Despre copiiOameni
Jucăriile din natură GUGAGAGA – un antidot împotriva plictiselii, lipsei de imaginație sau de concentrare și manifestul despre COPILĂRIE FĂRĂ ECRANE
În ultima mea vacanță în Grecia am rămas uimită cât de ușor părinții își conectează copiii la spațiul virtual, excluzându-i din realitatea lor și din conversații. La fiecare masă cu adulți și copii, cei mici stăteau cu telefonul în mână. Priveau ceva. Evident, nu erau conectați cu părinții. Erau în lumea lor. Mi-aș dori ca părinții să înțeleagă pericolul ecranelor. Autismul virtual are o sursă clară, demonstrată științific: expunerea de mici la ecrane, în EXCES.
Specialiștii în parenting și în sănătate fac apeluri, care rămân deseori neauzite, și anume să nu le dăm copiilor ecrane până la vârsta de 2 ani. Despre asta îmi tot promit să vorbesc într-un articol separat și o să mă țin de cuvânt. Acum vreau să vă prezint un cuplu cu preocupări neobișnuite în acest secol. Andrei și Marcela fac jucării pentru copii, inspirate din amintirile lor din copilărie. Ce mai, din amintirile noastre de copilărie. Toți am avut o roată pe un băț pe care o plimbam pe dealuri, nu-i așa? Ce veselie! Toți îl citeam pe Guguță, de zeci de ori, fiindcă aveam câteva cărți, nu zeci, ca ai noștri copii.
Andrei și Marcela sunt foarte jucăuși, dovadă fiind jucăriile lor. Simple, multiutilitare și plăcute la atingere. Toate sunt din lemn.
„Tot ce creăm este sănătos, durabil, cu un design autentic și cu o valoare emoțională. Jucăriile noastre au ce povesti. Creăm produse cu un design atemporal, inspirate din cultura și copilăria noastră. Datorită durabilității, ele pot fi transmise din generație în generație (visul nostru cel mare), așa cum era pe timpuri, când încă nu se produceau tone de jucării din plastic. Vrem să contribuim, într-un fel, și la diminuarea consumerismului. Promovăm consumul rațional. Misiunea noastră este să creăm obiecte mai interesante decât gadgeturile, promovăm dezvoltarea copilului prin joacă.”
Toate jucăriile lor trec prin mâinile fratelui lui Andrei. Deci Gugagaga e un atelier de familie! Marcela inventează jucăriile pornind de la utilitate, de la impactul pe care vrea să îl aibă asupra dezvoltării copilului, cercetează etapele de dezvoltare și nevoile celor mici. Andrei, designer de produs, transformă ideile în realitate, el cioplește lemnul, găsește soluții tehnice. Iar Gabriel, fratele lui Andrei, are cea mai plăcută sarcină: să se joace.
„Andrei are un frate cu 20 de ani mai mic. Fiindcă eu și Andrei ne cunoaștem de când aveam 13 ani, am avut ocazia să îl vedem pe fratele lui crescând, dezvoltându-se. Am observat cum și cu ce îi place să interacționeze. El este primul care testează jucăriile. Ne place că putem readuce la viață jucăriile copilăriei noastre, ba mai mult, cu unele din ele s-au jucat și părinții noștri. De exemplu titirezul „Roata morii” este o jucărie din lemn cu un mecanism simplu, asupra căruia lucrăm acum, inspirată de viața de la sat. Mânerele jucăriei sunt o replică a mânerelor de la căldările în care aduc țăranii apă de la fântână. Acest mâner, apropo, este una din cele mai ergonomice forme. Avem o oiță pe care copiii o pot îmbrăca în blană împreună cu părinții. Nu lipsește nici îndrăgitul Guguță.”
Marea defavoare pe care ni le fac jucăriile obișnuite, din plastic, este suprastimularea și distracția. Jucăriile din comerț ne vin gata împachetate, cu butoane, muzică și tot ce vrei. Copilul nu are nimic de inventat. Primește totul de-a gata și se satură de ele foarte repede. Se joacă mai mult când o primește și atât. Joaca se termină. Nimic nou de explorat. În plus, pe rafturile din magazine sunt altele mii. Ieftine și multe. Cumpărându-le tot timpul, le furăm creativitatea, de altfel înnăscută. Le cultivăm consumerismul.
