Nadya Glo, fotografa care nu retușează: de ce recomandă ședințele foto acasă, neregizate

Autoarea își roagă deseori soțul să o surprindă fără regie, așa cum le fotografiază el pe fetițele lor când nu bagă de seamă: la joacă, în somn, la baie sau în gesturi banale. Ședințele din studio sau dintr-un lan de lavandă nu au forța acestor cadre de acasă. Acestea o poartă înapoi în timp și o fac să retrăiască, cu toată ființa, ce simțea în clipa respectivă. Momentele cele mai emoționante, demne de ramă, nu seamănă cu ședințele în care, după o oră-două de chin, toată familia iese bine, de obicei zâmbind larg. Și acelea sunt reușite, dar ce vor povesti peste ani pozele din studio?

Cadrele făcute de soț pe neașteptate se numără pe degete, iar cele mai multe o înfățișează adormită, alături de fetița cea mică. Sunt dulci, dar în realitate ele se joacă, alăptează, cântă la pian, își șoptesc la ureche, gătesc și mănâncă. Sunt lucruri mărunte, care peste ani vor conta cel mai mult. Pe scurt, Nadya Glo, fotografa ce nu folosește Photoshop, a venit în vizită la ei.

O zi fără pregătiri

Întâlnirea fusese stabilită într-o zi de vineri. Autoarea nu se pregătise deloc: o durea spatele de două zile și se gândise să renunțe. Avea părul nespălat și tocmai terminase vasele după ultima masă a fetelor, când a observat că ajunsese prânzul. Nadya a întârziat, ceea ce nu a ajutat-o, fiindcă micuța trebuia adormită, iar părul nu mai avea cum să fie aranjat. S-a hotărât să lase lucrurile să curgă: pozele aveau să iasă din ce era acolo. A gătit prânzul și i-a promis fotografei că ședința va dura douăzeci de minute. Cea mică s-a trezit, pe Mia a ocupat-o cu un capac de cratiță, iar ea a fugit la duș. La întoarcere a găsit macaroane pe scaun și fasole risipită pe masă. Istovită, a întrebat-o pe Nadya dacă poate lăsa totul așa, cu dezordinea de pe jos și de pe masă.

Fotografa i-a răspuns liniștit că da, să lase, să vină lângă Mia și să se ocupe de ea.

De aici încolo nu a mai existat nicio regie. Nimeni nu i-a cerut să se prefacă privind pe fereastră, să se uite spre colțul dulapului sau să-i zâmbească blând fetiței. Au trăit ziua ca de obicei, iar fotografiile au lăsat-o fără cuvinte: nu ar fi schimbat niciun cadru. Și-a zis că e norocoasă.

Experiența i-a plăcut atât de mult, încât a vrut să o cunoască mai bine pe Nadya. A privit din nou pozele din paginile ei de socializare: frumoase, autentice, vii. Nu e specialistă, dar a remarcat lipsa Photoshopului, confirmată apoi. Vede că fotografa lucrează cu lumina și umbrele pentru a obține cadrul potrivit. Restul a aflat din discuție.

Autenticitate contra perfecțiune

Autoarea i-a spus Nadyei că lucrările ei se deosebesc radical de ce se vinde azi, când abundă imaginile artificiale: viață, mâncare, chipuri și emoții false. Oamenii dispar din fotografii, observă ea, iar privitorul vede mai întâi machiajul, hainele, accesoriile și decorul. Se surprinde gândind „Ce machiaj fain”, nu „Ce chip frumos”. Pozele Nadyei atrag pentru că ea vede omul, iar autoarea se joacă imaginând ce gândea fotografa în clipa declanșării. Ce urmărește, de fapt, Nadya? Să fi ghicit corect?

Nadya explică: oamenii citesc cărți și se uită la filme, deși în jur există atâtea personaje ale căror povești pot concura cu scenariile inventate. Ea se vede ca pe un observator și un ascultător, iar asta se simte în imagini. O interesează viața celui din fața obiectivului, felul lui de a gândi, valorile, visurile și dorințele, iar scopul ei e să transpună în cadru ce a auzit și a văzut. Dacă ar avea un singur cuvânt pentru lucrările ei, ar fi: „realitatea”. Încearcă să fie sinceră cu ea însăși și să facă ce-i place, fără să se supună stereotipurilor și standardelor societății. Arată omul fără măști, ceea ce nu convine tuturor: unii fug de realitate, aleargă după idealuri și tendințe, își inventează o imagine și vor să dovedească tuturor că sunt fericiți, frumoși și împliniți. Pe Instagram, constată ea, totul e prea perfect, iar ea își dorește lucruri adevărate.

