Alimentație și sănătateOameni

Jurnal din sat. Vasile Niculița de la EcoParadis ne învață cum să facem permacultură

Câteva luni în urmă, v-aș fi spus că nu voi face permacultură decât într-o altă viață. Nu îmi plăcea ideea de a avea paie la tulpinile culturilor. V-aș fi povestit că vreau o grădină îngrijită, iar cu mulci la tulpinile roșiilor această misiune nu este posibilă. Și ce bine că nu m-am întâlnit cu voi mai devreme, că nu v-am vorbit până acum despre grădinăritul pe care vrem să îl facem în satul Rîșcova. Aș fi bătut câmpii.

După întâlnirea cu Vasile Niculița de la EcoParadis, expert în agricultură ecologică, tot ce vreau eu acum este PERMACULTURĂ – ceva mai mult decât agricultură. Permacultura reprezintă o întreagă filosofie despre un mod ecologic de viață.

Cine este Vasile Niculița? De ce aș avea încredere în expertiza lui?

De Vasile Niculița ai nevoie atunci când nu cunoști nimic despre grădinărit sau agricultură, dar vrei să te apuci. E un tânăr pasionat de tot ce roiește în jurul și dedesubturile solului. Iubește pământul, îl respectă și culege roade bogate din relația lor de prietenie. Solul îi mulțumește pentru grijă, fidelitate și tratament blând cu legume și verdețuri perfecte ca gust, aromă, aspect. Vasile ne livrează coșuri cu bunătăți în fiecare săptămână. Pe măsură ce ne apropiem de toamna târzie-iarnă, în coșul Ecoparadis apar murăturile pregătite de soția sa. Eu personal pot să termin un borcănaș de roșii cherry murate la o singură masă. Le ador cu piureul din cartofi și sosul de vânătă tăvălită în praz. Alegem să cumpărăm vânătă de la Vasile, deoarece e foarte mică, semn că nu a fost „îngrășată” ca porcul în ajun de vânzări. E adevărată. În curând, terenurile pe care le prelucrează Vasile, vor intra în conversie ecologică. De când a revenit acasă din Italia, asta face – agricultură, după principiile agriculturii ecologice.

În Italia l-au dus nevoile. Imediat ce a terminat liceul, și-a urmat mama peste hotare, ca să își câștige bani de existență. Intenția mamei era să își mute întreaga familie pe peninsula italiană, însă dorul de baștină îl măcina mult prea tare pe Vasile. În cei 10 ani petrecuți în străinătate, a schimbat mai multe locuri de muncă. A montat geamuri, a lucrat și ca hamal la o fabrică de tâmplărie.

„La 23 de ani am ajuns în concediu de boală din cauza durerilor insuportabile de spate. Atunci m-am întrebat: ce fac eu mai departe?  Eram cu moralul la pământ, aveam gânduri urâte. Nu îmi venea să cred că m-am înbolnăvit atât de tare fiind atât de tânăr…”, își amintește Vasile.

A scris pe Google: Cum să scap de gândurile rele?

Așa a ajuns la bloggerul român, Florin Roșoga. Cu el a început călătoria de autucunoaștere, de dezvoltare personală, de cultivare a încrederii în sine.

„De la Florin am ajuns la Osho, Kiyosaki. A trebuit să învăț tot ce nu m-a putut învăța tatăl meu de exemplu, împătimit de alcool. Din păcate, anume această patimă a și destrămat familia noastră. În schimb, a început o călătore interesantă în viața mea – o călătorie spre noul Vasile.  De la simplu lucrător la o fabrică de mobilă din Italia, am ajuns responsabil de producție. In ultimii mei ani petrecuți în Italia, cumpăram terenuri în Moldova. Voiam să revin. Deși aveam un salariu bun în Italia, viața mea era monotonă.  Din lecturi am învățat cum să proiectez un obiectiv. Am tot ce am proiectat 6 ani în urmă. Am viața pe care mi-am dorit-o.”

La ideea de a face agricultură a ajuns, parțial, tot grație motorului de căutare Google. A scris pe Google întrebarea: „Idei de afacere în sat” și Universul i-a răspuns: „Permacultură”.

„Am dat peste austriacul Sepp Holzers, care practică permacultura de 40 de ani. Am aflat că a vizitat și Republica Moldova. Compania Daac Hermes are în gestiune un teren proiectat de Sepp pe malul Nistrului. În fine, am revenit în Moldova, am făcut Universitatea Constantin Stere, ca să mă specializez în agricultură ecologică. În pimul an am făcut și permacultură, dar când ai de gestionat suprafețe mari de teren, permacultura devine împovărătoare. Cheltui mai mult decât câștigi. Ai nevoie de brațe de muncă. De 4 ani eu fac agricultură ecologică.”

Permacultura. Ce este?

Aici avem un model de permacultură urbană.

