Curiozități spirituale legate de conceperea copiilor. De ce o femeie pierde sarcina?

Citind acest articol, aveți două opțiuni:

• să îl considerați o născocire/o poveste de adormit copiii/o aberație ce vine de la oameni bolnavi
• să vă puneți întrebări legate de felul în care ați fost chiar voi concepuți, născuți, crescuți și să inițiați o călătorie de autocunoaștere, pornind de la recomandările de lectură sau de filme documentare, propuse de către educatorul prenatal Ditta Depner „Renașterea”, care mi-au plăcut nespus de mult.

Copiii își aleg părinții

Înainte de a se încarna, sufletul, împreună cu ghizii săi spirituali, întocmesc un plan divin pentru viața pe care o va trăi pe Pământ. Stabilesc misiunea și încercările prin care va trece. Oamenii pe care îi întâlnim noi în această viață nu sunt întâmplători, așa cum nici lecțiile pe care le avem de învățăt datorită lor, nu sunt un hazard. Totul are un sens și un scop. Ne-am ales părinții și talentele în funcție de abilitățile pe care ne-am dorit să le dobândim. Dacă ne nășteam în altă țară, la o altă oră, eram cu totul alți oameni, cu alte calități. Apoi, părinții noștri vin cu lecții. Dacă părintele este autoritar, înseamnă că sufletul și-a dorit să exerseze răbdarea și disciplina. Dacă părintele este alcoolic, atunci copilul are oportunitatea să învețe compasiunea. Cei mai mari „torționari” ai noștri vin cu lecții despre iubire, empatie, răbdare, compasiune, iertare. Dacă nu am trece prin provocări sau experiențe complicate, nu ne-ar interesa creșterea spirituală, nu am căuta rostul existenței noastre pe Pământ. Odată cu încarnarea, sufletul uită de planul divin întocmit cu ghizii spirituali, tocmai ca să poată evolua spiritual, ca să își eleveze conștiința. Spiritul pregătit pentru reîncarnare observă cuplul cu câteva luni bune înainte de concepția fizică propriu-zisă. La nivel de Suflete, noi chiar cerem acordul părinților noștri de a ne primi în viața lor, cel puțin cu 9 luni înainte de concepție. După acest acord tacit se pregătește energetic totul pentru transferul miraculos, moment în care mama și tatăl ar putea avea chiar vise, viziuni, întâmplări sau presentimente.

Chiar și copilul abandonat la naștere și-a ales anume această experiență pe Pământ.

Prin urmare, părinții nu trebuie judecați, oricât de imperfecți par. Nu are sens să îi învinovățim pentru eșecurile sau experiențele noastre „nefaste”. Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este greșit, bun sau rău, ci doar o experiență, cu o lecție. Odată însușită, conștiința evoluează. Nimeni nu trăiește doar pentru sine. Prin faptul că un suflet vine la anumite familii, în anumite circumstanțe, își îndeplinește îndatorirea karmică (destinul) de a trece printr-o astfel de viață. Oamenii care se nasc cu un handicap, de exemplu, sunt suflete speciale, vin cu un scop măreț: să atingă sute de oameni chiar.

Procesul de încarnare e foarte strict, nu există haos în Univers. Copiii sunt un cadou divin care ne influențează pentru totdeauna viața.

Infertilitatea și avortul spontan au cauze psiho-emoționale, dar și spirituale

Sufletele care aleg să vină pentru un timp scurt (pentru câteva săptămâni, o lună sau chiar 7 luni), nu pleacă din cauza părinților, ci pentru că și-au propus să parcurgă doar partea aceea de drum, să treacă doar prin această experiență. Și niciodată un suflet nu hotărăște acest lucru doar pentru el, pentru propriile lecții.Totul are sens pentru toate părțile implicate. Toți care află despre pierderea sarcinii, indiferent că sunt părinții, cuplul, doar femeia (în caz că urma să devină părinte solitar), toți au ceva de învățat dintr-o pierdere. Educatorul prenatal Ditta Depner, fondatoarea proiectului „Renașterea”, creatoarea programelor de pregătire a viitorilor părinți pentru conceperea conștientă a unui copil cu suflet luminat și nașterea naturală, cu blândețe, ne-a povestit în timpul unui seminar că dacă nu pierdea de 3 ori sarcina, nu ar fi ajuns niciodată ceea ce cunoaștem noi astăzi despre ea. Nu ar fi ajuns la nașterea naturală (Ditta are astăzi doi copii, născuți natural, acasă). La prima ei sarcină, era prima pe lista cezarienelor planificate. Nu intenționa să nască natural. Avea o grămadă de frici, iar pierderile au adus-o pe un alt drum. A început să cerceteze minuțios corpul femeii, darurile pe care le aduce rolul de femeie și de mamă pe Pământ, a studiat motivele spirituale pentru care un suflet alege să se încarneze. Așadar, nimic nu este doar o pierdere, o suferință, ci un proces de învățare. Sufletul care alege să plece atinge mulți oameni, îi ajută să evolueze.

Apoi, corpul femeii este foarte inteligent. Dacă femeia pierde o sarcină cu un termen mai mic de 12 săptămâni, înseamnă că embrionul nu era viabil.

Sufletele se pot răzgândi. Au liberul arbitru. La un moment dat, pot decide să plece la o altă familie și atunci femeia pierde sarcina.

Recomandare de lectură: „Spirit Babies”, de Walter Makichen

 „Suflete curajoase”  și „Darul sufletului tău” de Robert Schwarts

Nu analizele medicale și medicii ne apropie de sarcină, ci pregătirea emoțională/spirituală. Copilul se naște cu emoțiile preluate de la mamă, absorbite în timpul concepției, sarcinii, la naștere

Citiți și: https://apostrof.md/cum-concepem-un-copil-sanatos/

Există milioane de cupluri care au teste medicale perfecte, deci undă verde de la medici ca să conceapă un copil, dar acest lucru nu se întâmplă, deși fac totul „ca la carte”. Cu ce ar trebui să înceapă de fapt? Cu vindecarea propriilor traume (încă din copilărie), cu eliminarea convingerilor limitative, cu schimbarea modului de viață și de a gândi, de a simți. Concepția ar trebui ridicată la rang de sacralitate, cu o curățire a trupului, minții și sufletului de imprimările negative.

O curiozitate: trompele uterine înfundate pot vorbi despre faptul că partenerul nu prezintă încredere, siguranță. Poate chiar își înșeală partenera. De aceea, corpul femeii reacționează prin închiderea trompelor. E ca o formă de protecție. Deci dacă femeia nu poate rămâne însărcinată vreme îndelungată, problema ar putea fi chiar în relația cuplului.

Chiar și la nivel subconștient putem bloca venirea copilului, pentru că nu suntem încă pregătiți. 

Vorbind despre emoții, copilul trăiește toate emoțiile mamei din timpul concepției, sarcinii, nașterii și este puternic dependent de ele în copilăria mică (până la 3 ani). Iar până la 7 ani, între mamă și copil mai există un cordon ombilical energetic foarte strâns. Până la 7 ani copilul este oglinda mamei, deși după trei ani, cel mic deja conștientizează că este o ființă distinctă de mamă. La concepție contează și emoțiile tatălui. Acesta, ca și mama, vine cu un bagaj emoțional. Până și felul în care a fost născut partenerul o influențează pe viitoarea mamă (poate exista frica de abandon, de a nu fi părăsit, frică foarte frecventă deoarece până nu tare demult copiii erau separați de mamă imediat după naștere, ținuți în alte saloane ale spitalului. Atunci, copilul se simțea abandonat). Dacă mama nu se simte în siguranță în timpul sarcinii, copilul învață despre lume că e un loc nesigur, de care are sens să te temi. În cele 40 de săptămâni petrecute în pântec, cel mic nu are capacitatea de a descifra emoțiile, de a se decupla de emoțiile mamei, le preia ca fiind ale sale. Creierul nu este suficient de dezvoltat încât să facă o analiză a acestor emoții și să își spună. „A, stai, mama e speriată acum. Nu eu.” Toate evenimentele majore din viața mamei sunt simțite și trăite de făt.

Așadar, nașterea unei noi vieți reprezintă cumulul contribuțiilor emoționale ale celor doi parteneri. Imprimarea emoțiilor începe încă la implantarea ovulului.

!!! Recomand filmele In Utero și What babies want, cu explicațiile cercetătorilor la acest subiect important.

Înainte de a concepe, se recomandă vindecarea propriilor traume de către viitori părinți. Cele mai răspândite sunt:

• Nu sunt de sexul dorit de părinți. Ei voiau să fiu fată, m-am născut băiat.
• Am fost separat de mamă la naștere
• Am fost crescut de bunici (din nou, conflict de separare)
• Părinții erau autoritari sau distanți, evitanți

Cum îți dai seama că încă mai ai o traumă? Atunci când vorbind despre un subiect anume, simți un nod în gât, îți vine să plângi, te răscolește, roșești, apare orice fel de disconfort la nivel fizic. Înseamnă că mai ai ceva de rezolvat.

În copilăria mică, toți copiii trăiesc experiențe pentru prima oară. Prima respirație, primul contact cu părintele, prima mâncare. Totul este pentru prima oară. Creierul înregistrează aceste experiențe, dar mai ales senzațiile. Contează enorm de mult felul în care se petrec primele experiențe, acestea te marchează uneori pentru toată viața. Primele impresii ne influențează deciziile de mai apoi.

Toate traumele sunt imprimate, indiferent de vârstă, și păstrate în subconștient. Acestea se manifestă în momente vulnerabile sau de criză, în 95 la sută din timpul nostru, iar reacțiile noastre în diferite situații sunt doar în proporție de 5% conștiente. În rest, reacționăm după tiparele de supraviețuire înregistrate anterior. Reacționează, așadar, copilul nostru interior, cu bagajul de informații pe care nu le mai ține minte.

În primii 7 ani de viață, copilul absoarbe totul de la părinți și de la îngrijitorii principali (bunici, educatori, etc.) Atunci se formează toate credințele și ocnvingerile despre cum funcționează această lume. Toți copiii care au crescut fără suficientă iubire ajung adulți care nu se iubesc pe sine. Copiii cu părinți abuzivi (verbal sau fizic) se desconsideră pe ei înșiși ca să își poată iubi mai mult părintele frustrat, crezând că ei sunt de vină pentru supărarea și nemulțumirea acestui părinte.

Deci, cât suntem mici, luăm asupra noastră toată vinovăția și neiubirea, ca să avem măcar o șansă să fim acceptați așa cum suntem.

Tot ce își dorește un om pe acest Pământ este să fie:

• înțeles
• iubit
• acceptat

Recomandare de lectură: „Mintea nou-născutului” de David Chamberlain

 „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine” de Lise Bourbeau

De aceea, contează enorm bagajul emoțional cu care își întâmpină copilul un părinte. Ar fi bine să își ridice vibrațiile, ca să îl întâlnească în iubire, împăcare cu sine.

Recomand din toată inima seminarele de pregătire pentru conceperea unui copil, organizate de Ditta Depner. Sunt potrivite chiar și pentru cei care încă nu planifică o sarcină. Cel mai apropiat este cursul de concepție conștientă din 20-21 martie.

Accesați www.dittadepner.ro , îndepliniți formularul, înregistrați-vă la cursurile Dittei. Educatorul prenatal mai are și un curs extraordinar pentru părinții care se pregătesc de nașterea copilului. Orice femeie își dorește o naștere blândă, împlinitoare. Ca să se întâmple asta, trebuie să își cunoască bine corpul, să înțeleagă procesul de aducere pe lume a unui copil, astfel încât să le poată cere inclusiv lucrătorilor medicali să îi fie respectată nașterea.