Scriu acum după o noapte în care am dormit mai puțin de 3 ore. Până la această postare, adică de la 7 dimineața, am luat micul dejun, am făcut ordine în bucătărie, am băut ceai invizibil din cănuțele Emmei, am construit cu ea un turn, am adormit-o pe Mia în timp ce Emma făcea zgomot lângă noi, tot scăpând creioane pe podea, am adormit-o pe Emma legănând-o pe picioare, în timp ce o alăptam pe Mia la sân, acum o legăn pe Mia în scoică și scriu, mă rog ca Emma să nu se trezească până termin. Dacă se trezește Emma până o adorm pe Mia, am sfeclit-o. Risc să am un bebeluș de 3 luni supraobosit și unul de 14 luni foarte agitat, bucuros să îmi testeze limitele. Nu vreau să le separ pe fete, de aceea când o adorm pe cea mică îi găsesc o ocupație celei mari, lângă noi, ca să nu o izolez. Pornesc sunetul alb ca să înăbușesc zgomotele, dar procesul de adormire oricum e stresant.
Nici rugăciunile nu mai ajută, nici mantrele, nici pauzele, nici muzica, nici scrâșnitul din dinți, nici respirația profundă, nici exercițiile fizice, nici nimic din ceea ce ajuta cândva atunci când vine ea…FURIA.
Nimic nu mă aprinde atât de tare și de repede precum deznădejdea mea în fața strigătelor Emmei și țopăielei prin cameră, în fața tentativelor ei de a o ciupi, de a-i vorbi pe cele mai înalte note, surioarei care nu mai poate de somn și vrea doar liniște, ca să adoarmă în voie. Într-un final, cea mare plânge pentru că nu o las la cea mică. Până le consolez pe amândouă….furia face zdrențe din sufletul meu. Am nevoie de eforturi cât un munte ca să îmi stăpânesc nervii, uneori. Oboseala, stresul și nopțile nedormite au început să dea roade.
Am găsit o pastilă cu efect de durată!
După 3 zile în care mă înfuriam pe mine pentru că mă înfuriam, am zis STOP și am început să caut soluții. Am tot răscolit în inima mea și în minte. Oare ce ar putea să mă relaxeze repede, eficient, cu implicarea fetiței mai mari? Nu credeam că o să ajung vreodată la ele, părându-mi o ocupație mult prea migăloasă, dar s-a întâmplat!
Cărțile de colorat pentru adulți!
E o activitate antistres extraordinară, un hobby pe care îl poți purta oriunde cu tine. Când fetele adorm în mașină, capăt vreo 20–30 de minute libere în care citesc și da, colorez!!!!!
E uimitor ce transformări se produc. Nu doar că mă relaxez, dar și am tot felul de revelații care mă ajută să îmi schimb viziunile în general. Iată ce am învățat despre mine și despre viață colorând:
- Trebuie să fac exact ceea ce îmi place. Când numai am început, eram mai degrabă ca o școlăriță exemplară, care se teme să greșească, de aceea face totul strict după carte. Ce plictiseală! Urmam pagină după pagină, coloram totul până la capăt, chiar dacă mi-aș fi dorit un alt desen. Într-o zi, mi-am zis: „Ia să văd ce mai are cartea asta și woooow!!!! Câte orizonturi s-au deschis. Mie îmi place să colorez orașe, mai tare decât floricele. Rămân aici!” Deci noi singuri, de multe ori, ne punem bariere și limite. E sănătos să ieși din cutie.
- O singură pată de culoare schimbă întreg tabloul. De foarte multe ori, mi se spune că nu am să schimb pe nimeni și nimic vorbind despre ceva, făcând anumite gesturi. Practica însă demonstrează contrariul. Nu voi veni acum cu exemple, sunt istoriile personale ale oamenilor cu care interacționez. Dar da, lucrurile se schimbă atunci când îți dorești.
- E bine să privești tabloul din toate unghiurile. În momentul în care am înțeles că e o idee bună să întorc desenul cu picioarele în sus, am înțeles că pot avea un rezultat mai plăcut. Vedeam mai clar unde se cer alte culori decât cele la care mă gândeam inițial. Așa e și în viață. Înainte de a acționa, de a vorbi, să privim situația din toate unghiurile, să luăm în calcul toate opțiunile, versiunile, cauzele, emoțiile altor oameni, etc.
- Pentru un rezultat mai bun, trebuie să forțezi, uneori, nota. Așa cum în desen, apăsând creionul mai tare, uneori, în viață e bine să acționezi mai ferm decât de obicei atunci când o cere situația. Alteori, e sănătos pentru tine și alții să ai creionul moale, să atingi ușor hârtia, ca să nu rănești, dar ca să nu te rănești și pe tine însuți.
Bun, închei aici filosofia, Mia doarme și mă tem să nu se trezească, totuși, Emma. Despre hobby-uri am vorbit cu life coach-ul Vitalie Popescu, pentru qood.life. Cred că e un articol mai mult decât motivațional, la care ar da like și fondatorul rețelei sociale Facebook, Mark Zuckerberg. El spune că angajatorilor le plac angajații care au un hobby, acest fapt vorbind despre ei ca despre niște oameni care acționează cu pasiune, au un „drive”, un motor în spate – calități care aduc multe câștiguri în orice domeniu de activitate.
Vezi articolul „Care este secretul tinereții fără bătrânețe” pe www.qood.life
P.S. Și, totuși, fetele s-au trezit. Toată bucătăria e în iaurt. Emma a mâncat singurică. (Zâmbesc)
