În Evul Mediu – în biserici. Astăzi – în Parlamentul Republicii Moldova. Vorbim despre vitralii

Așa tată, așa fiu. Iurie Ciobanu – un pictor talentat, cu studii făcute la Universitatea de Artă din Moscova, s-a împrietenit cu sticla încă în anul 1987.

Afacerea lui, de producere a vitraliilor, e de o vârstă cu mine, iar 10 ani în urmă, i-a călcat pe urme fiul Dumitru.Împreună fac o echipă bună, dacă e să judecăm după frumusețea vitraliilor executate de ei, folosite pe post de decor în casele moldovenilor și ale străinilor. O bună parte din lucrările lor au ajuns în Olanda, Italia, SUA, Irlanda, Franța, România, Ucraina și Rusia. E suficient să le privești o dată ca să înțelegi câtă muncă cer pentru a prinde viață. Există o sumedenie de tehnici prin care se pot obține vitraliile, dar cele mai răspândite presupun pictarea sticlei sau montarea pieselor de sticlă din diferite culori.

Vitraliile devin tot mai populare astăzi, astfel încât putem vorbi despre o nouă epocă de aur a acestei tehnici, care vine de la italieni, de prin Veneția. Călugărul Teophilus descria tehnica vitraliilor prin anul 1100. Și dacă în secolul X, arta sticlei se regăsea în biserici, atunci astăzi o putem întâlni chiar și în bucătării. Designerii aleg vitraliile ca să înfrumusețeze ferestrele, ușile, oglinzile, mobilierul, bucătăriile, abajururile. Lista poate continua în funcție de generozitatea imaginației noastre. Iurie și Dumitru Ciobanu, însă, au o pasiune aparte pentru vitraliile care ajung să decoreze tavanele imobilelor.

Cele mai mari vitralii executate de domnii Ciobanu au depășit 10 metri pătrați. Unul din cele mai impresionante proiecte a fost realizat în satul Dumbrava. Tavanele din 11 odăi ale grandioasei locuințe, care merită pe bună dreptate titlul de „palat”, au fost decorate cu sticlă pictată. Din motive lesne de înțeles, autorii nu vor să dea numele proprietarului, dar gândul meu a zburat la castelul familiei Stati. Și dacă tot am ajuns să vorbim despre castele, aflați că moldovenii preferă vitralii în stil clasic și baroque, iar la serviciile familiei Ciobanu au apelat și demnitari de stat. Vedetele de la noi și oamenii de afaceri tot se regăsesc în lista clienților. Nu vă grăbiți să credeți că vitraliul e o tehnică accesibilă doar pentru cei ce au buzunare mari. În sticlă pictată pot fi îmbrăcate chiar și suvenire, după cum vedem pe www.vitraliu.md.

Iurie și Dumitru Ciobanu se mândresc, în mod special, cu vitraliul care înfrumusețează astăzi una din încăperile Parlamentului Republicii Moldova. Au și de ce! E o operă de artă, fără pic de exagerare.

Frumosul joc de culori pe care îl observăm pe suprafața vitraliilor se obține din sticlă specială, pelicule, oxizi metalici și vopsea. Una dintre tehnologiile aplicate presupune fuziunea sticlei la temperaturi de 800 grade Celsius. Impresionant, nu-i așa? Și atunci apare o întrebare firească…Oare care este durata de viață a acestor capodopere?

Vitraliile clasice și „tiffany” au o durată de viață de sute de ani, fapt demonstrat de bisericile anului 1065, care au supraviețuit până în zilele noastre. Și atunci apare o altă întrebare firească. Oare cât costă asemenea lucrări? Vitraliu.md cere de la 50 de euro pentru un metru pătrat. Vitraliile exclusive pot costa și mii de euro.

Lucrările simple pot ajunge pe proprietatea clientului chiar și în câteva zile, iar cele complexe trebuie așteptate uneori luni întregi. La final, vă mai las o curiozitate.

Pe teritoriul Republicii Moldova arta vitraliului a ajuns pe la începutul sec. al XX-lea. 

Vitralii din perioada respectivă, care pot fi  admirate și astăzi, decorează biserica Sfântul Pantelimon din Chișinău (înc. sec. XIX). Executate în tehnica clasică acestea îndeplinesc, tradiţional, funcţia de geam.

De o adevărată valoare artistică sunt și vitraliile executate în 1903-1905 pentru Muzeul Zemstvei ( astăzi  Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală. Sala centrală este încununată cu un impunător plafon suspendat, realizat în tehnica vitraliului tradiţional).