Despre soacre…de râs și de plâns

De râs și de plâns e ceea ce au de povestit, mai ales proaspetele mămici, despre soacrele lor. De când am intrat în „clubul mămicilor”, inevitabil, ajung să vorbesc despre soacra mea și să ascult istorii despre soacrele cunoștințelor mele. Multe situații sunt trase la indigo, de parcă s-ar vorbi despre aceeași persoană. Și dacă mămicile rezolvă relativ ușor orice neînțelegere cu propriile mame, care au uneori un comportament similar, atunci cu soacrele… le vine mai greu.

Motivele sunt evidente.

• Totuși nu curge același sânge prin venele celor două, deci există teama de a obține doar supărări sau ranchiună.
• Există teama mămicii de a-și răni soțul în caz de confruntare.
• Există situația când mămica are o soacră extrem de autoritară, cu un nivel scăzut de inteligență emoțională ori pur și simplu este lipsită de empatie și bun simț. În consecință, mămica decide că orice discuție deschisă înseamnă o bătălie pierdută fără să înceapă.
• Există o dependență financiară sau de ordin locativ. În momentul în care socrii asigură tinerii părinți cu un acoperiș deasupra capului sau îi ajută financiar, uneori inconștient, își asumă prea multe drepturi și încearcă să domine pe toate segmentele (îndeosebi în îngrijirea și educarea nepoților).

„Pe mine soacra m-a obosit mai tare decât bebelușul meu de 6 luni. Locuiam împreună și a trebuit să suport imixtiunea ei în toate. Credeam că o să îmi ies din minți! Ea mă supăra mai tare decât lipsa somnului”, mi-a mărturisit câteva zile în urmă o tânără mămică.

Am adunat toate istoriile grămadă și pentru că majoritatea soacrelor sunt experte la a da sfaturi și indicații, vor putea primi câteva sugestii de la mămicile care se fac luntre și punte pentru a menține armonia în familia extinsă, dar tot nu le reușește. Iată ce, probabil, nu au auzit niciodată soacrele de la nurorile lor de treabă din frica ultimelor de a strica relația cu acestea sau cu soții lor.

1. Nu oferiți ajutor dacă nu este cerut. Cel mai bun ajutor pe care îl puteți oferi este să nu interveniți.

2. Apariția nepoților nu înseamnă că trebuie să vă mutați cu traiul în familia acestora. Așa cum voi ați trăit momente magice alături de copiii voștri, așa și copiii cu propriile lor familii, își doresc intimitate.

3. Bunicii nu trebuie să încerce să înlocuiască părinții. Menirea lor este alta – de a iubi necondiționat, de a transmite niște deprinderi de viață prin joacă și de a explora lumea din jur împreună cu cei mici. Faptul că părinții voștri „v-au crescut” copiii nu înseamnă că asta e o normalitate.

4. Nu interveniți cu sfaturi moștenite de la bunici și străbunici, atunci când nora vă spune ce a aflat de la medici sau la anumite cursuri. Când nora vă spune că nu e nevoie să stea copilul înfășat toată ziua, așa cum eram noi, credeți-o. Orice ortoped competent o să vă spună că poziția firească și sănătoasă pentru un bebeluș este cea de „broscuță” sau „maimuțică în brațe”. Numai așa veți avea un nepot sănătos. Credeți-o și dacă vă spune că nu se picură lapte în nas, nu se dă apă până la 6 luni, nu se înfofolește copilul, nu se sterilizează hăinuțele, nu se face baie în ierburi, nu sunt obligatorii băile zilnice și altele. Scoateți piciorul din prag, documentați-vă și vedeți recomandările medicilor.

5. Nu luați în derâdere setea nurorilor de a  citi cât mai multe despre îngrijirea copiilor. O să îi dau dreptate pediatrului Komarovskiy care spune că oamenii se documentează oricât e nevoie ca să cumpere o mașină de exemplu sau înainte de a procura o casă. Unii, însă, din prostie,  nu consideră de cuviință să cerceteze explicațiile și recomandările specialiștilor legate de îngrijirea și educația copiilor. Apoi ne întrebăm de ce se îmbolnăvesc sau plâng des copiii.

