O discuție sinceră cu psihoterapeutul „taximetrist” – Ghenadie Vîrtos

De când jurnalista Dana Oleinic l-a acuzat pe psihoterapeutul Ghenadie Vîrtos de hărțuire sexuală printr-o postare publică pe profilul de Facebook, recunosc, stau numai pe profilurile psihoterapeutului. Merg la somn – citesc tot ce s-a mai comentat de-a lungul zilei, mă trezesc – deschid profilul lui Ghenadie să văd cum se simte, cum reacționează la avalanșa de injurii și acuzații ce i se aduc. Ceva îmi spune că nu sunt unicul internaut care e ochi și urechi la această poveste.

Ghenadie este privit ca un agresor, psihoterapeut instabil emoțional, psihopat, mincinos, actor prost de teatru, etc.

Eu personal l-am cunoscut pe Ghenadie vreo 4 ani în urmă. Ne-am văzut de câteva ori cu diverse ocazii. Lucra pentru USAID, îl vedeam inteligent, amuzant, citit. I-am și dat porecla „filosoful”. Prin luna mai, dacă mă mai ține memoria, aflasem că a lansat serviciul „Taximetristul psihoterapeut”. Din curiozitate, dar și din necesitate, am apelat la el, mai ales că primii opt clienți primeau o ședință gratuită. A fost frumos, de ajutor, am lucrat la o situație din viața mea care m-a traumat teribil. Grație tehnicilor din psihodramă aplicate de Ghenadie, m-am eliberat de o parte din frustrările și supărările care mă țineau pe loc și la distanță față de omul care m-a rănit acum doi ani. În fine, psihoterapeutul taximetrist mi-a câștigat încrederea și l-am recomandat nu o dată.

După declarația Danei Oleinic, încrederea mea s-a zdruncinat.

„În timpul seratei, Ghenadie, care, vâzând că am evitat două sau trei tentavie de-ale sale de atingeri cu tentă sexuală, a ajuns să-mi bage mâna-ntre picioare, agresiv și extrem de obraznic.
Imediat după această acțiune, am ridicat tonul vocii și i-am dat de înțeles că este inadmisibil ceea ce a făcut, pentru că ce făcuse el se numește abuz, hărțuire sexuală și se pedepsește conform legii. Replica lui a fost, incredibilă, dragi prieteni: că eu sunt vinovată, pentru că i-aș fi permis. Menționez că nu m-am dat la el și nu i-am dat de înțeles nici verbal, nici gestual prin care să-i creez premizele de a mă hărțui sexual și nici măcar nu eram îmbrăcată provocator. Mi-a repetat că eu sunt vinovată.
Cel mai probabil, după ce a conștientizat ce a făcut, a încercat să compenseze acțiunea. M-a îndemnat să îl lovesc, sub pretextul că asta ar trebui să fie reacția mea corectă la hărțuirea sexuală. Am refuzat să îl lovesc pentru că nu văd de ce eu trebuie să atentez la integritatea fizică a altei persoane, care mă provoacă intenționat. Am fost eu cea care a primit câteva palme de la Ghenadie, mai târziu, că testa… reacții. Dar nu-i pe asta. Îi pe senzația aia de greață emoțională și de violare a spațiului personal, intim, provocată de hărțuirea sexuală.

N-am fost la poliție să scriu plângere pe numele său, cu toate că am vrut. De mai multe ori. Și am decis să trec peste această etapă în liniște, cu gândul că ar fi bine să evit un scandal public. Dar acum, că acest om, de facultățile mentale ale căruia, personal, mă îndoiesc, continuă să își exercite meseria de psiholog/psihoteraperut și mai este perceput și la modul serios de colegii mei de breaslă din domeniul mass-media, am decis să dezvălui această experiență negativă”, scria Dana Oleinic pe 16 iulie, pe profilul său de Facebook.

Este clar, doar Dana Oleinic, Ghenadie Vîrtos și cei doi martori știu ce s-a întâmplat de fapt la petrecerea de adio pe care o organizase psihoterapeutul, pe atunci decis să se mute cu traiul la Paris. A existat hărțuire sexuală sau nu, o știu doar ei.  Cert este faptul că societatea se așteaptă ca psihoterapeutul să cunoască, să simtă și să țină cont de emoțiile pe care le generează prin acțiunile sale, oriunde se află. Cine, dacă nu psihoterapeutul, să prevadă deranjul psihologic/emoțional pe care îl pot provoca faptele sale? Ce fel de psihoterapeut este Ghenadie Vîrtos dacă își permite să abuzeze psihologic, în cel mai fericit caz, să hărțuiască sexual – în cel mai rău? Asta vor să știe oamenii. 

