
„La confecționarea bjiuteriilor folosesc plante uscate (ierbar), baze metalice pentru bijuterii (aliaje din zinc, oțel inoxidabil, alamă și argint), apoi rășină, vopsea acrilică. Există reguli pentru păstrarea bijuteriilor cu plante naturale.”
„În general, atunci când ne referim la accesorii care ating pielea, dacă metalul din care sunt fabricate nu este unul prețios (argint, aur) sau oțel inoxidabil, acesta va reacționa sub actiunea Ph-ului pielii și se va decolora în cazul în care sunt purtate non-stop. Ar fi bine să purtăm accesoriile, pe care le creez eu, cu pauze. Recomand să le dăm jos atunci când mergem la culcare. La fel,trebuie să le ferim de umezeală.”
„Fie că vorbim despre dușul de acasă, o baie în piscină sau în mare, aburii din saună sau transpirația din timpul antrenamentelor, toate implică umezeală, și inevitabil afectează materialele folosite la confecționarea bijuteriilor. Să nu atingem suprafața rășinii cu spirt, acetonă, parfumuri, diluant sau chiar soluții chimice de curățare.
„Să le ferim de razele solare directe, cel mai bine ar fi să le păstrăm într-o cutiuță pentru bijuterii. Dacă respectăm aceste îndrumări, ne vom putea bucura ani la rând de bijuterie, în cea mai bună stare a sa. Iar dacă soarta v-a fost nefavorabilă și accesoriul a suferit un accident în urma căruia rășina s-a deteriorat mecanic (s-a zgâriat sau ciobit), o pot lustrui sau îi pot adăuga încă un strat, ca să-i redau integritatea și strălucirea de la început”, mi-a luat Ana o piatră de pe inimă. Îmi doresc să aibă o viață foarte lungă aceste bijuterii, de care sunt îndrăgostită până peste cap.
Imaginează-ți, dragă femeie – poți purta la gât, în păr sau la ureche o părticică dintr-un munte sau un câmp.
„Colecția mea de plante cuprinde, în cea mai mare parte, ierburi locale, însă sunt și plante aduse din Munții României, din Cehia, Israel, Armenia, Grecia. Toate perioadele anului sunt bune pentru colecționare, chiar și iarna găsesc câte o crenguță sau o frunză uscată care îmi place. Însă nu toate plantele sunt potrivite, unele din ele își pierd culoarea când se usucă în cărți, altele își schimbă culoarea în timp ce sunt acoperite cu rășină. Niciodată nu poți ști ce se va întâmpla în procesul de lucru, pentru că sunt materiale naturale și uneori pot fi foarte imprevizibile”, încheie ea.
Mă fascinează fiecare firicel de iarbă ales de Ana, e incredibil câtă energie transmite deși e mic de tot. Asta aș putea spune și despre creatoarea bijuteriilor. Când ne-am întâlnit ca să îmi înmâneze inelul și semnul de carte pe care le-am comandat, m-am simțit fermecata. O făptură mică și gingașă, cu părul lăsat pe spate, cu un zâmbet jucăuș, în același timp modest, mai pe scurt o ființă plăpândă care surâdea suav, a apărut în fața mea. Nu mi-a zis-o ea, dar m-am lămurit eu singură- unul dintre materialele pe care le folosește la confecționarea accesoriilor este propria feminitate și eleganță. Ea e Zâna, iar în casa ei miroase a flori. Vizitați neapărat Casa Zânelor, eu personal intru des la ea pe pagina, ca să văd dacă are ceva nou, din necesitate, dar și din pură curiozitate. Mă odihnesc atunci când îi admir creațiile.
