Alimentație și sănătateDespre copiiOameniSarcină/Naștere

De ce există durere la naștere și cum poate fi redusă în mod natural?

Zilele trecute, „Mămica alăptează” a organizat un seminar extraordinar pentru femeile însărcinate. Instructoarea de pilates și consultanta în lactație Natalia Zabudskaia a explicat pe înțelesul tuturor transformările prin care trece corpul viitoarei mame și a venit cu un kit de ajutor: exerciții pentru întărirea tălpii piciorului, a mușchilor pelvieni, dar și tehnici de respirație pentru diminuarea durerilor la naștere.

Sarcina vine cu modificări colosale. Dacă nu ar exista hormonii sarcinii (progesteron, estrogen, relaxină, oxitocină) femeia pur și simplu nu ar avea sănătate să le reziste transformărilor. Niciun corp nu ar putea să ducă sarcina fără acei hormoni. Sarcina vine cu presiune pe sistemul nervos central, pe cel respirator, endocrin, pe tractul urinar. Și metabolismul suferă schimbări. Apoi, bazinul se lasă în față ca să îi facă mai mult loc bebelușului, în consecință apare lordoza (se mărește curbura normală a coloanei, mai ales în zona lombară, inferioară a spatelui. Coloana femeii însărcinate capătă forma literei S – este curbată un pic la gât, în partea superioară și inferioară a spatelui).

Podeaua pelviană (în engleză „pelvic floor”, în rusă „тазовое дно”)

Podeaua pelviană (perineul) este grupul de mușchi care susțin organele abdomenului inferior: organele genitale, vezica urinară și rectul. Dacă mușchii pelvisului slăbesc, sunt favorizate pierderile de urină, infecțiile tractului urinar, prolapsurile și alterarea relațiilor sexuale.

Podeaua pelviană e gândită să reziste la o greutate de 15 kg. Această greutate, mai mult sau mai puțin, reprezintă greutatea sarcinii.

Deci podeaua pelviană, la femei, este proiectată să poarte un copil, nu greutăți de zeci de kilograme”, explică instructoarea de pilates Natalia Zabudskaya.

Da, e posibil și vedem în sălile de sport femei care ridică greutăți mari, însă de cele mai multe ori nu fără consecințe negative pentru sănătate. Dacă o femeie, în sala de sport, ridică 20 de kg și mai mult, deja apare riscul slăbirii mușchilor de la podeaua pelviană, iar asta înseamnă incontinență urinară, coborârea organelor genitale. Deseori femeile cu un trup bine reliefat au asemenea probleme de sănătate, despre care niciodată nu o să vorbească deschis. La exterior – o imagine perfectă. În interior – probleme de sănătate. Nu se prea spune nici că femeile care ridică greutăți mari rămân însărcinate și poartă sarcina mai greu. De ce este așa? Fiindcă femeia, din punct de vedere anatomic, are mai puțini mușchi decât bărbați și oasele sunt mai firave. Ea e proiectată să fie mamă, corpul ei este însă foarte elastic în comparație cu a bărbatului, deci suficient de flexibil, ca să suporte toate modificările cu care vine sarcina și nașterea. La bărbați, în schimb, mușchii pelvisului, din punct de vedere anatomic, sunt mai puternici, de aceea ei pot ridica greutăți mai mari decât femeile”. subliniază Natalia.

Mușchii pelvieni pot slăbi și din cauza respirației incorecte. Noi respirăm din piept, pe când aerul ar trebui să vină din diafragmă. La copii este cea mai corectă respirație. Observați-i și o să vedeți cum se ridică, apoi coboară burtica lor. Acolo trebuie să ajungem și noi. Diastaza abdominală de care multe femei nu pot să scape după naștere e acutizată inclusiv de respirația greșită.

Este important să menționăm!!! Pe internet o să găsiți foarte multe recomandări cu privire la exercițiile Kegel, menite să întărească podeaua pelviană. Atenție, însă!!!! Respirația greșită în timpul acestor exerciții pot înrăutăți situația, ne pot face rău!!! În loc să fortificăm mușchii pelvieni, îi putem slăbi. 

!!!!!!!!! La încordarea mușchilor pelvieni trebuie să expirăm (atenție, nu încordăm abdomenul sau fesele, căci nu va lucra podeaua pelviană)

!!!!!!!!! La relaxarea mușchiului, trebuie să inspirăm.

Peretele abdominal. Diastaza abdominală în sarcină.

Progesteronul și relaxina – hormonii sarcinii – fac peretele abdominal elastic, căci el trebuie să aibă capacitatea de a se întinde. Astfel face loc pentru creșterea uterului și a copilului. Sunt femei la care peretele abodminal revine la normal chiar și fără sport. Asta fiindcă biomecanica nu a fost periclitată. Diastaza poate fi de gradul I – cu o separare a mușchilor abdominali de până la 2 cm. Diastaza de gradul 2 și 3 necesită intervenții chirurgicale. Ca să înțelegeți, în abdomen avem patru straturi de mușchi. Atunci când doar stratul superior se separă, vorbim despre nivelul I de diastază, se rezolvă cu exerciții fizice.

