După sticlă – Toader Chetroșanu. „Toți ne vom îmbolnăvi de Coronavirus. Întrebarea e dacă ne îmbolnăvim a doua oară și cât de grave vor fi complicațiile”

Vestea proastă vine prima, și sunt mai multe vești proaste. Jurnalista le începe cu cele care nu pot fi ocolite.

• Paturile pentru tratarea COVID-19 lipsesc. Pacienții așteaptă între trei și patru zile până se eliberează un loc în instituțiile de profil.
• Cine s-a vindecat de COVID-19 are anticorpi care țin cel mult șase luni, după care se poate îmbolnăvi din nou. În Moldova există deja cazuri de reinfectare.
• Reinfectarea cu noul virus vine adesea cu complicații destul de serioase, chiar dacă prima îmbolnăvire a fost ușoară.

Vestea bună este că mai există medici care nu s-au infectat și care își fac meseria cu pasiune și devotament, până la epuizare. Unul dintre ei este Toader Chetroșanu, medic de laborator la Invitro Diagnostics și la Centrul COVID din Chișinău. Discuția a avut loc într-o dimineață sumbră de decembrie, după tura lui de 24 de ore. L-a găsit în bucătăria laboratorului, unde își bea a doua cafea a zilei, deși cafeaua nu îl mai energizează de multă vreme.

Ați ajuns la centrul COVID din proprie inițiativă sau ați fost invitat?

Fiind medic rezident la Institutul Oncologic, în Medicina de Laborator, Toader Chetroșanu a fost detașat. Autoritățile au cerut specialiști, s-a întocmit o listă, iar numele lui a ajuns pe ea.

Cum arată sistemul medical la unsprezece luni de pandemie? La televizor se tot anunță paturi noi, iar întrebarea e unde mai încap atâția pacienți.

Realitatea este mai dură decât cea prezentată în emisiuni. Locuri nu sunt, iar oamenii, mai ales cei peste 50 de ani, așteaptă câteva zile până se eliberează un pat. Medicul lucrează cu cifre și eprubete, deci nu vede suferința omului din spatele lor. Ce vede însă în sânge este suficient ca să înțeleagă cât de grav atacă virusul sistemul respirator, pe cel endocrin, neurologic și cardiovascular. COVID-19 provoacă micro-tromboze în plămâni: vasele mici de sânge se înfundă, iar plămânul nu mai primește aer. După aproape un an, nu există încă un profil complet al bolii. Unii pacienți au probleme neurologice în timpul infecției și după tratament. Uneori, analiza generală arată o scădere drastică a numărului de leucocite, iar medicul trebuie să meargă imediat la clinician, pentru că pacientul are o problemă serioasă. Zece la sută dintre pacienții centrului COVID au probleme grave cu pancreasul.

Vaccinurile Pfizer sunt o salvare?

Vaccinurile sunt bune și necesare. Medicul se întreabă însă cât va dura protecția anticorpilor produși de vaccin. Asta contează, pentru că oamenii vor imunitate după vaccinare, adică să nu se mai îmbolnăvească. O protecție de câteva luni, de exemplu șase, ajută puțin. Persoanele vindecate de COVID-19 au anticorpi doar pentru șase luni, după care se pot îmbolnăvi din nou. Toader Chetroșanu spune că a cunoscut mai multe cazuri de reinfectare în Moldova. La televizor, spune el, nu se vorbește despre asta.

Până ajunge vaccinul în Moldova, ce urmează? Vor fi zeci de mii de îmbolnăviri și sute, poate mii de decese? Nu cred că vaccinul ajunge curând la noi.

Totul depinde de autorități și de felul în care vor conduce criza, spune medicul. Până acum, reacția lor nu a fost strălucită. Încă din prima zi, prima pacientă infectată a aterizat pe Aeroportul Internațional Chișinău fără să se autoizoleze și a umblat prin oraș. La fel au făcut și ceilalți pasageri din avion, pe care autoritățile nu i-au putut identifica. În martie-aprilie 2020, toți se temeau de virus și se întrebau dacă se vor îmbolnăvi. Acum întrebarea s-a schimbat: se vor îmbolnăvi aproape toți, iar important este dacă se vor reîmbolnăvi și cum va evolua a doua fază a virusului.

Poate fi mai rău decât prima oară?

Cu siguranță, da.

Chiar dacă prima dată pacientul a avut o formă ușoară?

Da. Mai mult, victimele sunt tot mai tinere. Medicul îi amintește pe doi colegi de-ai săi, specialiști excepționali de doar 40 de ani, răpuși de COVID-19. Unul era traumatolog și lucrase cu el la Spitalul Valentin Ignatenco. Cealaltă colegă a lucrat alături de el, la Serviciul de Urgență, cinci-șase ani. Populația, spune medicul, nu ajută, iar dacă ritmul actual continuă, sistemul medical va ceda curând. Oamenii sunt epuizați, iar medicii nu sunt roboți și nici zei. Toader Chetroșanu lucrează șase-șapte zile pe săptămână și are, o dată la două săptămâni, sâmbătă sau duminică liberă. Este de gardă 24 de ore la centrul COVID, apoi merge la Invitro Diagnostics. Are o oră de pauză, cât îi ia drumul cu mașina până la laborator. Nu își poate permite să doarmă, pentru că are de lucru.