6. Nu dați ochii peste cap când auziți că nora a mai citit o carte despre disciplina conștientă a copiilor. Mai bine lăsați orgoliul după ușă și împrumutați-o. Veți fi uimite să aflați că multe decizii din viața copiilor voștri, pe care nu le-ați aprobat, au o explicație logică în copilărie. Este atât de neinspirat să spui că te-ai descurcat fără cărți și ai crescut oameni teferi. Atâția părinți se laudă că au educat oameni buni fără ajutorul psihologilor, pedagogilor, deci al oamenilor care scriu cărți despre parentaj. Dar oare au motive să își asume ei toate meritele și cum explică inteligența emoțională scăzută, atât de bine simțită la noi în societate? Mai jos, o să relatez monologul unei bunici, pe un teren de joacă din Chișinău. În câteva secunde de „bla bla” iresponsabil a transmis cel puțin trei mesaje greșite:

• că nu e voie să plângi (ne mai întrebăm de ce suntem un popor cu oameni inhibați, bolnavi și amărâți)
• că nu ești acceptat dacă plângi și nu primești dragoste dacă nu te comporți după placul cuiva (în cazul dat, după cum vrea bunica)
• că trebuie să te comporți ca toți ceilalți (bunica și-a comparat nepoata cu toți copiii de pe terenul de joacă)

Fetița de vreo 5 anișori plângea. Nu cunosc motivul. Monologul bunicii: „Nu plânge. Nu te mai iau nicăieri dacă mai plângi. Nici nu știam că ești așa plângăcioasă. Nu te luam dacă știam. Pe mine nu mă cumperi cu lacrimi, ești fată mare. Nu trebuie să plângi. Uite-te la copii, plânge măcar unul?”

7. Nu vă supărați atunci când nora vă roagă să nu faceți anumite lucruri. Dacă tot insistați că sunteți mai experimentată și mai înțeleaptă, ar trebui să vă fie ușor să respectați deciziile copiilor voștri. Ce semănați, aia o să culegeți. Iubirea ar fi calea corectă.

8. Nu priviți nepotul ca pe o proprietate. Respectați-i corpul, nu-l pișcați de fund, nici măcar în joacă. Mâine ar putea să îl piște un nene străin pe stradă, iar copilul nu va ști că e greșit. Nu pupați bebelușii. Medicii recomandă să le pupați piciorușele și ceafa, dacă tot nu vă puteți abține. Statutul de bunic nu dezinfectează.

O mămică povestește: „Punea mâncarea în gură, o mesteca și o dădea fetiței. Noi nici măcar nu începusem diversificarea! Nu am mai rezistat și i-am zis direct să nu mai facă asta. Așa am devenit eu rea. Nici eu, mama ei, nu fac asta. Nu consider normal să transmiți toți microbii tăi din gură copilului.

„Eram în maternitate, după cezariană, pur și simplu extenuată. Vin părinții soțului, niște rude și mă întreabă cum mă simt. „Extraordinar de bine!” Cum să te simți când tot ce vrei este să te odihnești și să petreci timpul cu nou-născutul și soțul, iar aici vine atâta lume și tu arăți teribil?”, este o altă istorioară de menționat.

Ar fi încă multe de povestit, dar nu face să scriu romane. Esența este una: cel puțin pentru fericirea băieților și a nepoților voștri, respectați-le familia. Am urmărit situații când bunicile le permiteau nepoților lucrurile interzise de mame. Câștigați simpatia lor pentru câteva minute, ca să pierdeți poate pentru totdeauna niște valori importante pentru ei în primul rând. Nicio noră, din câte am ascultat, nu își dorește să fie iubită, dusă pe palme și scăldată în cadouri de soacrele lor. Tot la ce visează ele este RESPECTUL.

Pe această notă veselă le recomand nurorilor și soacrelor să vadă comedia „Soacra mea e o scorpie”, cu Jennifer Lopez (Monster-In-Law).