Tălpile

Tălpile pentru om sunt ca „fundamentul” pentru o casă. În timpul sarcinii, sporește hormonul relaxina, care are ca scop relaxarea ligamentelor bazinului, a uterului. Acțiunea acestui hormon se răsfrânge, indirect, și asupra tălpilor. Deoarece crește greutatea corpului, acesta apasă pe ligamentele piciorului, ca și cum îl turtește, iar o talpă neantrenată ar putea să nu revină la normal în totalitate după naștere. Așa apare o mărime sau jumătate de mărime mai mare la picior. Ca să prevenim asta, avem grijă de tălpi, facem exerciții fizice: masăm mingi, desfacem și strângem degetele de la picioare, ridicăm piese lego sau stilouri cu ajutorul degetelor de la picioare. Odată antrenate, le vor permite mușchilor piciorului să „se asambleze” la loc, fără să își schimbe dimensiunile.

Durerea la naștere

Dureri mari la naștere simte doar omul. Animalele nu o simt la fel. De ce? Fiindcă omul gândește prea mult. Creierul îi încurcă femeii să se relaxeze în travaliu, iar colului uterin – să se deschidă.

Ce știu despre naștere femeile care încă nu au copii? Că nașterea e dureroasă. Asta aud de la alte femei, acesta e programul subconștient care o urmărește de-a lungul vieții.

De ce atunci când facem sport, noi expirăm în momentul în care ridicăm greutatea sau când depunem efort? Facem asta ca să se relaxeze mușchiul.

Analogic, în momentul în care sunt contracții, noi ne facem covrig, strângem toți mușchii, oprim respirația – durerea sporește, se înzecește. Sarcina femeii e ca până la naștere să învețe să expire în momentul în care se contractă mușchii. Să se relaxeze. Imediat nivelul de durere scade drastic. Pentru creier e greu de asimilat și de acceptat această informație, dar asta e calea. Trebuie să ne relaxăm atunci când ne doare.

Cum putem ajunge acolo, dragi femei însărcinate? Antrenându-ne respirația.

Pentru început, învățăm pur și simplu să ne relaxăm. Într-o cameră întunecată, ne culcăm, alungăm gândurile și ne relaxăm. Apoi învățăm să ne relaxăm într-o cameră luminoasă, cu zeci de oameni alergând în jurul nostru.

Durerea ne este de ajutor! Durerea, la naștere, este bună. Durerea vorbește despre stadiul aducerii pe lume a copilului, sunt un semnal care ne ajută. Intensitatea durerii ne arată dacă totul e în ordine, le arată și medicilor care este cursul nașterii. E un indicator despre cât de mare este deschiderea colului uterin. Atunci când durerea se intensifică, femeia are motive să se bucure, înseamnă că e tot mai aproape de întâlnirea cu bebelușul ei. Frica naște adrenalină. Iar adrenalina stagnează sau chiar blochează deschiderea colului uterin, deci compromite procesul nașterii. Oxitocina, pe de altă parte, ajută. Nu degeaba este numit hormonul dragostei. Ca să se producă e nevoie de liniște, căldură și întuneric.

Femeile mai trebuie să știe că Mama Natură a gândit câteva mecanisme de ajutor. În timpul contracțiilor, se produc endorfinele care diminuează durerea. O aduc pe femeie într-o stare similară cu cea indusă de narcotice. Parturienta trăiește un fel de euforie, care apropo, o ajută să uite intensitatea durerii trăite ceva mai devreme. Și copilul se naște „ușor amețit”. E ca și cum cineva i-ar fi făcut anestezie, de care are nevoie ca să parcurgă drumul complicat – din uter în col, apoi în vagin, ca să ajungă în sfârșit în brațele mamei. Și atunci, dacă adaugi anestezie medicamentoasă, copilul are reflexe mai întârziate. Anesteziile pot face mai mult rău decât bine. Nici sânul nu îl va apuca după nașterea cu anestezie la fel de eficient ca după o naștere sută la sută naturală.

E util să menționez că până la deschiderea de 7 cm a colului uterin, contracțiile sunt mai lungi. Ultimii 3 cm se lasă cu contracții mai dureroase, în schimb sunt scurte. Foarte scurte. Această informație o poate ajuta psihologic pe femeie. Atunci când înțelegi că au început contracțiile scurte, știi că ești aproape de final.

Ce ajută la diminuarea durerii provocate de contracții?

  • Informarea. Când știi ce se întâmplă, e mai ușor de suportat. Frica vine din necunoaștere.
  • Aromaterapia
  • Masajul în zona lombară
  • Tehnicile de respirație
  • Relaxarea mușchilor la venirea contracției
  • Schimbarea constantă a pozițiilor, mișcarea în timpul travaliului (ajută și copilul la ocuparea unei poziții comode, contribuie la dilatarea colului uterin. Uterul are receptori, care atinși de copil, fac colul să se deschidă)
  • Atârnarea (să atârne de umerii partenerului sau de speteaza unui scaun, de marginea patului)
  • Nașterea în picioare (cea mai ușoară cale, eficientă și firească. în această poziție se deschide cel mai ușor bazinul. Ajută și nașterea pe o parte, unor femei le este comod anume așa. De aceea, femeia trebuie să își simtă corpul, să fie liberă să își aleagă pozițiile în care vrea să treacă prin travaliu, apoi prin naștere)

Vedeți și alte poziții comode pentru trăirea travaliului, aici: https://www.babycenter.com/pregnancy/your-body/positions-for-labor-and-birth_10309507

Principalele tehnici de respirație în travaliu:

  1. Respirația „câinelui” – inspirația și expirația are loc pe gură, e de ajutor la prima și la a doua fază a travaliului, când deschiderea colului uterin este completă, iar bebelușul deja își face cale spre ieșire
  2. Zumzetul – tragem aer pe nas, la expirație scoatem sunetul mmmm….
  3. Trenulețul – tragem aer pe nas, expirăm încet și pufăim ca un trenuleț, umflând buzele.
  4. Cântecul – tragem aer încet pe nas, la expirație cântăm vocala „aaaaa”
  5. Căluțul – încet tragem aer pe nas, la expirație pufnim ca un căluț. Buzele trebuie să tremure ușurel.

Până la deschiderea de 5 cm a colului uterin respirăm așa:

  1. Punem mâinile pe coastele toracelui de jos, la spate.
  2. Inspirăm aer (burta se umflă) și numărăm până la 7 pentru început.
  3. Expirăm (burta se strânge la loc), numărăm până la 10.

Acest antrenament trebuie să ne aducă la o inspirație, în care să reușim să numărăm până la 20-23 și la o expirație care să ajungă la 35. De ce 35? Fiindcă atât durează cea mai lungă contracție în timpul travaliului. Femeile pe care le antrenează instructorul de pilates Natalia Zabudskaia ajung să numere până la 50-53 în timp ce expiră.

Expirația este esențială în timpul contracțiilor. Tot aerul din plămâni trebuie să iasă. Antrenamentul trebuie făcut în fiecare zi , de câteva ori, ca să devină automatism. Și atunci, în momentul nașterii, nu va mai trebui să te gândești cum să numeri, cum să respiri, respirația va veni în mod automat, ca un reflex. Corpul va reacționa singur, va fi capabil să elibereze acest aer din plămâni, pe deplin, astfel diminuând durerea.

După o dilatare de 5 cm a colului uterin, ajută respirația „câinelui”.

  1. Inspirăm pe nas de 3 ori, rapid.
  2. Expirăm prelung

La expulzie, adică la împingerea copilului:

  1. Tragem tot aerul din cameră, în plămâni, în toate organele.
  2. Încordăm abdomenul
  3. Expirăm.

Dacă nu îi reușește încordarea abdomenului, poate pur și simplu să expire prelung, profund, la împingere. Este însă vital ca în aceste momente să fie relaxate toate celelalte organe. Astfel, când încordezi abdomenul, podeaua pelviană trebuie să fie relaxată. În acest scop, în trimestrul trei, mai aproape de naștere, se recomandă exercițiile Kegel în altă ordine decât cea recomandată la început.

Exerciții Kegel, trimestrul 3:

La inspirație se încordează mușchii pelvieni.

La expirație se relaxează.

Asta o va ajuta pe femeie să împingă, deci va contribui la expulzia copilului în siguranță, într-un timp mai scurt.

Acum vă las link spre pagina asociației „Mămica Alăptează”: https://www.facebook.com/mamicaalapteaza/

Vă recomand să le urmăriți activitatea, să participați la seminarele pe care le organizează. Fără exagerare, ar putea să vă schimbe viața. Cel mai apropiat se va desfășura pe 14 februarie. Veți afla, printre multe altele, cum se atașează corect la sân copilul. E nevoie să pregătești mamelonul pentru alăptare, încă în sarcină? Probabil unele dintre voi ar răspunde DA (așa auzeam și eu de la prietene). De ce nu e o idee bună și cum se pregătesc mameloanele singure pentru naștere, care sunt beneficiile, aflați de la consultanta în lactație.

Mămica Alăptează

Link către eveniment: https://www.facebook.com/events/719679915392568/

 

 

 

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
Close