Ați primit două distincții pentru responsabilitate și curaj: Premiul Național, semnat de premier, și o diplomă de onoare, semnată de președintele țării. Ce înseamnă ele pentru dumneavoastră? Seara, când ajungeți acasă, vă dau un plus de motivație?

Nici nu le-a găsit încă un loc pe perete. Ajunge acasă pe la nouă seara, iar singurul lucru pe care și-l dorește atunci este să doarmă. Ieri a ajuns la 21.30, pentru că mai avea o activitate.

Mai găsiți timp și pentru o altă activitate? Ce anume?

Urmează un program de masterat în bioinginerie medicală, la Universitatea Tehnică din Moldova. Ca medic de laborator, are nevoie de un bioinginer care să îi programeze aparatele, să remedieze defecțiunile și să rezolve probleme tehnice care nu țin de competența lui. Bioinginerul medical lucrează în spital și răspunde de buna funcționare a echipamentelor: aparate de ventilație, cardiografe, pulsoximetre și altele.

Anul 2020 pare foarte încărcat. Ați absolvit de curând Universitatea de Medicină și ați fost aruncat imediat în valuri: de la pragul facultății ați ajuns la pragul laboratorului centrului COVID, într-un timp foarte turbulent pentru omenire.

Așa este. A absolvit Universitatea de Medicină, a devenit medic de laborator, s-a căsătorit și a fost admis la programul de masterat. În fiecare zi învață de la colegii din prima linie, care înfruntă virusul SARS-CoV-2. Este o experiență prețioasă, iar oamenii pe care i-a cunoscut îl inspiră mult.

Câți ani de studii ați strâns până astăzi?

Zece.

ZECE? ZECE ANI DE STUDII? DOAR DE STUDII, CA SĂ OBȚINEȚI FUNCȚIA LA CARE AȚI VISAT?

Jurnalista repetă cifra, iar medicul are ochii înlăcrimați. Vocea scade treptat, până când discuția devine aproape o șoaptă, ca și cum ar intra într-o lume secretă.

Da, zece ani.

Ați făcut zece ani de studii ca să deveniți medic într-un sistem defect, sărac și nedrept cu lucrătorii medicali? Aveați oportunități uriașe în orice altă țară, dar ați ales să rămâneți în Moldova, unde sănătatea nu a fost niciodată o prioritate pentru guvernanți și unde nu s-a investit pe cât era nevoie?

Simte că aceasta este chemarea lui. Dacă poate schimba ceva, chiar și pentru câteva persoane, este fericit, iar tot ce face capătă sens.

Se pare că la mijloc a fost și o influență din familie. Medicii din Moldova par să urmeze acest drum sisific mai ales când au în familie pe cineva care a pășit deja pe aceeași cale.

Mama lui a fost medic: medic de familie, apoi a lucrat pe ambulanță.

Cum a fost drumul până aici? În zece ani se schimbă multe în viața unui om, și chiar în viața unei comunități sau a unei țări.

Drumul a fost interesant. Au existat momente când lucra în cinci locuri.

Pentru experiență?

Nu, pentru bani și pentru supraviețuire. Nu putea să ceară mamei bani nici pentru o pereche de blugi, nici pentru o cafea. Realizezi că ești bărbat în toată firea și că tu trebuie să o ajuți. Lucra ca felcer pe ambulanță, noaptea, pe frig, pe drumuri pline de noroi. În același timp era medic rezident la Institutul Oncologic, asistent medical în secția de internare a Departamentului de medicină urgentă de la Spitalul Valentin Ignatenco, medic de laborator în același spital și, în plus, la Invitro Diagnostics. Toate acestea au fost acum patru-cinci ani. Pe când era student și lucra pe ambulanță, a avut o discuție cu un șofer. Îi spusese că banii nu sunt cel mai important lucru. Șoferul, un bărbat trecut de 50 de ani, i-a răspuns că e ușor să spui asta când mai primești bani de la mamă și de la tată. Medicul i-a explicat că tatăl a murit, iar mama, pensionară și cu două infarcturi, nu îi mai poate trimite bani. Pentru a acoperi golurile, lucrează acum în trei locuri.

Și dacă nici când treci prin lipsuri banii nu sunt importanți, atunci ce are cu adevărat valoare?

Medicul spune că, în lumea materialistă de azi, cu adevărat valorează trei lucruri: timpul, oamenii și informația. Contează enorm cât timp îți dedici oamenilor tăi și ce informație le oferi la momentul potrivit.

Unde vă vedeți peste zece ani?

Până la pandemie ar fi avut un răspuns precis. Acum nu mai știe.

Pandemia arată cât de fragile pot fi planurile noastre. Nu e oare nevoie să trăim aici și acum?

Vă mulțumesc pentru interviu.

Materialul face parte din seria de interviuri „După sticlă”, dedicată celor șase ani de activitate ai laboratorului Invitro Diagnostics. Din latină, „in vitro” înseamnă, literal, „în sticlă”. În fiecare zi, în laboratoarele Invitro Diagnostics se fac teste în eprubete de sticlă. Dincolo de ele există povești de viață, ale căror destine depind uneori de rezultatul din eprubetă, iar în spatele ușilor de sticlă ale laboratorului lucrează profesioniști care combină rațiunea cu dragostea pentru cei care le-au încredințat încrederea.