Alimentație și sănătateDespre copiiOameni

De ce toxicoza este un cadou? Cum m-am pregătit pentru concepție și cum mă pregătesc pentru a treia naștere?

Mamaplus a fost curioasă să afle răspunsul la mai multe întrebări legate de a treia mea sarcină. Îi mulțumesc din suflet jurnalistei Alina Dabija pentru răbdarea de a mă asculta și că nu a tăiat niciun rând din tot ce i-am povestit.

Cum e această perioadă pentru tine?

În sufletul meu e recunoștință infinită și uneori am senzația că visez. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru încredere, pentru că ne binecuvântează cu încă un copil. Nu voi obosi să repet. Din tot ce fac eu aici pe Pământ, creșterea copiilor îmi pare cea mai interesantă, provocatoare, înălțătoare și frumoasă misiune. Nimic din ceea ce fac nu este mai important decât rolul meu de mamă. Maternitatea a venit cu multe daruri. Unul din ele este creșterea mea personală.

Învăț foarte multe de la copii și datorită lor. Vreo două luni de sarcină au fost foarte complicate, am avut o toxicoză cumplită, vomitam tot, vomitam și ceea ce nu mai aveam de vomitat. Până la sânge, vorba cântecului. Acum mai am uneori grețuri seara. Așa și nu mi-a reușit să găsesc acel conflict care le declanșează (eu cred în psihosomatică), de aceea aleg să o cred pe autoarea cărții „Sacred birthing: Birthing a New Humanity”, care spune că toxicoza este un cadou.

Vine un suflet nou, cu vibrații înalte și mama trebuie să se alinieze acelor vibrații, să își eleveze conștiința. Sau altfel, toxicoza este butonul „Pauză”. Dacă viitoarea mamă nu ar avea toxicoză, nu s-ar mai opri, ar continua să facă mii de lucruri, pe când sufletul din pântec vrea prezență continuă, ca femeia să fie Aici și Acum, să trăiască sarcina, să conștientizeze o sumedenie de lucruri, să mediteze, să își simtă corpul și pruncul. Sarcina, ca și nașterea, e ceva sacru.

Știam că îți dorești mult al treilea copil și uite că s-a întâmplat! Cum ați parcurs această cale spre obținerea unei noi sarcini și ce sfaturi ai avea pentru cuplurile care planifică să devină părinți.

Le recomand cuplurilor să planifice sarcina și să se pregătească fizic, dar și spiritual, emoțional. Eu și soțul meu am făcut toate analizele medicale necesare, am mers la un medic ayurved pentru curățirea corpului, minții și sufletului. Am avut 2 săptămâni de regim alimentar predominant raw vegan. Am meditat, ne-am rugat. Am urmat cursul educatorului prenatal Ditta Depner „Concepție conștientă”, la care am „săpat” în informații uimitoare legate de venirea copiilor pe Pământ. Îl recomand cuplurilor care nu pot concepe copii, femeilor care au pierdut o sarcină, oamenilor cu răni emoționale nevindecate, cuplurilor cu așteptări mari față de copil (să fie de un anumit sex, să fie într-un fel sau altul, să fie deștept, să fie, să fie….) sau pur și simplu oamenilor care își doresc să cheme un suflet minunat în familia lor.

Aș vrea să fie reconsiderate motivele pentru care ne dorim copii și să vedem în procreare ceva miraculos, sacru. Le recomand mai ales viitoarelor mame să lucreze cu un psihoterapeut, ca să își vindece rănile, traumele psihologice (inclusiv și mai ales pe cele din copilărie). Sarcina și nașterea, apoi creșterea copiilor, le scot la suprafață pe toate. Ca să naști ușor, ajută să fii liberă de frici și de preconcepțiile legate de acest proces. Și mai recomand să fie conceput copilul ziua, poate chiar în primele ore ale dimineții, la răsărit de soare, atunci când avem o energie bună, ce binecuvântează.

Nu recomand deloc, deloc, să fie conceput copilul noaptea sau după ce măcar și unul dintre parteneri a consumat alcool. În general, mai recomand cel puțin trei luni (sau o perioadă cât mai lungă) fără alcool, fără fumat, fără mâncare nesănătoasă. Altfel zis, cred că purificarea fizică, mentală și spirituală îi va ajuta pe viitori părinți să atragă un suflet minunat. Atunci când se vor „contopi” într-un act de dragoste ca să conceapă un copil, să aibă cele mai senine și curate gânduri, să vizualizeze acest copilaș, să ofere iubire curată. În acel moment nu mai trebuie să existe gânduri despre lucru, despre ce mai e de făcut nu știu unde. Există doar actul creației.

Cum le-ai comunicat fetițelor tale vestea că vor avea un frățior sau o surioară? Ai apelat la sfaturile psihologilor sau te-ai bazat pe propria intuiție?

Întâi de toate, le vorbeam că ne mai dorim un copil și le întrebam dacă își doresc și ele o surioară sau un frățior. Mereu răspundeau că vor o surioară. Apoi, le-am anunțat simplu, înainte de povestea de seară, că sunt însărcinată, că în curând vom avea un bebeluș de care vom avea grijă împreună. Fetițele noastre tocmai treceau prin perioada în care nu se dezlipeau de păpușile și cărucioarele pentru ele. Erau mereu ocupate cu ele: le legănau, le adormeau, le înfășau, în fine, le purtau peste tot. Deci le-a plăcut ideea de a avea grijă de un bebeluș adevărat.

