O familie din Chișinău a construit la Dănceni o casă inteligentă din buturugi de salcâm și lut

La un moment dat, orașul, pe care eroii acestei povești îl numesc „furnicar”, nu le-a mai oferit nimic care să-i țină acolo.

Irina își amintește că se simțea ca un cobai de laborator, prins într-un program mereu identic: școala copiilor, serviciul, magazinul, masa, televizorul, rar câte o plimbare sau un eveniment. „Și tot așa, zi de zi, an de an.”

Valeriu își dorea un atelier pentru experimente. Irina visa o grădină de permacultură, adică una în care plantele se sprijină reciproc. Cei doi copii voiau un cățeluș alergând după bicicletă, iar cel mai mic avea nevoie, pur și simplu, de aer curat în fiecare zi.

Așa a ajuns familia să se gândească la o căsuță în mijlocul naturii. Irina se opunea la început: păstrase în minte toaleta de la țară, noroiul și lipsa igienei de la bunicii și sătenii pe care îi vizita uneori. Valeriu, încăpățânat, a hotărât să ridice cel puțin o vilă departe de oraș. Avea experiență în construcții și tehnologii și a promis că rezultatul va întrece ce oferă orașul, cu tot confortul urban, dar mai aproape de natură.

De la fântână la casa din buturugi

Prima construcție a fost fântâna. Apoi au urmat canalizarea, dușul, sauna și un grătar cu cuptor.

Valeriu a pus în balanță metodele de construcție vechi și noi și a ales o casă din buturugi de salcâm, prinse cu lut amestecat cu paie, pe un schelet de beton armat. Nu a fost simplu, dar spune că reușita e deplină, iar scepticii pot, în schimb, să-și păstreze criticile pentru ei.

„Casa din vârful dealului” sună ca un vis. Se spune că vara nu are nevoie de aer condiționat, nici de ventilație centralizată, că adună puțin gunoi și că nu cere întreținere zilnică. Ultimul punct îi poate tenta pe orășenii speriați de bătături și de munca murdară, dar și pe sătenii plecați la oraș tocmai ca să scape de robotit.

Să facem un tur virtual.

• Casa nu are sisteme de climatizare consumatoare de energie și nu degajă mirosuri străine ori toxice. Lutul cu paie și buturugile reglează umiditatea și temperatura, iar răcoarea de vară seamănă cu cea din casele bunicilor, unde nu existau aparate de aer condiționat.

• Pentru a nu murdări solul, familia a ales o stație ecologică de la un producător autohton. Ea descompune compușii organici fără electricitate, cu ajutorul unei culturi de bacterii speciale. Apa trece apoi prin filtre și iese curată, bună la nevoie pentru irigat.

• Iarna, panouri solare vor încălzi aerul intrat în casă, iar altele vor alimenta o seră care urmează să fie ridicată anul viitor. În plan mai figurează un generator eolian. Toate sistemele vor fi coordonate de o instalație inteligentă a companiei Smarttronic Environment, a lui Valeriu: ea urmărește rețelele și consumul și previne situațiile periculoase. Locuința funcționează automat, dar se poate regla de pe telefon sau calculator, din orice colț al lumii. Tehnologiile moderne se îmbină aici cu cele de odinioară.

Viața la Dănceni

Familia s-a mutat la Dănceni odată cu începutul pandemiei. Fiindcă are doi copii mari, i-am întrebat ce întreabă toată lumea: cum se descurcă ei în vârful dealului, departe de prieteni?

Valeriu spune că viața s-a schimbat din temelii. Vecinii se știu între ei, uneori se ceartă, iar produsele se schimbă la poartă: unii au legume din belșug, alții fructe sau ouă. În același an s-au mai mutat în mahala trei familii tinere, fiecare cu doi-trei copii, iar în alte zone se întâmplă la fel. Copiii se joacă pe drum până târziu, ca în copilăria părinților, hoinăresc prin pădurice și își măsoară viteza pe biciclete. De apartamentul de bloc nici nu vor să audă. De curând a ajuns în casă și un Fox Terrier.

La școală merg în Chișinău. Drumul din sat e prost, dar pe șoseaua de centură evită ambuteiajele, iar la 7:00 pornesc și la 8:00 sunt la ore. Până la 18:00 copiii rămân la activități, iar acasă învață gospodăria și testează ideile și experimentele din clasă. La medic ajung tot în capitală, doar la controale de rutină, pentru că la țară nu se îmbolnăvesc. Valeriu crede că, fără controalele obligatorii pentru școală, spitalele nu le-ar fi deloc necesare.

În localitate se mai vând loturi, adaugă Valeriu, încheindu-și oda. Sună a invitație la vecinătate.

În sat există electricitate, apă și gaz, iar rețeaua de internet a AltNet Ialoveni e în curs de montare. Drumul rămâne problema: s-a degradat mai ales după ce anul trecut a fost adusă apa, dar locuitorii îl repară împreună. Concluzia lui: „în general totul este extraordinar de bine!!!”

Cu atâtea semne de exclamare, sunt gata să-l cred, și mă interesează mai ales monitorizarea casei de la distanță, utilă oricui are o gospodărie la țară și locuiește în oraș. Dacă aveți și voi povești despre o schimbare de viață la 180 de grade, scrieți-mi la annasmolnitzki@gmail.com sau pe Facebook/Instagram. Sănătate! Iar ea, mă conving încă o dată, crește de zece ori în sânul naturii.