E frumos și scump să fii turist în Moldova

Eco Resort Butuceni

s. Butuceni, Rezervația Orheiul Vechi

Sa vezi cum fetele din sat lipesc colțunași sau cum o femeie din același sat pune castraveții la conservat, în timp ce tu mănânci borș roșu sau fasole, ca la bunica, e o plăcere de nedescris.

La fel de plăcut este să fii invitat la micul dejun de o doamnă cu un zâmbet blajin. Tot pe ea o vei găsi, câteva minute mai târziu, călcând prosoapele, care vor ajunge, probabil, la musafirul ce va veni după tine. De la mâinile trecând cu fierul de călcat peste prosoape, privirea ta se va îndrepta spre masa plină de bunătăți, gătite din produse locale.

Brânză, gem pentru blinii foarte pufoase (bătălia cea mare, în gașca noastră, s-a dat pentru ele), orez cu lapte de vacă, legume, ouă și altele ne-au fost servite cu grijă.

Gospodinele le strecoară copiilor, care nu se pot dezlipi de geamul de la bucătărie, niște băieței (am aflat că așa se numesc un fel anume de biscuiți tradiționali). Cei mici continuă să le urmărească pregătind mâncarea.

Anume aceste mărunțișuri te fac sa te îndrăgostești de sat, de oameni, de Moldova.

Am trăit această experiență în satul Butuceni, la Eco Resort. Am fugit acolo pentru piscină, dar ce piscină! Ascunsă în curtea unei case bătrânești, umbrită de viță de vie, pe semne la fel de veche cât casa, la poalele stâncilor din Orheiul Vechi, piscina îmi amintește de un cadru mai mult mediteranean decât moldovenesc. Asta mi-a fost și prima senzație, la poarta restaurantului Eco Resort Butuceni, pe ulița prăfuită. Coloanele din piatră, frumos cioplite, dar și roșiile agățate de grinzile acoperișului, florile care înfrumusețează intrarea, s-au armonizat cu soarele fierbinte, stâncile din jur și colbul din sat.

O noapte de cazare costă 1300 lei (în jur de 60 euro). Micul dejun este inclus. La fel și piscina.

O cină pentru 4 adulți și 5 copii costă circa 800-900 de lei. Porțiile sunt mici. 

Complexul Turistic „Codru”

s. Burcuta, r. Orhei

Am ales să petrecem acolo o noapte împreună cu oamenii noștri dragi, veniți în vizită de peste hotare, fiindcă e un complex nou, deci și piscina – proaspăt inaugurată. Din fotografiile de pe rețelele sociale am înțeles că e un bazin mare, așa că mizam pe mult loc în apă. Ca să ne asigurăm că nu nimerim în îmbulzeală, am mers în zi de muncă acolo. De fapt, așa facem întotdeauna, mai ales de când e pandemie.

Complexul nu e ceea ce aș alege în mod normal, fiindcă e destul de mare. Eu prefer pensiunile mici, cochete, în care să te bucuri de intimitate. Le ofer întâietate celor care au o poveste, mai rar celor cu aspect sau scopuri pur comerciale. Dar fiindcă piscina era ținta noastră, pe timp de caniculă, am făcut un compromis, chiar dacă din start ne-au cam descurajat prețurile. O noapte de cazare costă 65-95 de euro, cu mic dejun inclus (pentru familia noastră din 5 membri am avut nevoie de două paturi, așa că am plătit 75 euro). Cu aceiași bani, în aceeași perioadă, putem închiria ceva drăguț la o vilă simpatică dintr-un orășel italian. Doar că noi nu suntem în Italia, ci în Moldova. Nu avem salarii de mii de euro.

Și numai pe mine mă deranjează deja clasica remarcă despre pensiunile de la noi, că ar fi orientate spre turiștii străini? 

În fine, era cât pe ce să ne descurajeze și taxa separată pentru piscină, de 150 lei/ziua, per adult. Doar nouă ne pare bizar să nu ai acces gratuit la bazinul de pe teritoriul complexului, de vreme ce te-ai cazat acolo?

Ospitalitate, tradiție, mister…

M-am cam precipitat și în momentul în care am văzut mâncarea pregătită la grătar. Felia de cașcaval învârtită în câteva straturi de lavaș ars (vreo două bucăți costă 35 de lei), cele 350 de grame de legume la grătar (un ardei, o roșie, o vânătă și o ciupercă necondimentate) la prețul de 60 de lei, pumnul de cartofi care costă 40 de lei, ne-au cam tulburat apetitul, deși da, am fost avertizați că restaurantul nu este deschis, deci avem opțiunea să mâncăm ceva pregătit lângă piscină sau să mergem la un restaurant din zonă. Mai bine alegeam a doua variantă.