Apoi, privim filmulețe cu nașterea copiilor în apă. Se emoționează foarte tare, mai ales Emma, care are 3 ani. Apropo, cred că pentru părinți, diferența de vârstă ideală între copii ar fi de 3 ani. La 3 ani, cu o educație pozitivă la bază, un copil e foarte conștient de tot ce se întâmplă în jurul lui, cooperează extraordinar de bine. E mai ușor să ai grijă de un nou-născut atunci când copilul cel mare are cel puțin 3 ani.

Dar dacă e să mă gândesc doar la copii, atunci cu cât e mai mică diferența de vârstă, cu atât mai vesel, mai interesant și mai ușor le este lor să se împrietenească. Așa a fost cu fetițele noastre. Cu o diferență de doar 11 luni, ele nici nu știu cum e să nu ai o soră. Cresc împreună. Nu le-am despărțit o secundă, niciodată. Așa voi proceda și după a treia naștere. Vom fi mereu împreună. Dacă ar începe, de exemplu, grădinița pentru una din ele sau dacă le-aș lăsa pe ele cu buneii ca să am grijă de al treilea copil, șansele de a fi afectate emoțional de venirea lui în familie ar crește. Ideea mea e să le arăt că sunt la fel de iubite ca până acum. Suntem doar mai mulți.

Ai avut experiența unei nașteri prin cezariană și a unei nașteri naturale. Cum ți-ai dori să fie la al treilea copil?

După 2 ani și 5 luni de la a doua naștere, înțeleg că nu a fost, totuși, naturală. A fost naștere vaginală vacuum asistată. Mi s-a făcut anestezie epidurală. Acum îmi doresc o naștere naturală, în adevăratul sens al cuvântului, fără intervenții medicamentoase. Vreau să nasc în picioare (poziția culcat nu este una firească și sporește riscurile de ruptură a perineului). Bebelușului îi este mai greu să iasă, colul uterin se deschide mai greu în poziția culcat.

Vreau liniște, semiîntuneric și căldură – cei trei factori care ajută la relaxarea femeii și la deschiderea colului uterin. Apropo, recomand cartea „Birth and breastfeeding” de Michel Odent – obstetrician celebru care încearcă să întoarcă femeia la origini, la nașterea naturală fără frică, dimpotrivă, cu încredere în propriul corp și în copilul care se naște. Eu ascult afirmații pozitive (pe YouTube orice femeie însărcinată poate accesa afirmații care să îi seteze gândirea pozitivă și încrederea în propriul corp. Sunt un fel de meditații.)

Mi-aș dori să nasc în apă, aceasta fiind cel mai bun analgezic natural și calmant, apoi cea mai ușoară cale de naștere. Voi insista să nu fie extrasă manual placenta, ci să se nască singură. Îmi doresc ora magică, acea oră după naștere când suntem doar eu, soțul și copiii noștri. Dar vedem. Încă nu am decis cum exact și unde voi naște. Mai aproape de eveniment, îmi voi asculta inima și voi alege ceea ce voi simți că e cel mai bine pentru noi, ținând cont de istoricul nașterilor mele.

O viitoare mamă trebuie să fie informată, iar tu ești foarte responsabilă la acest capitol. Ce lucruri noi ai reușit să afli între timp și la ce aspecte ar trebui să fie atente femeile însărcinate, în general?

Femeile trebuie să fie foarte atente la emoțiile lor. La fel și tăticii. Le recomand filmele documentare „In Utero” și „What babies want”. Încă de la implantare, noua viață din pântecul mamei înregistrează emoțiile ei, le preia. Starea emoțională a mamei influențează foarte mult starea fătului. Felul în care se naște copilul îi influențează comportamentul de apoi. Cei mai liniștiți bebeluși sunt cei crescuți în liniște și armonie, născuți natural. Este vitală alimentația. Apropo, acum cât femeia este însărcinată, se formează și gusturile copilului. Va accepta mai ușor hrana pe care era obișnuit să o primească atât timp cât era în burtica mamei.

Când este preconizată nașterea și cum te pregătești moral și fizic pentru acea zi?

Așteptăm copilașul în primele zile ale lui iunie. Fac exerciții de recunoștință, ascult afirmații pozitive, evit informațiile și discuțiile negative, citesc foarte mult, urmez cursuri de pregătire pentru naștere, mă apuc de pilates (până acum făceam sport acasă), urmăresc istoriile femeilor care au născut natural și frumos, merg la un psihoterapeut.

Vedeți interviul integral aici: https://mamaplus.md/proiecte/interview/interviu-cu-anna-smolnitchi-despre-treia-sarcina-nasterea-picioare-si-conceperea-unui-copil?fbclid=IwAR1GLfFJGtF2UfPFwcJLD9SOENVkV-HTh2DtJ2TZdVVOfUZ5hwlv1mmDtKM

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
Close