Alimentație și sănătate · Oameni
După sticlă – Viorel Cemurtan. La muncă – asistent medical. În timpul liber – vânător și pescar
Viorel Cemurtan lucrează ca asistent medical la Invitro Diagnostics, unde are de făcut o treabă delicată: să colecteze materialul biologic de la bărbați. Pare simplu, dar statistica lui personală arată că bărbații leșină mai des decât femeile, se tem mai tare de procedurile dureroase și tind să fugă din cabinet când aud în ce constă prelevarea. Așa că, pe lângă rolul de asistent, Viorel face și pe consilierul psihologic. Îi reține în cabinet, știind că amânarea investigațiilor poate agrava simptomele sau boala. Tactica lui se bazează pe umor: totul începe și se termină cu o glumă.
Viorel spune că pacienții care vin pentru prima dată nu știu ce îi așteaptă. Când le explică în ce constă prelevarea secrețiilor uretrale, ochii li se măresc, iar pașii spre ușă devin mici și grăbiți. „Nuanțele sunt… «vesele»”, glumește el.
Sunt gata să renunțe la investigații medicale din teama de durere?
Viorel îi convinge să nu renunțe, pentru că oricum vor reveni, doar că mai târziu, iar sănătatea lor poate ajunge într-o stare mai gravă. Dacă specialistul a recomandat investigația, înseamnă că e importantă. Pacienții vin pentru probleme variate, de la prostatită până la infertilitate sau disfuncții sexuale. Acestea din urmă sunt tot mai frecvente și apar tot mai devreme, uneori chiar la 20 de ani. Când termină prelevarea și pune recipientul pe masă, se poate întâmpla să vadă cum pacientul cade. Sare, îl prinde de sub subsuori, îl culcă pe pat și îi trece amoniac pe lângă nas, până își revine. Îi înțelege stresul: pentru procedură trebuie respectate câteva condiții, de pildă să nu bea apă 12–13 ore, așa că pacienții sunt și obosiți. Încearcă să-i binedispună, ca să plece cu zâmbetul pe buze. „Îmi reușește”, spune el.
Amintiri din serviciul de urgență
Viorel își amintește de vremea când lucra la Serviciul de Urgență: apropia bricheta de geamul șoferului, ca să topească gheața și să facă o gaură prin care acesta să vadă drumul. În spate, o femeie năștea pentru a treia sau a patra oară, iar el își făcea cruce la fiecare troiță, ca să ajungă mai repede.
Dacă e să vorbim de glume, un rol important l-a avut Colegiul de Medicină din Ungheni. Fără el, pacienții Invitro Diagnostics n-ar avea parte de o asistență medicală cu glume. Viorel a depus actele la colegiu și pentru că acolo învățau multe fete. La 15 ani, perspectivele îi păreau interesante.
Părinții i-au sugerat colegiul. Viorel este un băiat simplu, de la țară, din satul Negurenii Vechi.
Satul lui Emilian Crețu nu e același?
Nu, Emilian Crețu este din Negureni, iar Viorel este din Negurenii Vechi. La 15 ani, după gimnaziu, a cerut sfaturi de la o verișoară și de la un prieten care studiau acolo. I-au spus că e vesel și că sunt multe fete. Viorel a depus actele, a absolvit în 2013 și, imediat după, s-a angajat la Serviciul de Urgență din Ungheni, unde a lucrat patru ani.
Cum a fost?
Interesant. Firele albe pe care le vede pe capul lui vin de la Urgență. A fost o experiență unică, iar el a ajuns și coordonator al punctelor de salvare din Cornești. A văzut de toate: copii de 4–5 ani în comă alcoolică, nașteri, hemoragii. Cel mai greu îi era să vadă copiii mici care aveau convulsii și riscau să se înece cu propria vomă. Deciziile pentru salvarea lor erau foarte importante și trebuia să le ia singur, pentru că lucra pe ambulanță fără medici. Mașinile erau într-o stare dezastruoasă, hodorogeau și se hurducau, iar el trebuia să pună catetere și să facă perfuzii. Nu vrea nici acum să-și amintească. Într-o zi de 31 decembrie, în 2016, când erau geruri cumplite, soba nu funcționa. Înăuntru era la fel de frig ca afară. Apropia bricheta de geamul șoferului, topea gheața și făcea o gaură prin care acesta să vadă drumul. În spate era o femeie la a treia sau a patra naștere, iar el îl tot îndemna pe șofer: „Hai, Sașa, mai repede, gazul, hai mai repede.” Își făcea cruce la fiecare răscruce, ca să ajungă mai repede. Nu îl speria gândul că ar putea să asiste el nașterea, ci gândul că nu aveau condiții bune pentru asta. Era foarte frig.
Credeți că s-a schimbat ceva acolo, de când ați plecat?
S-a schimbat. Știe că au reparat clădirea. Pe vremea când lucra acolo, când treceau tirurile, cădea tencuiala, și aveai senzația că e cutremur.
Experiența v-a călit, iar faptul că tratați orice situație cu umor ajută enorm în momente de criză. Acum, care e povestea cu studiile? Sunteți student în anul trei la Universitatea de Stat și v-ați specializat în ecologie. De ce ați ales să studiați animalele și solul?
Viorel spune că îl preocupă starea mediului, de care depind sănătatea și viitorul tuturor. Mai este și pasionat de vânătoare și pescuit, dar nu merge pentru pradă. Îi dă drumul peștilor înapoi în apă, de multe ori. Îi plac adunările vânătorilor și pescarilor, timpul petrecut în natură: se strâng în jurul focului și spun povești ore în șir. În timpul vânătorii, însă, a realizat pe deplin dezastrul ecologic prin care trecem. De ce, pe unele teritorii, sunt de șase ori mai multe vulpi, adică prădători, decât animale pașnice? Pentru că omul a defrișat păduri, a desecat mlaștini și iazuri și a distrus habitatul animalelor. Acestea s-au mutat în locuri neatinse de oameni, unde vulpile stau la pândă. Dealurile au fost arate, cineva a luat terenul în arendă, a făcut un iaz sau o livadă și prelucrează intensiv pământul. Viorel a crescut lângă pădure, la țară. Pe vremea lui, după recoltarea grâului, rămânea miriștea până toamna. Acum nu mai rămâne nimic. Strâng grâul, lucrează pământul, iar niciun animal nu mai poate trăi acolo. Pe miriște trăiau prepelițele, găinușele, fazanii, iepurașii. Multe specii dispar pentru că nu mai au condiții favorabile.
Viorel nu știe încă unde îl va duce ecologia, dar e convins că va veni ziua în care toate cunoștințele lui vor fi utile și vrea să fie pregătit. Omul a stricat echilibrul ecologic și tot omul trebuie să-l refacă. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Materialul face parte din seria de interviuri „După sticlă”, dedicată celor șase ani de activitate ai laboratorului Invitro Diagnostics. Din latină, „in vitro” înseamnă, literal, „în sticlă”. Analizele se fac zilnic în eprubete de sticlă. Dincolo de sticla lor se află povești de viață, al căror destin depinde uneori de rezultatul din eprubetă, iar în spatele ușilor de sticlă lucrează profesioniști care își fac meseria cu rațiune și cu inima plină de grijă pentru cei care le-au încredințat încrederea.
Vezi și: Toader Chetrosanu despre coronavirus și riscul unei a doua îmbolnăviri
Ion Rotari despre cazurile de sindrom Down după fertilizare in vitro
Irina Sumarev despre COVID-19 și de ce nu trebuie evitați medicii