Și când credeam că voi lăsa o recenzie negativă după această experiență, s-au întâmplat câteva lucruri:

• Angajații au fost foarte amabili
• Piscina, camerele și veceurile de pe lângă bazin au fost foarte curate
• Soarele a apus sub ochii noștri (priveliștea e fantastică de pe teritoriul bazinului)
• Am auzit păsările ciripind după ce toată lumea a plecat acasă și am rămas numai noi în piscină (cam pe la 18.00)
• Am auzit păsările ciripind dimineața, pe răcoare
• Micul dejun a fost delicios, deși și aici, nu am înțeles de ce am avut de ales doar între un ceai negru și verde, iar pentru cel din fructe de pădure se cerea plată adițională (iarăși, din seria „Ospitalitate. Tradiție. Mister)

  

• Zona e bine amenajată, perfectă pentru familiile cu bebeluși (băiețelul nostru de aproape două luni a dormit foarte bine, mi-a fost ușor să mă deplasez cu căruțul pe teritoriul complexului)
• Camerele au acces la foișoare (sunt perfecte pentru modelul de odihnă pe care îl adoptă cei mai mulți moldoveni: cu șezători până dimineața la un pahar de ceva și cu vorbă multă)
• Piscina are zona pentru copii, cu apă puțină, ceea ce îi ajută pe părinți să se relaxeze. Nu trebuie să stea cu ochii chiar în patru, tot timpul.
• Am simțit răcoarea Codrilor, mai ales dimineața. Îmi pare rău că nu s-a reușit păstrarea copacilor (sunt sigură că s-au tăiat în procesul de construcție), căci anume asta mi-a lipsit. Aș fi vrut mai mulți arbori printre căsuțe.
• Piscina a fost „ a noastră” de la ora 10.00 până la 12.00 și de la 18.00 până la 19.00 (piscina se închide la 19.00)

Pensiunea „Casa din Luncă”

s. Trebujeni, Orheiul Vechi

Este prima pensiune din Moldova și prima mea dragoste, dacă e să mă refer la turismul rural. E o zonă perfectă pentru „rural retreat” și mă bucur să o găsesc tot mai înfloritoare. De când am luat prânzul acolo după cununia noastră sub un acoperiș din stuf, pe o platformă din lemn (astăzi e o terasă acoperită, de toată frumusețea), pensiunea s-a extins esențial.

Ne simțim extraordinar aici de fiecare dată. La Casa din Luncă o să aveți cele mai gustoase plăcinte din câte am mâncat eu vreodată, muuuultă iarbă verde (perfectă pentru joacă, atât pentru copii, cât și pentru adulți), o piscină mică și cochetă, biciclete pentru plimbări într-o zonă extrem de pitorească, o barcă pentru plimbări cu barca pe Răut.

Pensiunea se întinde la poalele unui deal stâncos – parte din canionul Orheiului Vechi. Contra unei sume de 150 de lei, nea Vasile o să vă plimbe cu căruța, ca să admirați, în răcoarea aerului de pădure, priveliștile spectaculoase din această regiune.

Despre această pensiune am povestit nu o dată, vă las la final un link, să o descoperiți. O să mai adaug că poți mânca boierește la prețuri destul de accesibile, dacă e să compar cu ceea ce am văzut în altă parte. Un prânz țărănesc (zeamă, mămăligă cu friptură de iepuraș, plăcinte, legume proaspete cu brânză, o cratiță de borș roșu, sarmale, vin) pentru 10 adulți și 6 copii ne-a costat puțin peste 4000 de lei.

Vezi: https://apostrof.md/aici-vii-oaspete-pleci-prieten-casa-din-lunca-prima-pensiune-turistica-din-moldova/

O noapte de cazare la Pensiune, cu 3 mese incluse costă:

3500 lei (căsuță mică, 2 camere, 4 persoane)

6200 lei (casa mare, 4 camere, 8 persoane)

După această escapadă eu m-am convins încă o dată că avem o țară minunată și că turismul rural este viitorul nostru. Ar putea deveni foarte ușor motorul economiei, dacă ar exista voință și contribuții din partea autorităților. Ceea ce pentru noi, moldovenii, este rutină, pentru un turist străin poate deveni o experiență de neuitat.

Nu îi condamn pe proprietarii de pensiuni pentru prețurile piperate, îi înțeleg perfect. E greu să construiești o afacere într-o țară în care politicul dictează cursul tuturor sferelor de activitate și îl schimbă peste noapte. Trăim într-o țară în care nu există stabilitate și nu poți prevedea ce va fi mâine. Nu ai cum să anunți costuri mici pentru serviciile tale când faci investiții uriașe și nu ai parte de suportul autorităților. Nu mai are rost să spun că antreprenorii ar putea fi scutiți de anumite taxe pentru o perioadă de timp, ca să reușească să își pună pe roate afacerea. Voi menționa însă că e rușinoasă atitudinea autorităților locale. Nu pot crede că nu au bani măcar pentru becuri, care să lumineze ulițele satului, astfel încât oaspeții să nu revină de la restaurant la locul de cazare prin beznă.

Dar și bezna, la propriu și la figurat, este parte din experiență.

E frumos și scump, totuși, să fii turist în Moldova. Scump, la propriu și la figurat.

Dar care sunt destinațiile voastre preferate din Moldova? Unde vă place să rămâneți peste noapte? Cum vă par prețurile și gazdele acolo unde alegeți să vă odihniți? Scrieți în comentarii.