Oameni

Mihu și Mădălina și-au făcut declarații de dragoste prin semne cusute pe o ie și o cămașă

El a cusut pentru ea, iar ea pentru el. Întreaga poveste o aveți mai jos.

Uneori el e acul, iar ea – firul de ață. Alteori e invers. De când s-au luat de mână, cu promisiunea că vor merge împreună prin viață pentru totdeauna, se tot inspiră unul pe altul. Așa a fost și cu ia, care se regăsește în picturile lui Mihu – un tânăr îndrăgostit de portul popular și de arhitectura tradițională încă din școală. Orășean din talpă fiind, atunci când a pășit pe ulicioarele colbăite din Butuceni, a simțit că în inimă se naște o nouă dragoste – o dragoste față de patrimoniul cultural al neamului nostru. Dragostea a rodit. A dat spice de grâu, lanuri de maci, Feți Frumoși și Ilene Cosânzene.

Pe cât de mândre sunt femeile îmbrăcate în ie, pe atât de modeste, spune el. Ia, așadar, nu e doar o haină, ci o stare, o emoție. Și dacă nu ar exista oameni ca Mihu și Mădălina, ia autentică pur și simplu ar muri. E nevoie de ceva ce contemporanii ar numi „prea mult”, pentru ca o ie să se nască: timp, mâini dibace, concentrare, determinare, perseverență, respect și admirație pentru rădăcini, pentru neam și pentru pământul pe care te-ai născut. Astăzi când mulți își huiduiesc poporul și baștina, numărați sunt cei ce le slăvesc, le onorează, inclusiv prin portul popular. Când alții vin cu ocară, oamenii ca Mihu și Mădălina vin cu semne cusute- semne ce le vor povesti nepoților și strănepoților noștri de unde venim, cine suntem, ce valori avem.

Mădălina: „ Brodatul a venit la mine când alte lucruri și oameni au plecat din viața mea. Mai toate prietenele mele cele mai bune plecaseră peste hotare, etapa liceului plecase şi ea, iar eu mi-am luat o perioadă de autodescoperire. Aşa a început dragostea mea pentru cusut: din faptul că mi-am dat timp să creez şi să iubesc. M-am căsătorit cu prietenul meu cel mai bun. Timpul şi dragostea mi-au dat certitudinea noilor începuturi. Fiecare ie cusută de mine îşi are procesul şi lecțiile ei. Prima a fost despre mine, despre început, despre autodepăşire( a fost prima, deci se deschidea un univers foarte nou pentru mine); despre dedicare (pentru că eram nedezlipită de ce făceam: am fost în cusut zi și noapte timp de 5 luni) şi ajutor (pentru că am fost ajutată şi îndrumată de experte la fiecare pas). A doua cămaşă a fost despre dăruire şi dragoste, căci am cusut-o pentru Mihai – omu’ inimii mele. Iar a treia ie – despre independență( pentru că mi-am propus să o fac de la zero singurică, fără ajutor), minimalism( pentru că tot mai mult îndrăgesc acest principiu) şi credință (pentru că a fost o perioadă în care mi-am consolidat relația mea cu Dumnezeu).

 

Prin ie, spune Mădălina, au înmugurit prietenii prețioase pentru ea.

 

„Exact cu doi ani în urmă, pe o păturică în parc la Dendrarium, la un ceai în termos, LA BRODAT, s-a legat o nouă prietenie. Lucica a fost ca o lumină pentru mine atunci. Cu o personalitate total opusă, m-a cucerit. Îmi lipsea această conexiune diferită, ne completam prin polii noștri opuși. Anul ăsta, iarna, a mai venit o prietenie, cu Lenuţa. Ea a legat tot ce nu se lega la mine. Aşa că ne-am încolătacit fără să ne dăm seama una de alta, tot la un ceai, tot la brodat, de data asta la atelier, la un cozonac. Au devenit prietenele mele cele mai bune. Eu am prieteni puțini, dar buni. Şi țin la ei tare. I-am grămădit pe toți să se cunoască între ei și să rodim împreună. Așa am început să ne adunăm în fiecare miercuri la șezătoare, când la Natka la brutărie, când la atelier la Mihai. Nimeni nu își făcea planuri miercuri, după masă. Era lege. Sfânta miercuri.”