Pe mine personal, m-a făcut să pierd încredere, mai mult decât declarațiile Danei, profilul Ghenadie Antiexemplu, deschis și gestionat de psihoterapeutul pe care, până acum două zile, îl recomandam fără să șovăiesc o clipă. Mi-au trezit dezgust povestioarele și poezioarele despre penis, rahat și altele, limbajul și fotografiile (după mine) obscene.

„Ce încearcă Ghenadie să facă? Poate vrea să ne arate că oricine dintre oamenii considerați de comunitate „cuminți” ascund o latură „perversă”, „dezgustătoare” (în viziunea majorității, în viziunea mea?) E un experiment?”

Spectatorii scandalului iscat pe Facebook, inclusiv eu, ne-am întrebat: „Este Ghenadie excentric sau bolnav mintal?”

L-am invitat pe Ghenadie Vîrtos la o discuție și am realizat că psihoterapeutul scandalos este un cadou pentru societatea moldovenească. El a deschis cutia pandorei, ajungem să vorbim despre lucruri la care mulți nu vor să se uite, toți se prefac bine mersi că nu există. „Așa e primit” la noi să evităm discuțiile despre anumite fenomene sociale importante, ne mulțumim cu ceea ce avem și ne spunem: „Bine că nu e mai rău”. 

1. Hărțuirea sexuală există. Studentele din universități sunt hărțuite sexual de către lectori, subalternele – de către șefii „cu coaie mari”, colegii de muncă și de facultate nu se abțin de la comentarii cu tentă sexuală, glumițe, atingeri cu caracter sexual. Lista gesturilor și cuvintelor ce pot fi catalogate drept „hărțuire sexuală” este foarte lungă. O explicație clară, ce-i drept bazată pe legislația românească, dar valabilă și la noi, am găsit aici: https://centrulfilia.ro/ce-este-hartuirea-sexuala/. Îi sugerez și lui Ghenadie să citească ce scrie aici, dată fiind percepția lui despre ce este hărțuirea sexuală, expusă în timpul discuției noastre.
2. Traumele din copilărie ne ghidează prin viață, de cele mai multe ori, în direcția greșită. Puțini sunt oamenii care le depășesc, le consumă, le digeră până la starea în care nu le mai fac rău. E un act de mare curaj să ieși în fața oamenilor cu destăinuiri despre cum ai fost abuzat sexual de către bunelul tău (cel puțin asta susține Ghenadie), despre decepțiile din dragoste, despre implicarea într-o relație cu o femeie care își înșela logodnicul, apoi și soțul, despre abandonul pe care l-a simțit la 12 ani și așa mai departe. Profilul Antiexemplu de pe Facebook, după mine, arată că psihoterapeutul care se vrea ajutor pentru alții, încă nu și-a depășit traumele. Acest profil strigă: „Priviți-mă, sunt aici, validați-mi emoțiile, rog să mă auziți. Mă doare”. Asta e percepția mea. Ce zice el despre Antiexemplu vedeți în interviu. Eu una am început să am îndoieli că Ghenadie este pregătit să ofere ajutor atât timp cât rănile lui nu s-au cicatrizat, încă mai dor. Reacția lui fierbinte la tot ce se vorbește despre el, insistența de a se afișa în diferite posturi: plângând, râzând, luând peste picior, criticând, cerându-și scuze, glumind, îmi confirmă senzațiile. Aparițiile lui, încercările de a provoca opinia publică, mă fac să îl văd ca pe un om care încă mai are nevoie de atenția și susținerea care i-au lipsit atunci când avea 12 ani și părinții l-au trimis de unul singur cu autobuzul la Chișinău, să își facă studiile (de la Căușeni). Eu văd un suflet frânt.
3. Nu avem o lege care să reglementeze activitatea psihoterapeuților și psihologilor în Republica Moldova. Cine le autorizează activitatea? Cine verifică dacă aceștia sunt suficient de pregătiți ca să ofere sprijin calificat, profesionist?
4. Agresivitatea plutește în aer. Oamenii sunt gata să te sfâșâie fără să aibă certitudinea că ești vinovat de ceea ce își este imputat. O să arunce noroi în tine, o să te distrugă fie și verbal, chiar dacă vinovăția ta nu a fost demonstrată. Trăim într-o societate în care ne place să bruscăm, să agresăm verbal/fizic, să ne descărcăm furia pe alții, să comentăm și să ne dăm părerea cu privire la subiectele/ domeniile pe care nu le stăpânim, altfel zis, ne dăm experți la materiile despre care nu știm nimic, la care nu ne pricepem. Vorbă să fie.
5. Oamenii excentrici dezgustă societatea noastră, deranjează.