„De exemplu cuburile noastre din lemn pot fi aranjate într-un labirint, din ele se poate construi un turn, mobilier pentru păpuși, un garaj pentru mașini, dar nu în ultimul rând, acestea ajută la învățarea alfabetului, a sunetelor, cifrelor, la scrierea primelor cuvinte. Cuburile sunt ideale pentru dezvoltarea îndemânării, coordonării ochi-mână, dezvoltă motricitatea fină, memoria și atenția.”
„ Alfabetul și cifrele volumetrice îi permit copilului să învețe implicând trei simțuri: vizual, auditiv și tactil. Jocul nu are limite. Puteți analiza împreună fiecare literă sau cifră, acordând atenție trăsăturilor distinctive. O altă opțiune ar fi trasarea pe hârtie a literei, folosind forma. Apoi poate fi colorată/decupată. Puneți litera pe obiectul care începe cu aceasta (de exemplu litera „C” o puneți pe o carte, astfel copilul învață alfabetul prin asociere). Puteți alcătui cuvinte simple, puteți face primele calcule. Acest seturi stimulează motricitatea fină și gândirea logică, experiența senzorială.
Majoritatea jucăriilor noastre sunt de tip deschis. Copilul se joacă cu ele așa cum simte, ele promovează jocul liber și creativitatea, cresc odată cu el și se adaptează intereselor sale.”
„E suficient să privim în jur ca să vedem că sunt destule jucării din plastic, de calitate îndoielnică, vopsite cu coloranți chimici, jucării fabricate din substanțe chimice dăunătoare pentru sănătate, care ajung să umple gropile de gunoi într-un timp foarte scurt și să se descompună în sute de ani. Conform raportului publicat de programul ONU pentru mediu (PNUM) 25 % din jucăriile pentru copii conțin chimicale periculoase pentru sănătate. În jucăriile pentru copii sunt folosite mai multe substanțe periculoase, printre acestea se numără:
· cadmiu, un metal toxic care provoacă dificultăţi de învăţare;
· antinomiu, un metal care poate declanşa cancerul;
· ftalaţi, care împiedică dezvoltarea fizică.
Aceste chimicale sunt folosite, de cele mai multe ori, ca să facă plasticul mai flexibil. Vopseaua cu un conţinut ridicat de plumb este utilizată la fabricarea jucăriilor pentru că este rezistentă la coroziune, le conferă jucăriilor durabilitate şi un aspect nou pentru mai mult timp. Însă plumbul le poate provoca celor mici afecţiuni ale sistemului nervos, le pot afecta vorbirea şi capacitatea de înţelegere sau chiar poate ataca organele interne.”
În aceste condiții, Gugagaga ne întoarce la origini, în natură.
„Suntem convinși că cei mici nu au nevoie de telefoane, tablete dar ei își doresc să descopere lumea prin exerciții logice, activități motorii și intelectuale. Majoritatea jucăriilor de pe piață sunt vopsite în culori aprinse, cu mecanisme complicate gata să distreze copilul ,dar nu să-i pună mintea în mișcare și să o dezvolte, videoclipurile scurte și dinamice din telefoane, imaginile luminoase le schimbă obiceiurile de a asimila informații. Ei primesc mai repede hormonul fericirii și așteaptă același lucru în viața de zi cu zi, dar asta nu se întâmplă și de aici încep problemele: percepția superficială a informațiilor, incapacitatea de a menține concentrarea atenției și de a se focaliza pe același lucru pentru o perioadă mai lungă de timp.”
Studiile ONU spun: copiii din țările occidentale au în medie 18 kg de jucării din plastic. Jucăriile tipice îți dictează regulile de joacă, respectiv plictiseala vine repede și ai nevoie de altă jucărie, de aici apare consumul în exces.
„Noi facem obiecte și jucării în serii mici și credem că jucăriile din lemn au suflet, datorită unicității texturii lemnului care nu poate fi repetată. Am observat cum Gabriel (fratele lui Andrei) se juca cu niște clești din lemn pentru rufe, care în esență e un modul. Într-o zi a făcut un dragon, în alta – un robot, apoi rachetă.”
Concluzia: cu cât jucăria este mai simplă, cu atât jocul este mai divers. De asemenea, știm că un lucru bun rezistă în timp. Jucăriile noastre pot fi transmise din generație în generație, așa cum era pe timpuri. Iar dacă tu nu ai nevoie de ele, le dai altora. Dacă viața jucăriei s-a încheiat, atunci natura se va ocupa de reciclarea ei. Farmecul e în uzura căpătată în timp, asemenea acelui mâner de căldare, care devine șlefuit până la luciu, încheie Marcela Mastac – generatoarea de idei la Gugagaga.
