Nimeni nu te poate face fericit

„Atunci când a dorit să inițieze o relație, i-am zis „Nu”. Dar eram atunci atât de confuză, obosită de relațiile toxice în care eu m-am aflat, eram atât de rătăcită, nu știam cine sunt eu, mă simțeam mizerabil, nefericită …”

O să adaug aici un comentariu. Mă simțeam mizerabil, deși în exterior încercam să manifest cu totul altceva, să mimez fericirea, autosuficiența, încrederea, stima și iubirea de sine – lucruri care îmi lipseau cu desăvârșire. Dacă m-aș vedea pe mine dintr-o parte, cu mintea și conștiința mea de astăzi, aș fi știut că am nevoie de ajutor. Dar asta mi-a fost calea. Dacă nu sufeream atât de mult, inclusiv din cauza alegerilor mele care mă tot adânceau în neîmplinire, nu aș fi căutat căi să ies de acolo și răspunsuri la întrebarea mea „Ce fac eu greșit?”. Țin minte că am mers într-o zi la librărie. Căutam ceva ce mi-ar explica ce este totuși iubirea. Îmi plimbam privirea pe rafturi, când în fața ochilor mi-a ieșit cartea lui Don Miguel Ruiz „Arta de a iubi”. Era scoasă în față, din rând, de parcă mă aștepta pe mine. A fost printre primele cărți cu un ecou puternic în inima mea, care mi-a arătat cât de departe eram eu de fericirea adevărată. O recomand din toată inima! Apoi mai recomand „Cele 4 legăminte”, scrisă tot de Don Miguel Ruiz.

Despre cele 4 legăminte am povestit aici: https://moldova.ureport.in/story/734/

Să revin la interviul pentru „Istoriile Gloriei”. Atunci când, astăzi soțul meu, mi-a propus să fim împreună eu i-am răspuns:

„Hai să fim prieteni, de asta eu am nevoie. Aveam nevoie de un prieten adevărat. Uite că încă îmi dau lacrimile, ar trebui să lucrez asupra acestei traume cu psihoterapeutul. Dacă plâng, înseamnă că mai există o traumă. Am început să prietenim. Și atât de bine mă simțeam, că puteam fi eu însămi. Iubirea nu e despre să mă facă el pe mine fericită. Nimeni nu o să te facă fericit, dacă te simți mizerabil. Dacă tu ești nefericit, tu nu știi cine ești, ce vrei, o să vină un al doilea partener, al treilea și o să dai de aceleași obstacole, de același zid, fiindcă tu nu ești bine în interior. De aceea, atunci când formăm un cuplu, ar ajuta să fim noi bine cu noi înșine, separat, în singurătate.”

„El mi-a oferit această înțelegere, acest spațiu. Oricum, eram încă schilodită emoțional, aveam amândoi multe de rezolvat. Poate de asta și ne-am întâlnit. Aveam multe puncte comune, am început să le rezolvăm împreună, ca să creștem familia despre care eu astăzi spun: „S-ar putea să nu fie perfectă pentru alții, dar e perfectă pentru mine. Eu mă simt bine acolo. Întotdeauna mi-e dor de ei. Chiar și când lipsesc câteva ore. Mă bucur să îl revăd pe el. Nu ne plictisim.”

Povestea noastră m-a făcut să înțeleg multe despre relația bărbat-femeie, astfel încât am ajuns să le sugerez celor care încă își caută iubirea, să nu inițieze o relație cu flori și bomboane. Să nu înceapă cu o curtare, căci atunci se scoate în față cea mai lustruită imagine a celor doi. În perioada de curtare, nu se arată esența fiecăruia. Cei doi vor să pară cât mai buni, cât mai frumoși, cât mai calzi. Fluturii din stomac îi amețesc, iluziile fiind foarte puternice. Fiecare desenează despre celălalt ceea ce și-ar dori să vadă sau să aibă lângă el.

Poate mai rău decât asta este să cauți o relație ca să scapi de sentimentul de singurătate și nefericire, deci ca să te facă altcineva fericit. E o misiune care te duce nicăieri și te va dezamăgi de fiecare dată. Va apărea un om în viața ta, care până la urmă se va dovedi nepotrivit, apoi al doilea, al treilea. Toate relațiile vor evolua în același fel – cu multă emoție, poate pasiune la început, dezamăgire și nefericire – în final. 

Și încă ceva, cele mai frumoase relații se construiesc de oameni compleți. 

Tot pentru Gloria Gorceag și telespectatorii ei am povestit dacă mă consider o mamă bună, câteva principii legate de educația copiilor și autoeducație. Am vorbit atât de multe, încât mi-ar lua prea mult să le înșir pe toate aici, în scris. Vă invit să urmăriți interviul.