Lasă copilul să treacă linia: pedagoga Natalia Surdu-Palanciuc despre educația după metoda „Reggio Emilia”

Soarele stă în colțul foii. Picături de ploaie cad obligatoriu dintr-un norișor, curcubeul are dungi de culori diferite, copacul are o scorbură, iar casa are un acoperiș cu gaură, în formă de triunghi. Fetițele poartă rochițe tot triunghiulare.

Vi se pare cunoscută imaginea?

Probabil că orice copil crescut în URSS a desenat măcar o dată ceva asemănător, și aproape întotdeauna în același fel.

Imagine simbol: soarele în colț. Din câte își amintește autoarea, toți copiii de la grădiniță îl desenau tocmai acolo. Sursa: montessoriself.ru

Exemplul acesta arată, de fapt, cât de des stingem creativitatea copiilor. Unii ajung să nu mai vrea nici hârtie, nici creioane colorate. Dacă ar fi lăsați doar în grija bunicilor și a altor adulți, ar desena curcubeul negru. Nu e o glumă: experiența de lucru a profesoarei Natalia Surdu-Palanciuc arată că unii copii chiar așa îl desenează.

Metoda de educație „Reggio Emilia”, care își trage numele de la provincia italiană în care Loris Malaguzzi i-a pus bazele, spune: „Deschide cufărul. Nu-l umple tu. Lasă-l să-ți arate ce are în el, căci e deja plin.” Prin cufăr se înțelege, firește, COPILUL.

Din această viziune decurg câteva principii ale pedagogiei reggio. Ele îi ajută pe părinți, bunici, educatori, profesori și pe alți adulți care lucrează cu cei mici să le descopere permanent abilitățile, interesele și talentele. Profesoara de arte plastice Natalia Surdu-Palanciuc le explică mai jos.

Nu-i spui copilului ce să facă, doar îl ghidezi

Nu-i indici copilului ce și cum să facă, ci îl ghidezi. Îl ghidezi oferindu-i materiale variate: muzică de fundal, imagini, mobilier care poate fi mutat. Contează ca toate simțurile să fie implicate: vederea, auzul și mirosul. Muzica poate fi instrumentală, etno, orice gen plăcut. Privind imagini pe fundalul unei melodii, copilul e stimulat să creeze.

Cum arată o lecție la grădiniță? Un exemplu: studiem culoarea verde. Folosim hârtie verde și excludem celelalte culori, aducem ghivece cu plante verzi, arătăm stofe verzi și vorbim despre ochii verzi. Privim imagini și chiar filmulețe cu animale sau obiecte verzi din natură. Apoi ieșim afară și studiem tot ce e verde. Un alt exemplu: gaura. Analizăm gaura din arta contemporană și din istorie, în peșteri, în sol. Săpăm găuri în pământ cu lopățica, tăiem stofa cu foarfeca, o rupem și vedem cum apare gaura.

Toate acestea favorizează dezvoltarea interioară a copilului. Unul poate refuza să-și înmoaie mânuțele în apă sau să pună mâna pe nisip. Forțarea nu are rost: copilul nu trebuie împins spre ce refuză. De aici urmează următorul principiu.

Creați cât mai multe spații de activitate

Creați cât mai multe spații de activitate, atât în interior, cât și afară. Când vremea e frumoasă, merită petrecut cât mai mult timp în aer liber. Într-un „atelier reggio” ar trebui să lucreze cel mult 10–12 copii, dacă spațiul și resursele educatorului permit, fără aglomerație. Fiecare spațiu are o temă de studiu: insecta, norul, cosmosul sau portretul uman.

Portretul e o temă aparte. Copiii de grădiniță nu-și percep încă bine chipul, iar oglinda le este de ajutor. Le propui să-și facă autoportretul și pui o oglindă la îndemână. Profesoara a testat asta: din când în când, copiii se întorc spre oglindă, fetele încep să danseze, băieții fac tot felul de grimase. Reacțiile sunt foarte interesante. Astfel, în fiecare atelier se întâmplă ceva, iar copiii aleg singuri unde vor rămâne. Unii refuză anumite materiale. Regula e să notezi toate reacțiile și preferințele. Poate apare o gândire inginerească pe care nu vrei s-o pierzi.

Nu există reguli stricte, pentru că apare inevitabil și blocajul. Regulile trebuie să țină doar de siguranța copilului și de ordine: nu sărim gardul și nu aruncăm obiectele. Sugerăm doar reguli de comportament, nu forțăm copilul să rămână la masă. Copiii cu energie mare au nevoie de spațiu ca să alerge. Mai ales cei de 3–5 ani nu pot sta la masă mai mult de 20 de minute. Cineva dansează, altcineva se privește în oglindă, altcineva răsfoiește o carte. Important e să ții notițe, iar de aici urmează următorul principiu.

