Mihu și Mădălina: declarații de dragoste cusute pe o ie și o cămașă

Când unul din ei înfige acul, celălalt întinde ața, iar uneori își schimbă locurile. De când și-au unit viețile, Mihu și Mădălina își dau idei unul altuia, cu gândul la un viitor comun. Ia a venit în același fel. Mihu picta încă de pe vremea școlii portul popular și arhitectura tradițională. Crescut la oraș, a pășit pe ulițele prăfuite din Butuceni și a descoperit o nouă iubire, cea pentru patrimoniul neamului. Din ea au răsărit pe pânza lui spice de grâu, câmpuri de maci, Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene.

El observă că femeile îmbrăcate în ie sunt cu atât mai modeste, cu cât sunt mai mândre.

Ia nu e pentru el o simplă haină, ci o stare. Fără oameni precum Mihu și Mădălina, ia autentică s-ar stinge. Ca să prindă viață, o ie cere ce unii ar numi risipă: timp, mâini dibace, atenție, voință, răbdare și respect pentru rădăcini, neam și baștină. Azi, când mulți își disprețuiesc țara, cei care o cinstesc, și prin port, valorează dublu. Ocara ei o întâmpină cu semne cusute, menite să le spună strănepoților de unde vin, cine sunt și ce prețuiesc.

Cele trei ii ale Mădălinei

Mădălina povestește că a început să brodeze atunci când alte lucruri și oameni își luau rămas-bun: prietenele cele mai bune plecaseră peste hotare, liceul se încheiase, iar ea trecea printr-o perioadă de introspecție. Dragostea pentru cusut s-a născut din timpul pe care și l-a rezervat ca să creeze și să iubească. S-a măritat cu cel mai bun prieten al ei, iar timpul și iubirea i-au dat siguranța unor începuturi noi.

Fiecare ie a ei are propria lecție. Prima a vorbit despre ea însăși, despre început și depășirea de sine, fiindcă i se deschidea o lume nouă; despre dedicare, pentru că a cusut zi și noapte vreme de cinci luni; și despre ajutor, căci a fost călăuzită pas cu pas de meșterițe. A doua cămașă a fost un dar de iubire, cusut pentru Mihai, omul inimii ei. A treia ie a însemnat independență: și-a propus s-o facă de la zero, singură, și a dat curs minimalismului, tot mai drag ei, dar și credinței, pe care și-a consolidat-o în acea perioadă.

Prietenii care înfloresc prin ie

Ia a adus și prietenii prețioase. Acum doi ani, pe o pătură în parcul Dendrarium, cu un ceai din termos și broderia în mână, a legat prietenie cu Lucica. Mădălina a fost cucerită de personalitatea ei, atât de diferită, încât cele două se completau. În iarna aceea a apărut și Lenuța, iar ele trei au devenit cele mai bune prietene, tot cu ceai și broderie, de data asta într-un atelier, lângă un cozonac. Mădălina are puțini prieteni, dar de nădejde, și i-a adunat la un loc ca să se cunoască și să rodească împreună. Se întâlneau miercurea la șezătoare, când la brutăria Natkăi, când la atelierul lui Mihai. Miercurea după-amiaza nu își făcea nimeni alte planuri: era lege, sfânta miercuri.

Mădălina simte că fericirea înseamnă să fie toți laolaltă, cu aceleași valori, să brodeze și să povestească. Oriunde merge, mai „molipsește” câte unul sau doi cu ia, iar aproape tot cercul ei brodează acum: prieteni, fini, Mihai.

Pe Mihai ia l-a molipsit prin pictură, pe când Mădălina a trăit-o direct. Iubirea pentru ea l-a adus în fața acului și a ațelor. După ce a văzut, la prima ie, cum stau lucrurile cu broderia, croiul și planșele, Mădălina a comandat în 2019 materialele pentru ia pe care urma să o lucreze EL, pentru ea.

Ia veche din Banat

La „IaMania” îi plăcuse o ie veche din Banat, purtată la festival de Stela Moldovanu, și voia să o reproducă întocmai. Fiindcă nu exista o planșă desenată, Mihai a luat ia Stelei, a studiat-o, i-a măsurat lungimea și lățimea și a scrutat-o cu ochi de vultur până în firele pânzei. A desenat modulul, adică ornamentul, și așa a început aventura. A brodat pe o pânză foarte fină, „la fir”: se numără firele și acul se împunge în FIECARE dintre ele.

Mădălina: Eram cea mai fericită femeie și cea mai mândră profesoară, brodam peste tot cu bărbatul și ucenicul meu.

Acum era rândul ei să-i preia grijile, așa cum el i le luase când ea brodase prima ie. S-a ocupat de atelier, de livrarea picturilor și de gospodărie, ca Mihai să aibă cât mai mult timp pentru cusut. Au brodat jumătate de an fără întrerupere: iarna, la Natka, când au întâmpinat Anul Nou cu mămăligă și fripturică; toți trei, în timp ce se coceau pâinile; toamna, în primul atelier închiriat, cu stropi de ploaie picurând de sub streașină, în vreme ce ea îi croia o cămașă de Teleorman după un tipar care îi plăcea.