Permacultura nu presupune simplul fapt că nu folosești pesticide sau insecticide. Conceptul de permacultură prevede și proiectarea casei ecologice, alimentația sănătoasă, reciclarea deșeurilor, întoarcerea deșeurilor organice în sol, deci un circuit închis al materiei organice. O suprafață ideală pentru practicarea permaculturii ar fi 1 ha, pe care ai o casă de locuit, o mică fermă, un mic heleșteu, deci un microclimat pentru zona dată, pomi fructiferi, iar în capătul grădinii – pom  forestieri – pentru foc și pentru mulci (rămurelele curățite se mărunțesc și se pun la baza tulpinilor culturilor). Eu am început activitatea mea agricolă în Moldova cu permacultură, pe o suprafață de 30 de ari. A mers excelent, doar că am mărit suprafețele și atunci era mai simplu să trec la agricultură ecologică. Diferența este că acum, de exemplu, în loc să prepar eu soluții pentru a proteja culturile de dăunători, eu le cumpăr de la Institutul de Protecţie Biologică a Plantelor. Când făceam permacultură, ca să protejez roșiile de viermi, de carieni (păduchi) și de rugină, preparam singur măcerat de urzică (lași urzica pe o săptămână, să putrezească, face un miros urât și o amesteci apoi cu apă, stropești roșiile o dată pe săptămână).

Permacultură. Etape. Recomandările lui Vasile pentru terenul nostru din satul Rîșcova

ETAPA 1: Se seamănă siderate (ex: lucernă, orz, trifoi). În permacultură, solul niciodată nu trebuie să fie negru, dezgolit. Se aștern mulci (un strat din rumeguș de lemn sau un amestec din rumeguș și paie. Doar paie e la fel de bine).  Nu trecem cu tractorul, nu arăm solul. Îl afânăm cu furca, dar numai înainte de a sădi culturile. Acum, toamna, noi vom semăna 3-5 feluri de siderate din familia leguminoaselor, pentru ca rădăcina lor să ajungă până la 2 metri și să afâne în mod natural solul, să lase apa să îl pătrundă până la adâncimi mari.

ETAPA a 2-a: Acolo unde a crescut porumbul, solul este extrem de compactat și lipsit de vlagă. Însămânțăm lucernă și alte siderate pentru un an întreg, ca să se odihnească și să se însănătoșească. Bucură că unii bulgări au fost străbătuți de râme, deci starea solului este de gravitate medie.

ETAPA a 3-ea:  Delimităm 7 parcele. Primăvara, când temperatura aerului nu va coborî mai jos de 15 grade, vom putea sădi anumite culturi. De ce 7 parcele? Ca să putem „jongla” cu familiile de legume. Dacă în primul an, pe parcela numărul 1, am plantat cartofi (din familia solonacee, din care mai fac parte roșiile, vânăta, ardeiul), putem pune din nou cartofi aici numai peste 7 ani. Tot pe parcela asta nu mai poți pune alte culturi din aceeași familie în cei 7 ani. Deci nu poți pune timp de 7 ani roșii, vânătă sau ardei pe parcela pe care au crescut timp de un an cartofii. Pe mine m-a ajutat să înțeleg acest principiu o alegorie. În agricultură, culturile se înțeleg fix ca oamenii dintr-o familie. Pot exista certuri, iar membrii unei familii se pot înțelege mai bine și pot face treabă mai bună cu străinii, decât cu cei apropiați sau cu rudele. Deci pe parcela 1, pe care ai avut cartofi, al doilea an sădești broccoli sau orice altceva din familia verdețurilor.  Pe parcela 2, pe care ai avut în primul an varză, kale sau ruccola poți sădi cartofi.

Se mai cere și un an de pauză pe fiecare parcelă în cei 7 ani.

De exemplu în al treilea an, pe o parcelă punem doar siderate, ca să se odihnească solul. Pe o altă parcelă îi dai pauză pământului în anul 4.

Etapa a 4-a: În perioada în care strângem roada, prin iulie-august, plantăm siderate, care cresc până în toamnă, nu reușesc să dea în floare și rămân acolo, să germineze, la temperaturile de toamnă.

N.B. Permacultura recomandă următoarea schemă de plantare a legumelor, fructelor și verdețurilor. În prima linie, mai aproape de casă, se sădesc legumele. Pot fi sădite în vetre (așa cum e în imaginea de sus, unde am prezentat permcultura urbană) sau delimitate prin pietricele. În a doua linie se află pomii fructiferi, în a treia – pomii forestieri.  Nicio cultură nu iubește multă umbră, de aceea evităm sădirea sub copaci. Fiecare legumă are și spațiul său personal. Ardeiul se sădește la 25 centimetri distanță de alte culturi, roșia – la 20, vânăta – la 30, varza – la 40 centimetri distanță.

Aceasta ar fi scurta noastră inițiere în permacultură, sper să vă fie utilă. Noi ne apucăm de însămânțat sideratele. Vă las și un material util mai jos. Pentru alte recomandări, pentru o colaborare cu Vasile Niculița, scrieți-i pe pagina de Facebook sau de Instagram ecoparadis.md. Să ne auzim de bine!

 

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
Close