Muzeul din Trușeni sau „Înainte să întrebi ce a făcut țara pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru țară”

Vedeam pe Facebook tot felul de campanii de colectare a unor obiecte vechi pentru un viitor muzeu în suburbia Chișinăului. Sincer, eram în tabăra scepticilor.

„Oare ce poți aduna de la oamenii din Trușeni, care să prezinte valoare istorică și să fie bun de expus în vitrina unui muzeu?”, mă întrebam eu.

Nu au trebuit îndoielile să mă chinuie foarte mult timp, că a și fost inaugurat Muzeul Neamului Trușhan. În fosta „Ceainaia”, la câțiva pași de Primărie.

Deci năbănuite sunt labirinturile din podul unei case țărănești din Trușeni, m-am convins eu în timpul vizitei mele la muzeu.

Un covor vechi de 100 de ani, vârtelnițe de zeci de ani (pe care se adunau ghemurile de lână pentru covoare), suporturi strămoșești pe care se usca urzeala vopsită, un suport pentru scoaterea încălțămintei (asta chiar m-a uimit!), covata în care dormeau nou-născuții, un fier de călcat care se înfierbânta cu cărbune, fotografii pe peliculă, chiar și o cască de război atinsă de gloanțe a fost scuturată de praf de către un polițist din Trușeni și donată muzeului.

„Și oamenii au donat nesiliți de nimeni, cu multă bucurie, relicve de familie?”, am întrebat-o pe Carolina – inițiatoarea ideii de a amenaja un muzeu în satul Trușeni (apropo, fondat în anul 1545).

„D-apoi cum! Ei simt mândrie când le văd aici, la muzeu. Își pot aduce copiii, nepoții, vor veni și stră-stră-nepoții ca să vadă cum trăiau generațiile trecute. Eu le pot povesti, uite asta i-a aparținut familiei tale, familiei Ciobanu. E ceva frumos!”

Am întrebat-o pe Carolina de ce s-a gândit la amenajarea unui muzeu în localitate. 

„M-am gândit în primul rând la copii. Nu prea ai ce face în sat. Nu prea ai ce vedea. Nu avem activități pentru ei. Iar la muzeu pot descoperi o lume total diferită de cea în care trăiesc astăzi.”

Tot la muzeu veți afla că pe teritoriul satului s-a găsit scheletul unei femei sarmate, care a trăit în secolul al II-lea e.n.  Osemintele au fost transmise experților din România, care după forma danturii i-au determinat sexul, iar după felul cum îi era înclinat capul, au identificat și poporul căruia i se atribuie. Anume sarmaticii se înmormântau cu capul înclinat pe stânga. După ritul funerar, dar și podoabele pe care le avea (un medalion din metal alb, pe o parte cu oglindă și mărgele din sticlă), s-a dovedit că femeia era dintr-o familie înstărită. Proprietarii florăriei „SRL Fructul” au instalat o piatră funerară pe locul în care, în 2007, au făcut descoperirea arheologii Vlad Vornic și Sergiu Tabuncic.

În fine, eu vă zic ce am reținut, voi mergeți la muzeu și aflați detalii. Și ca să vedeți cât de determinați sunt localnicii să învioreze satul, o să vă mai spun că i-au venit în ajutor Primăriei Trușeni, care a început lucrările de reparație a Casei de Cultură din localitate. E o bijuterie a satului și vreau să revin la Trușeni ca să o admir îndeaproape. Arată ca un teatru pe dinafară și în interior, demn de orice capitală europeană. Apoi iată, deoarece Primăria nu are suficiente mijloace financiare ca să o restaureze, localnicii au format o asociație obștească, pe care au numit-o „Soluții pentru Dezvoltare Sustenabilă” și au depus dosarul la Ambasada SUA pentru obținerea unui grant. Acum toți așteaptă de la Ambasadă răspunsul: „Yes, I do!”

Așadar, când vă porniți spre muzeu (vineri sau duminică), să nu uitați de Casa de Cultură, superbă în orice anotimp al anului, chiar și acum, pe glod și ploaie. Cum intrați în sat, o țineți tot înainte, nu o luați nici la dreapta, nici la stânga. Casa de Cultură va răsări la un moment dat, pe dreapta. E imposibil să nu o observi. Apoi GPS-ul o să vă ducă la primărie (o clădire cam bătută de vânt, de culoarea verde). Iar de aici mai faceți vreo 50 de metri și pe stânga veți vedea Muzeul Trușhan.

Și ca să vă conving că niorlăitul nu e lege, totuși, în orice colț al țării noastre, o să vă mai spun că oamenii din satul Trușeni au creat o comunitate a producătorilor din localitate. Vedeți grupul Made in Trușeni, pe Facebook. Aderați, cumpărați, umpleți torbele de sărbători. Eu am avut plăcerea să mănânc brioșe de post, făcute de Mariana Cojocaru. Un deliciu! Dar pe grup găsiți tot de ce ați putea avea nevoie – fructe, legume, dulciuri, gentuțe croșetate, pălării croșetate. Intrați, că au de toate!

Asociația „Soluții pentru dezvoltare sustenabilă” are planuri mari în ceea ce îi privește inclusiv pe producătorii locali. A creat un club al cicliștilor amatori, care colindă câmpiile și văile satului, pentru a identifica cele mai frumoase ascunzișuri, demne de a fi incluse într-un traseu turistic. Se vrea un itinerar care să cuprindă, printre altele, Casa de Cultură, Muzeul Trușhan, Cimitirul Vechi cu pietre funerare valoroase istoric, fântânile turcești și popasuri la producătorii locali. Eu le doresc spor, să le înfăptuiască pe toate ușor!