Ce fel de proiecte refuză?

Stilul ei, conturat în timp, e inconfundabil. Nu primește proiecte care cer glamour, retușare multă sau lumină puternică; sunt mulți fotografi, fiecare cu felul lui, și nu face ce alții fac foarte bine. Își întreabă mereu clienții dacă sunt siguri că fotografia ei, mai întunecată, li se potrivește. Refuză și ședințele pe care le consideră „false”, în care omul vrea să afișeze o imagine străină de viața lui.

„Subțiați-mi talia, vă rog să îmi faceți culoarea ochilor mai aprinsă, vreau doar fotografii în care eu zâmbesc”.

Nadya spune că nimic din toate acestea nu o reprezintă. Nu vrea să jignească pe nimeni: fotografia fashion, de reclamă, e uneori potrivită și necesară, iar retușorii și fotografii care o practică fac lucruri fermecătoare. Ea însă preferă imaginile autentice, desprinse din viață, care să readucă peste ani momente reale. Nu prelucrează în Photoshop, nu subțiază talia, brațele sau coapsele. Singura excepție: acneea. „Atât.”

Foto: Nadyaglo.photo/Facebook

Un aparat și atât

Am întrebat-o și despre echipament: nu a adus umbrele, reflectoare, lumini suplimentare sau obiective multiple. Vine la toate ședințele doar cu aparatul?

În geantă are mereu aparatul, un obiectiv, câteva baterii și bliţuri USB. Lucrează cu spațiul, lumina naturală și umbrele, iar obiectivul ales nu deformează realitatea, ci redă ce vede ochiul. Din acest motiv fotografiază rar seara sau în săli slab luminate; probabil asta îi e zona de confort. Nu urmărește să studieze toate tehnologiile fotografice. Tehnica o interesează cel mai puțin, în favoarea conținutului: contează despre ce vorbește poza, iar modul de realizare vine abia apoi.

Se consideră fotograf profesionist? În breaslă circulă gluma: „Ți-ai luat aparat foto, te poți considera fotograf”.

Fotografii cu experiență și cu un ego umflat, spune ea, nu se bucură de venirea începătorilor, iar asta a simțit-o personal. Unii cunoscuți i-au zis că portretele ei întunecate sunt în regulă pentru Instagram, dar că prea puțin probabil își va găsi clienți (în original, în rusă: «твои темные портретики ниче так, для инстаграма сойдет, но вряд ли ты найдешь своего клиента»).

Nadya nu se declară profesionistă. Cuvântul îi amintește de limite și standarde la care trebuie să te aliniezi, iar creația, în opinia ei, nu are granițe. Gusturile diferă de la om la om, așa că se consideră fotograf amator, care face ce-i place, cum îi place. Din același motiv nu a urmat cursuri: nu voia viziuni străine impuse. Tot ce știe a învățat din practică, «методом тыка», adică prin încercări și greșeli, în munca de zi cu zi.

De la marketing la fotografie

Nadya fotografiază acum cu normă întreagă, din plăcere, ca să prindă clipe și emoții în timp ce stă de vorbă cu oamenii. Mult timp a lucrat în marketing pentru un lanț cunoscut de cafenele din țară și îi făcea plăcere să-i pozeze cu telefonul pe cei care intrau. Cu timpul, munca și-a pierdut sensul. Anii treceau, iar ea se întreba în ce își cheltuie timpul; voia să creeze ceva ce nu dispare, iar fotografia asta este. Printr-un noroc a ajuns la o companie străină care face site-uri pentru fotografi din SUA și Europa și a fost invitată să producă conținut pentru rețelele sociale. Treaba rămânea tot marketing, dar o apropia de o comunitate încântătoare de fotografi. S-a cufundat în acest univers și i-a pozat tot mai des pe prieteni, în timpul liber. Într-o zi și-a dat seama că fotografia îi ocupă tot mai mult timp, că nu se mai poate concentra la serviciu, în timp ce ședințele cer trup și suflet. Pe lângă ele existau familia, sportul, călătoriile și somnul. A părăsit postul de birou ca să-și urmeze pasiunea.

Încă e uimită că oamenii îi încredințează cele mai importante clipe din viață și o și plătesc pentru asta. În mintea ei e o începătoare cu abilități modeste, deci are emoții la fiecare ședință, dar știe că se va descurca datorită oamenilor buni din jur. „Important e să fac ce îmi place, la fel cum le doresc tuturor oamenilor. Să savureze viața și fiecare zi”, încheie Nadya.