Ion Podaru a construit un carusel. Figurile, inspirate din basme, au fost sculptate din lemn de tei
De doi ani în capul și în visele lui Ion Podaru se învârt doar caruseluri. A studiat zeci de imagini cu diferiți cai mergând la trap, adulmecând iarba sau nechezând, ca să le ia sub lupă mușchii, coama, dinții și alte detalii pe care le puteți observa cioplite în lemn. Caii caruselului pe care l-a construit Ion Podaru cu mâna lui, de unul singur, par reali. Ai senzația că te privesc.
Tot în lemn Ion Podaru a cioplit o lebădă, un urs, un cocostârc ce ține în pisc o broscuță jucăușă, o vulpe și un cocoș. Aceste personaje sunt din poveștile: „Ursul păcălit de vulpe”, „Punguța cu doi bani”, „Rățușca cea urâtă” și fabula „Broasca și barza”. Fiecare figură cântărește în jur de 60 de kg și este clădită din mai multe scânduri din lemn de tei, cioplite. Numai pregătirea lemnului pentru sculptură durează 2 săptămâni. Așa se explică de ce, de doi ani, Ion Podaru, de dimineață până seara, lucrează asupra caruselului. Speră să finiseze lucrările înainte de sărbătorile de iarnă, căci o asemenea bijuterie ar putea înnobila orice Târg de Crăciun.
Ion a urmat chiar și cursuri de sudor, ca să poată „îmblânzi” metalul din care a făcut coloanele „spiralate”, de care se vor ține călăreții. Tot el a gândit mecanismul care pune în funcțiune caruselul, bazându-se pe principiul după care se pun în mișcare roțile de bicicletă. Sculptorul a încercat la maxim să redea trapul. Caii se mișcă în sus și în jos, având capul întors spre spectatori. Întreaga construcție ocupă o suprafață rotundă, cu un diametru de circa șase metri și cântărește peste 3 tone. Poate fi dezasamblată și asamblată în câteva ore.
Ideea de a construi un carusel i-a venit lui Ion Podaru încă 10 ani în urmă. Și iată că visul lui prinde contur. Ion Podaru este membrul Uniunii Meșterilor Populari. Are peste 20 de ani experiență în lucrul cu lemnul. Sculptează orice și mai mult decât atât. Iar de doi ani, toate sunt pe pauză, cu excepția caruselului. A ajuns să îl viseze nopți la rând.
Poate la fel de tare ca el, și eu îmi doresc să îl vedem instalat, în timpul cel mai apropiat, undeva în Chișinău. Caruselurile înviorează orice spațiu. Indiferent dacă alegi să urci sau să îl privești dintr-o parte, magia unui carusel te vrăjește. Eu simt o bucurie inexplicabilă chiar și atunci când îl privesc rotindu-se. E ca o meditație. Figurinele urcă, apoi coboară, în același ritm. Călăreții se schimbă, se schimbă și fețele. Luminițele „aleargă” într-un ritm cu ei. Mișcarea pe cerc te fură, adesea te duce cu gândul undeva departe, poate în amintiri din copilărie, poate într-o poveste, într-un loc unde îți este bine.