Acum, ce spune Ghenadie Vîrtos despre gesturile nesăbuite pe care le-ar fi făcut în raport cu Dana Oleinic, într-o seară de iunie?

„De ce nu mi-a dat palme? Pe Dana o cunosc demult încercam să flirtez încă demult, pe la petreceri. Mi-am dat seama că nu e deschisă spre mine, după care apărea în viața mea, întâmplător și nu. Ultima dată, ne-am intersectat la televiziune, m-a recomandat pentru un material. Acum despre jocul pe care l-am inițiat la petrecere. Poate eram beat, l-am întrebat și pe Ronin care era acolo, ce a fost. El mi-a zis că s-a uitat, dar nu a văzut. Sincer, nu am pus mâna. Cel mai grav ce am făcut este că am luat o sticlă de șampanie goală, am pus-o între craci, cu această sticlă am atins-o din spate, într-un joc. Ce-i în mintea Danei, că și-a imaginat că am violat-o cu penisul, asta e mintea ei. Eu am venit la această petrecere, am invitat multă lume, cu inima deschisă, dintre 2500 de prieteni de pe Facebook a venit Ronin și încă o domnișoară. A venit și Dana, care mi-a zis că are iubit, vine totuși la mine în curte, unde închiriam birou, vine singurică, nesilită de nimeni, cu o sticlă de alcool, să se distreze, simțea o conexiune cu Ghenadie. Când a ajuns, era deja 19.00, petrecerea în toi, eu eram deja călduț, mie îmi place muzica, fac poezie dacă am inspirația. Vine Dana, încă trează, eu deja mă jucam în Până la o palmă. Am și o emisiune pe care o lansez, prima invitată este Geta Rașciuc. E o emisiune online. Ea era în Olanda, eu la Paris. Îți adresez o întrebare până spui Ghena, oprește-te, îți dau o palmă. Eu jucam acest joc cu Ronin, la petrecere și cu încă o domnișoară, numele căreia nu îl spunem. O adolescentă. Nu o implic, e prea mică, nu o implic în jocuri de maturi. Nu am abuzat-o, explorat-o, nu a fost nimic sexual, nu fac sex cu oameni mici, ci cu oameni maturi. Eu daca vreau sex, vreau cu femeia care îmi place, poate fi și Maia sandu. E femeie frumoasă, de ce nu? Poate place unui bărbat? Uite și eu o plac. A venit Dana. Uite ne jucăm în jocul ăsta. I-am explicat regulile. Până la o palmă. Aa, ok, Ghena. Du-te de aici. Așa cumva, știi. Ca și cum nu crede. Eu vorbesc serios, Dana. Am început încet, cu atingeri aici, aici. Zic Dana, dă-mi o palmă, nu mă opresc dacă nu îmi dai. Ori pleci de aici, ori îmi dai o palmă, altfel nu. Mă pui în situația asta. Sunt în joc, acasă, dă o palmă ,nu trebuie să fie ceva…dă simbolic, cumva, să mă scoți din joc. Domnișoara Dana nu a putut, a plecat când s-a întâmplat ceva..Cel mai grav ce s-a întâmplat, poate a mai existat și altceva, Ronin nu poate confirma, nu mai știu pe cine să cred, nu avem alți martori, cel mai grav ce îmi amintesc, este că am luat sticla de șampanie goală, m-am apropiat din spate și am făcut un gest indecent cu sticla, am atins-o pe fese, între picioare cu sticla, am zis Dana dăă o palmă și aici țin minte că a plecat. Poate ceva a mai fost. Dar nu știu. Te rog să înțelegi, nu îmi place să abuzez oamenii, unde e distracția? Nu îmi place.”

Ce înțelege Ghenadie prin hărțuire sexuală, consideră el gestul său „hărțuire sexuală” sau nu, cum l-a afectat abuzul sexual sistematic la care era supus de propiul bunic (psihoterapeutul spune că la 2-3 ani a supt pentru prima oară penisul bunelului, care ar fi și ejaculat în gura lui), ce impact a avut prima decepție în dragoste, motivele pentru care este extrem de excentric pe rețelele sociale și multe altele puteți afla din discuția noastră. Vedeți o secvență din înregistrarea video, mai jos: