De ce bebelușii au nevoie de naștere naturală? Explică Olga Gutium – psiholog perinatal

Olga Gutium, consultantă în lactație la „Mămica Alăptează” a trebuit să se înscrie la studii în Rusia, ca să se specializeze în psihologie perinatală – ramură inexistentă în facultățile de la noi din țară. Și când te gândești că totul, în această lume, pe Pământ, începe cu viața…cu omul…

Astăzi, când suntem total deconectați de natură, de SINE, de divinitate și de viață, avem nevoie de psihologi care să ne pregătească pentru naștere și pentru rolul de părinte.

Trăim vremuri în care femeia e nevoită să învețe să nască un copil, căci mintea ei e bântuită de istorii de groază legate de naștere, de preconcepții și de frici, nașterea fiind asociată cu durere și chinuri.

• Dacă nașterea ar fi, cu adevărat, un chin, de ce ar mai lupta femeile pentru dreptul lor de a naște natural?
• De ce unele femei fug de spitale și aleg să nască acasă, uneori singure, neasistate de nimeni?
• De ce este important să nu intervină nimeni în procesul nașterii, evident, atunci când nu există pericole pentru viața mamei sau a copilului?

Despre asta am vorbit cu Olga Gutium într-un LIVE, pe Instagram, iar aici voi lăsa câteva teze.

În introducere, însă, voi mai menționa un singur lucru. Eu am născut trei copii, pe trei căi total diferite.

• Pe prima fetiță am născut-o prin cezariană de urgență, eu fiind bolnavă de preeclampsie.
• Pe a doua fetiță am născut-o vaginal, la 11 luni distanță, cu o cicatrice pe uter de 4,2 mm. Însă, a fost cu intervenții medicale – anestezie epidurală și, cel mai neplăcut, copilul a fost ajutat să iasă cu vacuumul – o experiență traumatizantă în primul rând pentru el. Această naștere a fost o bucurie fiindcă am născut vaginal, travaliul s-a declanșat singur, am simțit contracțiile, le-am trăit …până la epidurală. Anestezia mi-a „furat” durerea, dar și emoțiile, conexiunea cu bebelușul. Împingeam la comandă. De aceea, după naștere, pe lângă toată euforia că am născut vaginal, mai simțeam și un gol, pe care inițial nu prea voiam să îl recunosc. Aveam senzația că medicul și bebelușul au făcut totul pentru mine, că eu … am eșuat, nu mi-am ajutat copilul să se nască. Așa că…
• Mi-am luat eu revanșa cu a treia naștere! L-am născut pe al treilea copil, băiețel, chiar de ziua mea, pe cale naturală.

Nașterile copiilor mei, așadar, mi-au servit drept școală. Am trăit nașterea în toate felurile posibile, ca să mă conving: merită să naști natural! E o experiență fără egal.

Nașterea naturală = iubire

Obstetricienii Michel Odent și Frederick Leboyer m-au inspirat enorm cu ale lor cărți, m-au convins că naștem exact ca mamiferele și că avem nevoie de condiții asemănătoare ca să naștem ușor, firesc, lin, deci frumos. 

Acum să vorbim despre motivele pentru care bebelușii, la fel ca mamele lor, au nevoie de naștere naturală.

Ce este nașterea naturală?

Potrivit psihologiei perinatale, nașterea naturală este o etapă din experiența psiho-sexuală a familiei. Așadar, nu este o procedură medicală, nu e un proces fiziologic, ci mai degrabă psiho-emoțional și…cumva sexual. Unele femei reușesc să aibă nașteri orgasmice, să experimenteze orgasme în travaliu și să simtă plăcere la expulzia copilului.

Las un link util aici: https://www.youtube.com/watch?v=v37KFr6mBFg&t=8s (Мой опыт оргазмических родов| Роды без боли)

Și ceva extrem de motivațional, aici: https://www.youtube.com/watch?v=sfC4d9fooiM&t=1528s (Birth as we know it)

Îți poate părea bizar să auzi că nașterea este legată de psihic și de sex, însă în naștere sunt implicați aceiași hormoni care acționează și în timpul sexului. Nașterea, așadar, este o încheiere firească a relației sexuale în urma cărora a rezultat concepția copilului. De aceea, este extraordinară nașterea care se desfășoară la fel de minunat ca actul sexual – în liniște, confort, siguranță, întuneric sau semiîntuneric, poate cu muzică și mirosuri plăcute, alături de persoana apropiată. Atunci nașterea are mari șanse să evolueze pozitiv.