 

„Când ne adunăm toți grămăjoară şi suntem pe aceeaşi undă în valori, da’ cînd ne mai apucăm şi de brodat în timp ce povestim…Asta-i fericire pură. Eu, peste tot unde mă duc, mai molipsesc pe vreo unu-doi cu ia. Aproape toți din cercul meu brodează: prietenii, finii, Mihai…”, mai povestește Mădălina.
Mihai s-a „îmbolnăvit” de ie în pictură, iar Mădălina în realitate. Apoi dragostea lui față de Mădălina l-a adus față în față cu ia, acul și ațele, de-adevăratelea, pe viu. 
„După ce am văzut eu cum stau lucrurile cu brodatul, croiul şi descifratul planşelor la prima ie, în 2019 am comandat materialele pentru ia care avea sa fie brodată de EL. Pentru mine. Se îndrăgostise la „IaMania” de o ie veche din zona Banatului, purtată de Stela Moldovanu la festival şi s-a încăpățânat să o facă anume pe aceea, anume cum o văzuse el. Bine, dar ia nu avea o planşă desenată…Cum facem? A luat ia Stelei şi a analizat-o, a măsurat-o în lung și în lat. A mers cu ochiul lui de vulture până în pânzele albe.  A desenat modulul ( ornamentul) şi aventura a pornit. A cusut pe una din cele mai complicate şi mărunte pânze, după o tehnică tare delicată, numită „la fir”. Pentru necunoscători, exact cum ați citit, așa și se brodează, numărând și împungând acul în FIECARE FIR de pânză…”
Mădălina: Eu eram cea mai fericită femeie şi cea mai mândră profesoară, brodam cu bărbatul şi învățăcelul meu peste tot.
„Venise rândul meu să îi acopăr responsabilitățile, exact cum mi le acoperise el pe ale mele când brodam prima mea ie. Și chiar m-am bucurat să mă ocup de atelier, de livrarea picturilor lui, de gospodărie, ca să îi las cât mai mult timp pentru cusut. S-a ținut de brodat jumătate de an, fără întreruperi. Brodam la Natka iarna, întâmpinând Anul Nou, cu o măliguță și o fripturică. Toți trei brodam în timp ce coceam pâine, brodam la primul nostru atelier închiriat împreună toamna, cu picături de ploaie izvorând de sub streșini, în timp ce eu îi croiam cămașa lui de Teleorman după un croi pe care el îl îndrăgise mult.”
Nu mai era o singură trusă pentru brodat, ci două. Nu mai era un set sau două de pânză în „coșul” magazinului „Semne cusute”, ci vreo patru, căci planurile erau mari. Tinerii voiau și planșa cu negru de Banat, și aia cu ciupag, visau și la una de muzeu. Tot brodând pe unde apucau, le-a venit o idee, mai năstrușnică, zic ei.
„Am decis că am vrea să brodăm undeva alături de pădure, în curtea unei căsuțe construită de noi, cu lut şi paie, cu oale cărămizii şi o grămadă de floricele colorate. Să ne văruim pereții cu albastru de voroneț şi să o împodobim cu ultimile detalii, pictate de noi. Aşa că am pus pe pauză ia şi am trecut la chestii mai serioase. Din acest motiv ia începută de Mihai s-a hodinit aproape 2 ani în cufărul nostru cu zestre, pentru ca să poată maestrul construi ceva ce nu s-a mai văzut. Cel puțin noi doi nu am văzut. Nu pentru că nu s-a mai creat așa ceva, ci pentru că fiecare casă construită de la zero îşi are unicitatea ei în ochii celor care înainte să o zămislească, o vedeau doar cu ochii minții. Aşadar, el construia, iar eu zămisleam a 3-a mea ie minimalistă sub umbra nucului din fața viitoarei noastre case. Procesul de construcție continuă. Noi construim casa, ea ne construieşte între timp şi pe noi. Ne întăreşte credinţa şi răbdarea. Şi încă mai brodăm. În toamna anului trecut, când s-o înşipt Mihai o dată în ia ceea de Banat care îşi  aştepta cumincioară rândul, o fost fix ca în basmele româneşti:
O stat 7 zile şi 7 nopți închis în cămara lui şi n-o ieşit de acolo până la Anu Nou, pentru ca în noaptea Anului ce sosea, să îşi îmbrace nevasta în ia cea nouă.”
