Filmul IN UTERO o să îți răstoarne viziunile despre sarcină și naștere. Poate fi privit GRATUIT

Filmul documentar demonstrează că experiențele intrauterine, mai ales cele traumatizante, ne afectează pe termen lung, inclusiv la maturitate. Au impact asupra deciziilor noastre. Eu abia aștept să iasă partea a doua a acestui film, asupra căreia realizatorii lucrează astăzi.

Despre ce este In Utero? Despre traumele de la concepție până la naștere. În momentul în care fătul este expus la stres continuu, se deconectează partea creierului care e responsabilă de învățare. Se include programul de supraviețuire, de luptă. Prin urmare, de-a lungul vieții, copilul care a fost supus stresului constant în viața sa intrauterină, poate avea dificultăți mari de învățare, de înțelegere a unei informații, de concentrare, etc. Tot stresul suportat cât era în uter poate cauza dependențele în viața adultă.

„Genetic vorbind, fiecare neuron are o destinație, un loc în care trebuie să ajungă. În fiecare secundă din viața prenatală 50 de mii de neuroni noi se produc. În fiecare secundă. Și nu există o mașinărie în lumea asta care poate să replice o asemenea performanță. În momentul în care se produc atât de mulți neuroni, într-un timp atât de scurt, ei sunt foarte vulnerabili. Orice modificare, oricât de mică, poate lăsa o amprentă mare. Dacă există stres cronic, dacă femeia însărcinată este supusă constant stresului, este îngrijorată, nivelul de hormoni ai stresului crește. Cortizolul ajunge în fluxul de sânge. Atunci când ai prea mult cortizol în creier, celulele nervoase se pot chiar distruge.”

„Dacă femeia are o căsnicie complicată, o parte din ea își va dori copilul, iar o altă parte simte că va fi foarte greu, că nu e momentul potrivit pentru a avea un copil. Și copilul poate prelua foarte multe din aceste stări. Încă de la concepție, acel ghem simte toate aceste lucruri fără a avea posibilitatea de a comunica. Doar absoarbe. Și așa, timp de 9 luni. Mama trăiește un conflict. Și la făt apare confuzia. Mama vrea să iubească, dar se teme, este stresată. Copilul primește mesaje confuze despre lume. Mă vrea sau nu mă vrea?”

Toate trăirile fătului se sedimentează, se stochează ca amintiri. Amintirile încep în uter. Noi nu le putem povesti, dar le retrăim. De exemplu, jocul preferat al unor gemeni e de-ascunselea după perdea. Fratele și sora imită viața intrauterină, când fiecare era în sacul său. Perdeaua de acasă joacă rolul membranei care îi separa în uter.

Pe lângă traumele preluate de la părinți, mai ales de la mamă, mai există și traumele transmise de la generație la generație. Iar omenirea a trecut prin multe: foamete, războaie. Și atunci, în noi sunt imprimate traumele generațiilor trecute. Și aceste traume vor perpetua până nu vor fi înțelese lecțiile. Atât timp cât nu conștientizăm, le tot transmitem.

Vă las link-ul către filmul documentar. Vizionare plăcută. https://www.inuterofilm.com/virtual_screening_event?fbclid=IwAR2KGrT-sIhQkvoI-XW009xTSMA5ErjYSWTWHmA4Y5g-GjceLd8vtNirbUw