Notițele pedagogului

Fiecare pedagog notează activitățile preferate de copii și comportamentul lor în diferite situații. De pildă, dai unui grup de 10 copii o singură foarfecă. Nu-i obligi s-o împartă și nu dai indicații. Anunți de la început că vor avea o singură foarfecă pentru o lucrare. Cel mai nerăbdător cere mereu foarfeca, iar tu îi spui să aștepte, pentru că nu există alta. Așa învață așteptarea și răbdarea: unul înțelege că și colegul trebuie să termine, celălalt că nu trebuie să se rețină prea mult. Învață să împartă. De obicei fiecare copil are totul în penar, dar în cazuri-limită exersează răbdarea, munca în echipă și omenia. Despre asta e pedagogia reggio.

Sunt copii care refuză să pună mâna pe apă sau pe ceva umed. Alții nu vor decât hârtie albă și nu acceptă culorile. Dacă asta durează mai mult de un an școlar, înseamnă că ține de individualitatea copilului. Tocmai asta ne propune astăzi educația: să dezvolți intuiția, individualitatea, creativitatea și unicitatea fiecărui om. Fiecare are ideile și culorile lui.

Deja se fac pași în această direcție, chiar și în Moldova. La artă plastică și la muzică nu se pun note. Natalia cunoaște educatori și profesori care aplică pedagogia reggio în clasele lor.

Elefantul, peștele și câinele nu pot urca pe copac la fel ca maimuța, iar copiii sunt la fel de diferiți. Când toți primesc doar o foaie albă și un creion, cei care vor lipici sau acuarele sunt nedreptățiți. La muzică, unul vrea să cânte, altul să tacă, altul să danseze. Pedagogul trebuie să fie inventiv, puțin magician și ocrotitor, iar inteligența emoțională trebuie să se împletească armonios cu cea cognitivă.

Le dai copiilor stofă verde. Ei adoptă roluri în funcție de ce au acumulat în mediul social, din desene animate sau din interacțiunea cu alți oameni. Cineva e pirat, cineva preot. Fetele aleg adesea să fie prințese, iar băieții se tăvălesc pe jos. Fetele mai colerice imită băieții. Copiii sar, dansează, teatralizează.

Atelierele reggio le oferă ocazia să se manifeste în diverse moduri. Într-un semestru se face o analiză, iar părinții află cum se manifestă copiii lor. Unii părinți nu cunosc toate acestea, poate din cauza unei metode de educație mai rigide. Sunt cazuri când copiii sunt crescuți de bunici, cu o educație severă, cu multe reguli, uneori tiranice, care nu-i lasă să se manifeste pe deplin. De regulă, asemenea copii, ajunși într-o clasă reggio, sunt blocați la început și nu se manifestă deloc. Natalia crede că metoda teatrului și a exprimării prin voce ar fi ideală și la școală, inclusiv la matematică și la celelalte științe exacte.

Faceți pauze

Pauzele sunt necesare în timpul lecțiilor de română și matematică. Copiii au nevoie de mișcare, să alerge, să danseze. Recomandarea e să schimbi atmosfera din clasă și să muți băncile. Azi, în unele școli de la noi, colegul de bancă se schimbă chiar în fiecare lună, iar băncile pot fi aranjate în pătrat, în triunghi sau în cerc, după cum permite spațiul. Natalia recomandă și câteva minute de liniște, poate chiar la începutul lecției. Profesorul îi poate invita pe covoraș, în loc să înceapă ora din bănci. Acolo copiii se pot întinde, își pot prinde picioarele, pot asculta muzică liniștită și pot exersa liniștea și povestirea în șoaptă. Natalia crede că, după asta, puțini ar mai fi tentați să strige. Poate fi inclusă și meditația.

Cum le atragi interesul la lecții? Prin jocuri, labirinturi și multe imagini. Testele cu a, b, c nu dezvoltă copiii, ci îi blochează. Greșit e să le oferi doar câteva variante, când ei sunt atât de diferiți și talentați în multe direcții. Unii vor să povestească, să vorbească. Altuia îi dai să scrie pe tablă, altuia să modeleze cifrele din plastilină, dacă vorbim despre învățarea cifrelor și a literelor în clasa întâi.

Copiii au „asamblat” ovalul așa cum și-l imaginează ei. Căutați în imagine copilul care gândește „în afara limitelor” sau „în afara cutiei”.

Cereți sfatul copilului

Cereți sfatul copilului. De regulă, părinții, bunicii, educatorii și profesorii își impun propriile reguli și viziuni despre lume, cu metodele lor de studiu. Bunicii tind să arate cum se face un lucru și pot chiar să-i ia mâna copilului, ca să execute exercițiul în felul dorit. Ca artistă plastică, Natalia crede că e greșit să-i spui copilului să deseneze soarele în colțul foii. Nu știe cine a inventat regula asta. Greșim și când îl obligăm să facă ploaia albastră, neapărat din norișor. Iarba nu trebuie desenată obligatoriu de la un capăt la altul al foii. Când vine vorba de răspunsuri, există multe forme: cineva poate cânta, altcineva poate demonstra prin pantomimă, altcineva vrea o figurină din plastilină.