Cezariana care are loc la indicația medicului, din necesitate, pentru a salva viața mamei sau a copilului, fără îndoială, tot naștere este. Mai mult decât atât, e o cale complicată, dureroasă, plină de sacrificii, iar mamele care trăiesc această experiență se confruntă cu multe dificultăți din punct de vedere fizic și psihologic. Și bebelușilor nu le este ușor. În plus, pierd o primă experiență, extrem de valoroasă, care le arată că merită să lupți.

Uterul este raiul, nașterea presupune „izgonirea din rai”, un fel de moarte intrauterină, pentru ca să se producă nașterea extrauterină. Prin urmare, nașterea naturală este o experiență de mare forță, un mare dar.

De ce bebelușii au nevoie de naștere naturală?

Mai întâi, să ne lămurim, ce este nașterea naturală? Nașterea naturală are la bază principiul: natura își urmează cursul. Femeia trece prin travaliu și naștere fără medicamente și fără alte intervenții ale medicilor (ruperea sacului amniotic, vacuum/forceps, extracția manuală a placentei, epiziotomie, etc.) În cazul în care se intervine, vorbim despre naștere vaginală (copilul iese prin canalul de naștere, însă procesul este însoțit de intervenții medicale, cele mai frecvente fiind anestezia epidurală și injectarea oxitocinei). Bun, acum că ne-am lămurit cu asta, reluăm întrebarea.

De ce are nevoie bebelușul de o experiență dureroasă, când este „dat afară” din căsuța lui caldă și sigură de contracțiile ce pun o presiune cu o greutate de circa 50 de kg, ca să treacă apoi printr-un canal foarte îngust și să vină pe lume?

„Când încep contracțiile, casa lui, în care îi era cald și bine, brusc se transformă într-un loc în care îi este imposibil să se afle. Așadar, el trăiește o primă experiență când are de înfruntat un obstacol. Copilul învață să se miște prin canalul de naștere, lucru care îi implică mușchii, printre care sunt mușchii din jurul buricului. Anume prin activarea acestor mușchi îi reușește rotația umerilor, necesară pentru expulzie. Și atunci, când se naște, când muncește atât de greu ca să vină pe lume, i se înregistrează la nivel emoțional informația că și-a depășit teama colosală, că a depus un efort uriaș, ca să ajungă ACASĂ – în brațele mamei. Este vital să fie pus la pieptul mamei imediat după expulzie, căci orice teamă se stinge atunci când îi simte mirosul pielii și bătăile inimii, pe care le-au auzit timp de 9 luni, în burtică. Așa se naște încrederea lui în lume, pe care o simte, de pe pieptul mamei, ca pe un spațiu sigur și minunat. Și el înțelege că merită să lupți pentru viață, pentru orice, fiindcă la final vine recompensa”, povestește Olga Gutium, și ea mamă a trei copii, toți născuți pe cale naturală.

N.B. Una din recompense este laptele matern. În ora magică (prima oră din viața sa în lumea extrauterină), copilul începe să caute sânul fiind ghidat de mirosul areolelor. Areolele și sfârcurile sânilor au mirosul lichidului amniotic în care a crescut copilul cât se afla în pântecul mamei. Acest miros îi este atât de cunoscut și de drag! Natura înțeleaptă a gândit și aici mecanismul perfect, pentru hrănirea nou-născutului, dar și pentru formarea atașamentului dintre mamă și copil. De aceea, sânii nu trebuie în niciun fel pregătiți pentru venirea bebelușului. Nu trebuie masați sau unși cu o cremă, așa cum ar putea recomanda o prietenă, ca să vă protejeze de fisuri și de dureri la alăptare. Pe areole se formează niște punctisoare mai umflate, ca niște coșuri. Acestea nu sunt bubițe, ci glandele Montgomery, care secreta un sebum, un ulei, pentru a ține areola și sfarcul moi, lubrifiate, tocmai pentru ca alăptarea să descurgă blând, eficient și sănătos. 

„Copiii care sunt separați de mamă la naștere au sentimentul că suferința a fost zadarnică. La ce să sufere atât de mult, dacă nu îl așteaptă nimeni? Se simt străini și neiubiți, abandonați, respinși, trădați.  Separarea de mamă le influențează întreaga viață psiho-emoțională, dacă nu își vindecă nașterea. De exemplu, ajunși adulți se tem să se apuce de un lucru nou. Subconștientul lor a înregistrat că nu merită să te ostenești, fiindcă la final nu vine nimic, nicio recompensă. Separarea de mamă le poate afecta atașamentul față de ea, prin urmare și relațiile pe care vor încerca să le lege ulterior.”

Important! Dacă tot se ajunge la cezariană, ar ajuta enorm ca medicii să lase femeia, deci și copilul, să trăiască travaliul, să experimenteze măcar o parte, o etapă din naștere. 

Separarea de mamă la naștere poate fi compensată prin alăptarea la sân, contactul piele la piele, purtatul în wrap/sling/rucsac ergonomic, dormitul împreună (co-sleeping). Jocul de-a prinselea pe topogan de tip labirint de asemenea ajută. Copilul să treacă prin labirint, la capătul căruia să îl aștepte părintele, care să îl îmbrățișeze, să îl pună la piept. Dragostea părintelui poate face minuni, vindecă.

Ce amplifică frica bebelușului în timpul nașterii?

Răspunsul e scurt și simplu: frica mamei. Fătul își simte foarte bine mama. Dacă mamei îi este frică în travaliu și percepe durerile nașterii ca pe o experiență teribilă, copilul va prelua aceste emoții și va simți la fel.

„Contracțiile le provoacă durere amânduroră, de aceea ei se pot susține reciproc. Mama poate pune mâna pe burtică și îi poate spune bebelușului: „O să ne descurcăm, eu sunt matură, o să te ajut, o să fac tot ce trebuie ca să fim amândoi bine”. Este important să i se explice bebelușului nenăscut ce se întâmplă și atunci el se simte în siguranță, are încredere că totul se va termina cu bine”

Bebelușul are nevoie de naștere naturală și pentru că:

1. Numai nașterea naturală îi oferă o comunicare extraordinară cu mama. Îi oferă siguranță. Curios e că nașterea naturală începe atunci când copilul îi transmite semnale mamei prin lichidul amniotic, semnale recepționate de creierul femeii, care apasă butonul „Elimină hormoni”. Despre hormonii care o ajută pe mamă să nască natural am scris aici, rog să vedeți: http://apostrof.md/doua-lucruri-extraordinare-pe-care-le-face-corpul-tau-pentru-tine-ca-sa-nasti-usor/
2. Bebelușul născut natural se atașează mai ușor la sân pentru a fi alăptat decât cel născut prin cezariană, nu este amețit de anestezie.
3. Bebelușul născut natural este mai liniștit. Așa se explică de ce, de regulă, nu strigă și nu plânge.
4. Nașterea naturală e o sursă incredibilă de oxitocină – „hormonul dragostei”. Numai după nașterea naturală în aer plutește atâta oxitocină, cât să cuprindă întreg universul. Acest hormon o face pe mamă să se îndrăgostească irecuperabil de bebelușul ei și reduce esențial riscul de depresie postpartum. Mama, „îmbătată” de oxitocină, își privește ghemul de fericire, iar psihicul înregistrează informația că pentru acest bebeluș va trece prin foc și pară, va fi gata să facă orice pentru el.
5. Bebelușul născut natural trăiește excepționala experiență, numită „imprinting” (imprimare). „Este un fenomen care se manifestă la mamifere și la oameni. După ce se naște, bebelușul înregistrează cine este îngrijitorul său. Are acea „privire a înțeleptului”, care mai târziu dispare, cu care își „scanează” mama și subconștientul lui decide că ea este adultul de care depinde viața lui. Această imprimare stă la baza atașamentului. Tocmai de aceea, ora magică este vitală.

Prin ce se deosebesc copiii născuți natural de cei născuți prin cezariană a scris Anastasia Popescu. Vă las un link la articol: https://casamamei.online/2021/07/02/editorial-nou-nascutul-nu-i-om-de-aceea-nu-conteaza-cum-vine-pe-lume-sau-despre-cezarienele-nejustificate/

Iar dacă vreți să vedeți interviul meu cu Olga Gutium, accesați:

 

Посмотреть эту публикацию в Instagram

 

Публикация от Anna Smolnitchi (@annasmolnitchi)