Desigur ar fi vrut el să fie 7 zile și 7 nopti, dar au fost vreo 3 luni. Oricum e un timp record.
„Lui Mihai tare îi place să-şi depăşească limitele şi să îşi seteze scopuri imposibile ( în viziunea mea). Așa că îşi propusese să drege ia până la Anul Nou. Zic bine, să o vedem şi pe asta. Da’ omu’ o fost tare serios şi în ultima săptămână când era pe ultima sută de metri, am vrut să fiu şi eu parte din nebunia lui. M-am tot rugat de el şi l-am tot bătut la cap să mă lase să pun și eu măcar un pic umărul, că el îi tare încăpățânat și avea regula asta că vrea să faca singurel, absolut toul. Pân’ la urmă, fiind și eu încăpățânată tare, de pe 25 decembrie până pe 31 decembrie, au fost 4 mânuțe deja deasupra iei. Două mânuțe făceau saiele, în timp ce celelalte două mânuțe terminau de brodat bentița. Două mânuțe făceau tivurile, în timp ce celelalte 2 brodau cutulițele de pe fodor…iar la final, toate patru mânuțe brodau concomitent cheițele şi uneau stanii de mâneci, mânecile de pave şi pavele de stani. Iaca aşa brodam pe fundalul serialelor de pe la 9 până la 2 noaptea, ne culcam  şi tot aşa pe repeat cinci zile la rând.”
„Când nu mai puteam, mai puteam un pic, îi mai citeam din cărți de cusături românesti, detalii şi curiozitati legate de urmatoarea ie la care visa să o facă, de Vrancea, cu mâneca răsucită, ca să îi dau viteză și inspirație să o termine pe asta. Eu am savurat fiecare moment şi mă mândresc cu el şi acum când port această ie, închegată în noaptea ajunului. M-am cam lungit eu, da’ şi istoria iei nu-i scurtă. Am scos-o acum prima dată în lume şi mă simt tare specială.”
Mihu și Mădălina la prezentarea clubului „MăiestrIA”, fondat de Stela Moldovanu. Este primul club din lume care are lecții online de cusut ii. La această defilare i-am și cunoscut pe ei doi.
„Simt tot ce o pus mai bun acolo, simt toate miercurile noastre de la șezători, aburul de pâine numa scoasă din cuptor, simt toată Lumina şi Leana prieteniei, simt viitoarea căsuță şi umbra nucului nostru din ogradă, simt credinţa şi dragostea Lui Dumnezeu. Simt veşnicia. Nu mă simt norocoasă, pentru că nu cred în noroc. Mă simt ÎNZESTRATĂ cu HAR şi cu cele mai bogate binecuvântări!”
„Uneori mă întreb dacă le-am meritat, dar repede mă dezmeticesc şi îmi corectez gandul. Oare Îi mulțumesc lui Dumnezeu îndeajuns? Oare sunt îndeajuns de recunoscătoare?”
„În acest minut, mă simt tare bogată. Şi nu pentru că port acum pe mine o ie de sărbătoare, dar pentru că port pe mine 3 ani frumoşi, care încununează unele din cele mai fructuoase momente şi cei mai minunați oameni din viața mea. Aşa că vreau să îi mulțumesc Lui Dumnezeu in continuare cu fiecare împunsatură pe care o mai fac la ie, iar în timp ce brodez îl rog să ne țină familia unită, prietenii aici acasă şi credinţa nestrămutată. Să-mi țină omu sănatos, la fel de entuziasmat şi visător. Că lângă el şi cu ei toti, rodesc si eu. Mă simt o poezie.”
Mihu și Mădălina

Și dacă simți fluturi în stomac citind această poveste, dacă te încearcă o chemare să pornești și tu prima ta ie sau cămașă tradițională, o să îți dau un indiciu despre locul din care ai putea începe. Mădălina e printre primele absolvente al cursului de cusut ii „MăiestrIA”, creat de Stela Moldovanu.

Aderă și tu la grupul MăiestrIA în acțiune de pe Facebook: https://www.facebook.com/groups/769807009890491

Urmărește și pagina comunității MăiestrIA: https://www.facebook.com/maiestria

Cere-te la lecții. Iar peste șase luni de la încheierea cursului arată-ne și nouă ce ți-a ieșit.

Citește și: http://apostrof.md/27-de-ii-cusute-azi-pentru-muzeele-de-maine-pot-fi-admirate-la-artcor-pana-pe-15-decembrie/

 

 

 

 

 

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
Close