Testele imediate, inclusiv bacalaureatul, sunt pentru unii munți înalți, pe care îi pot escalada alpiniștii, dar nu oricine e alpinist. „Astăzi nu sunt echipat sau mi-e frică.” Pot să povestesc. Finlanda e un exemplu: are o abordare cu totul diferită în instituțiile de învățământ. Dacă abordarea e individuală, frica dispare. „Vreau să iubesc școala, dar mi-e teamă că voi eșua, pentru că nu voi reuși să fac ceva așa cum mi se cere.” Între școală, elev și părinte nu există armonie fără comunicare. Acum, când există Viber și Skype, ar fi frumos să apară măcar câte un mesaj. Educatorul îl cunoaște pe copil. Părintele trebuie să se întrebe cum să-l ajute să crească. Unul îi pune o proptea, altul vrea să-l „ciupească”, ca să mai crească. Fiecare copil are nevoie de solul lui, iar „agricultorii” trebuie să lucreze în aceeași direcție.

Natalia are în clasă un copil care modelează 20 de cerculețe din plastilină, identice ca dimensiune. Alții spun că vor face curcubeul negru sau albastru și nu vor alte culori. De ce să-l facă așa cum știe ea? Natalia încurajează excursiile la fabrici și la locurile de muncă ale părinților, ca cei mici să cunoască diverse domenii și să-și descopere pasiunea.

Întrebați copiii ce vor să învețe

Întrebați elevii ce vor să facă și ce le-ar plăcea să studieze, și rezervați timp pentru asta. Se practică și în Finlanda. Pedagogia inovativă propune: „Hai să discutăm despre ce îi interesează pe copii.” De pildă, ce este luna, vântul sau chiar termopanul din fața mea. Cum se face maioneza, de ce sunt atât de dragi biscuiții sau parfumurile. Acum copiii sunt pasionați de slime-uri. E chimie. Hai să vedem cum se fac.

Mergeți și testați în natură

Teoria pură nu stârnește interesul, sau îl stârnește foarte puțin. Pedagogia reggio înseamnă plimbări în aer liber, unde copiii pot cuprinde un copac sau pot asculta cum sună frunzele uscate călcate. Copiii trebuie să aibă acces, în egală măsură, la materiale naturale și artificiale. Unii nu se simt bine cu texturile naturale, precum piatra sau țărâna, și preferă lemnul sau chiar plasticul. Fiul Nataliei, de pildă, refuză să danseze sau să cânte la serbarea de grădiniță, dar e nebun după LEGO. De ce să nu aducem LEGO la ore? E un material actual, la fel și abțibildurile. Le putem folosi ca să facem matematică. Învățăm lucruri practice: studiem vântul. Cum îl producem? Cu un evantai, suflând noi, observând penele care plutesc pe „valuri” de aer. Abordăm și diversitatea genurilor, feminin și masculin, teme strâns legate de viața de zi cu zi.

Chiar și telefonul își are locul lui în „era tehnologiilor”. Trebuie folosit ca o unealtă, la fel cum folosim lingura ca să mâncăm și cana ca să bem. Copilul trebuie să înțeleagă la ce folosește: ca să trimită fotografii, să vorbească cu cineva, să transmită un mesaj. Mai important e să știe că are un timp de utilizare, ca orice unealtă. Când ieșim afară, vedem soarele. La ce ore? Dimineața, la amiază, seara apune. La fel e și cu telefonul: îl folosim, apoi îl punem la loc. De pildă, îi permitem să-l folosească 20 de minute. Îi dirijăm interesul prin colaborare: „Hai să vedem la ce îți trebuie.” Dacă îl ascundem, interesul crește într-o formă nesănătoasă. Dacă îi interzicem categoric folosirea, dorința de a-l avea devine tot mai mare. E ca atunci când ți-e sete: dacă mult timp n-ai apă, ești însetat, iar când în sfârșit o primești, nu te mai saturi. Burta e plină de apă, dar gustul setei rămâne. Același lucru e valabil pentru orice unealtă. Deci utilizarea moderată e o soluție bună.

Citiți și: </la-doar-8-ani-unii-copii-de-la-noi-fac-lumina-sa-se-stinga-cu-o-bataie-din-palme/>

Dacă nu aveți acces la grădinițe și școli care practică pedagogia reggio, încercați atelierele de creație de la Art-Atribut, unde Natalia este mentor. Acolo copiii pot participa la ore de grafică, arte plastice, decupaj și alte activități marți, joi și sâmbătă. Marți și joi, de la 14:00 la 17:00, iar sâmbătă, de la 13:00 la 16:00.

Natalia predă și arte plastice la liceul „Elimul Nou”, în Chișinău.