Acum aveau două truse, nu una. Pe lista magazinului „Semne cusute” ajunseseră vreo patru seturi de pânză, pentru că planurile erau mari: planșa cu negru de Banat, cea cu ciupag, iar la orizont chiar și una de muzeu. Între două ace le-a venit o idee mai năstrușnică, cum spun ei.

Casa de lut și ia care a așteptat

Voiau să brodeze lângă pădure, în curtea unei căsuțe ridicate de ei din lut și paie, cu oale de cărămidă și multe flori colorate, cu pereți văruiți în albastru de Voroneț și detalii pictate de mână. Au pus așadar ia pe pauză. Cea începută de Mihai a stat aproape doi ani în cufărul de zestre, ca meșterul să poată înălța ceva nemaivăzut, cel puțin de ei. Fiecare casă făcută de la zero are unicitatea ei, văzută mai întâi doar cu ochii minții. În timp ce el construia, Mădălina își coasea a treia ie, minimalistă, sub umbra nucului din fața viitoarei locuințe. Șantierul continuă, iar casa îi clădește la rândul ei pe ei, întărindu-le credința și răbdarea. Brodează în continuare.

Toamna trecută, când Mihai s-a întors la ia bănățeană care aștepta cumnata, totul a fost ca într-un basm românesc:

A stat 7 zile și 7 nopți închis în cămara lui și n-a ieșit de acolo până la Anul Nou, ca în noaptea ce sosea să-și îmbrace nevasta în ia cea nouă.

El visa șapte zile și șapte nopți, dar au ieșit vreo trei luni, ceea ce e tot un record.

Mădălina spune că lui Mihai îi place să-și depășească limitele cu ținte aproape imposibile, așa că s-a încumetat să termine ia până la Anul Nou. Ea nu prea credea, dar el a fost foarte serios. În ultima săptămână, când se apropia de finiș, a vrut și ea să ia parte la nebunie. L-a rugat insistent să o lase să muncească și ea măcar puțin, deși el, la fel de încăpățânat, își impusese să facă totul singur. Până la urmă, între 25 și 31 decembrie, deasupra iei s-au aplecat patru mâini. Două făceau saiele, două încheiau bentița; două tiveau, două brodau cutulițele de pe fodor. La final, toate patru lucrau deodată cheițele și îmbinau stanii de mâneci, mânecile de pave și pavele de stani. Brodau de la nouă seara până la două noaptea, cu serialele pe fundal, se culcau și reluau a doua zi, cinci zile la rând.

Când puterile păreau epuizate, Mădălina îi citea din cărți despre cusături românești, cu detalii despre următoarea ie visată de el, una din Vrancea, cu mâneca răsucită, ca să-i dea avânt. A savurat fiecare clipă și se mândrește cu ele acum, purtând ia încheiată în noaptea ajunului. Povestea iei nu e scurtă, dar a scos-o prima oară în lume și se simte „tare specială”.

Mihu și Mădălina au fost prezenți la lansarea clubului „MăiestrIA”, fondat de Stela Moldovanu, primul club din lume cu lecții online de cusut ie. Tot la o defilare i-a cunoscut pe cei doi și autoarea.

Mădălina simte în ie tot ce a pus Mihai mai bun: toate miercurile de la șezători, aburul pâinii scoase din cuptor, lumina prieteniei lor, viitoarea casă cu umbra nucului din ogradă, credința și dragostea lui Dumnezeu. Simte veșnicia. Nu se crede norocoasă, ci „ÎNZESTRATĂ cu HAR” și cu binecuvântări. Se întreabă uneori dacă le-a meritat, apoi se corectează: oare îi mulțumește destul lui Dumnezeu, oare e destul de recunoscătoare?

Se simte bogată nu pentru că poartă o ie de sărbătoare, ci pentru că poartă trei ani frumoși, care încununează cele mai rodnice momente și cei mai minunați oameni din viața ei. Fiecare împunsătură de ac e și o mulțumire, iar în timp ce brodează se roagă ca familia să rămână unită, prietenii aproape și credința nestrămutată, iar omul ei sănătos, entuziast și visător. „Mă simt o poezie”, încheie ea.

Mihu și Mădălina

Dacă simți și tu fluturi citind și te cheamă gândul să-ți începi prima ie sau cămașă tradițională, iată de unde ai putea porni. Mădălina se numără printre primele absolvente ale cursului de cusut ie „MăiestrIA”, creat de Stela Moldovanu.

Stela Moldovanu (a doua din dreapta)

Poți intra în grupul de Facebook al comunității: https://www.facebook.com/groups/769807009890491

Sau poți urmări pagina ei de Facebook: https://www.facebook.com/maiestria

Înscrie-te la lecții, iar la șase luni după încheierea cursului arată-ne și nouă ce ai reușit.

Citește și: 27 de ii cusute azi pentru muzeele de mâine, expuse la Artcor până pe 15 decembrie