O viziune spirituală asupra carantinei. Iulia Avram: „Semănăm bucurie primăvara, ca să culegem bucurie la vară”
E vremea semănatului, prieteni. În această carantină, pe care creatoarea conceptului „Arta modelării ființei” ne recomandă să o privim ca pe o retragere spre sine, avem timp liber cu vârf și îndesat ca să punem semințele în sol. Gândurile, acțiunile și proiecțiile noastre asupra viitorului vor da roade când vom ieși afară....sau mai devreme. În acest material, voi înșira câteva sfaturi practice, ușor de urmat, care ne-ar putea schimba viața. Schimbările mari se fac cu pași mici. După discuția mea cu Iulia Avram, LIVE, pe Instagram, ritualurile mele zilnice s-au înmulțit.
De unde bucurie în așa vremuri, mă veți întreba voi? Din pat. Acolo poate începe bucuria, dimineața, când ne trezim și conștientizăm că dormim într-un pat curat și moale.
„Ce frumos, ce bine că dorm într-un pat cald, mulțumesc”, ne spunem în gând sau în voce tare, la început probabil cu scârț. Cică obiceiul are nevoie de 21 de zile de practică pentru a se instaura. Recunoștința este un obicei foarte bun, care îți setează mintea pe o gândire optimistă.
Nu ne grăbim să coborâm din pat. Ne întindem.
„Așa fac copiii, să îi observați. Ei nu sar din pat, ci stau un pic întinși. Întinderea de dimineață reprezintă undele care caută lumină. Corpul fizic este materie, iar materia are nevoie să fie aerisită. Ca și cum ai lua o haină și a scutura-o ca să o aerisești, să o împrospătezi, faci la fel cu propriul corp. Te întorci pe o parte, apoi pe alta. Important e să o faci cu bucurie.”
Cum, dacă la prima vedere peste tot sunt numai necazuri.
„Vine un gând negativ, înlocuiește-l cu unul pozitiv. E greu, dar exersat mult timp, devine un mod de viață. Mulțumește-i Universului pentru ceea ce ai. De ce suntem săraci? Pentru că suntem nemulțumiți. Oamenii bolnavi, să observați, se plâng tot timpul că îi doare ceva. Nu mai scapă de durere, pentru că vorbesc întruna numai despre durere. Ființa, care este sufletul corpului, are nevoie de bucurie, ca orice copac care are nevoie de vlagă. Vlaga pentru ființă este bucurie. Bucuria o găsești în orice ”, explică Iulia Avram.
Pe drumul nostru spre baie, observăm micile detalii. În casa mea, după cum sunt aranjate lucrurile, observ planta care lasă o frunză nouă să crească, o fotografie înrămată care îmi amintește de un om important și de o emoție legată de acesta, întrezăresc apa pe masă și mă gândesc la apa cu lămâie și miere pe care o voi vea, apoi mă gândesc la faptul că voi avea o zi minunată.
Odată ajunși la baie, ne privim în oglindă. Fără să scoatem un sunet sau un gând. Pur și simplu ne privim ochii. Apoi ne admirăm ochii, chipul și ne spunem cât de mult apreciem tot ce avem. Prima oară va fi greu, straniu, incomod. Va părea un exercițiu. Cu fiecare repetare, va deveni un ritual magic, prin care ne vom seta gândirea pozitivă și ne vom aduce bucurie.
Noi vorbim despre credință, spunem că noi credem în Dumnezeu. Biblia zice: Iubește-ți aproapele așa cum te iubești pe tine.
„Câți oameni se iubesc pe ei înșiși cu adevărat? Iubirea înseamnă și autoacceptarea. Dacă nu te accepți așa cum ești, nu poți spune că te iubești pe tine însuți. Dar cum să nu iubim creația lui Dumnezeu? Îl slăvim, dar nu îi iubim creația… De aici pornește primul gând greșit.Dacă am primit corpul în viața asta, trebuie să îl respect, să am grijă de el, să îi mulțumesc.”
„Carantina e timpul nostru cu noi înșine, ne e dată ca să ne putem aduna gândurile, ca să facem o inventariere emoțională, să adunăm bucurii. Eram departe de noi, de neam, de tradiții, de credință. Un copac dacă nu are rădăcini, oricât de puternică e tulpina, se usucă, nu dă rod. E o perioadă favorabilă pentru schimbări. Nouă ni s-a dat liberul arbitru, noi alegem să ne schimbăm sau nu. Mulți vin la mine și se plâng că relația cu mama, cu tata sau altcineva a fost proastă. Dau vina pe ei pentru felul propriu de a fi. Adevărul este că noi ne putem schimba, contrar modelelor preluate din familie, de la școala sau mediul social. Să nu accentuăm ce nu ne-a plăcut în viața noastră, ci unde vrem să ajungem, cum vrem să fim.”
Iulia Avram este creatoarea conceptului de „sculptoplastică”. Fără bisturiu modelează chipul, înlătură trăsăturile considerate defecte – bărbia dublă, pomeții grei sau pielea în exces de pe mandibulă. Sună incredibil? Dar e adevărat. Am testat pe propria piele tehnicile ei de modelare. După doar cinci minute am observat primele rezultate.
Nu doar genetica ne influențează trăsăturile feței, dar și gândirea noastră. Priviți-vă în oglindă, atunci când zâmbiți, se ridică un pic linia mandibulei. Dacă vă deranjează pielea lăsată, veți avea de câștigat zâmbind mai des, mai ales că și pomeții vizual vor părea mai ridicați. În general, zâmbetul e un bun antrenament pentru mușchii feței. Omul care are dublă bărbie a trecut multe emoții și gânduri în tăcere, și-a inhibat emoțiile, are probleme de comunicare. Sculptoplastica realizează drenajul limfatic și e un fel de fitness muscular.
Însă,
tehnicile nu pot avea rezultate pozitive fără o modelare a ființei, care amintim, este sufletul corpului. Iulia Avram armonizează cele 3 E-uri:
- Energia
- Emoția
- Esteticul
Chipul devine luminos și frumos, atunci când energia și emoția trăiesc în unison, sunt pe o undă și se manifestă la vibrații înalte. Asta se întâmplă atunci când omul se acceptă în totalitate, cu toate umbrele, cu toate experiențele acumulate, fără a da vina pe alții pentru toate bagajele emoționale adunate. Iulia Avram e un traducător pentru subconștient. Prin tehnici, numai de ea știute, deschide porțile spre trecut, identifică blocajele, pragurile de care s-a împiedicat modelul care a venit în cabinetul ei după ajutor. Îi pune pe masă omului toate trăirile subconștientului, de care nu este conștient omul, dar care îi influențează alegerile. Încet, Iulia Avram îl conduce spre lumină, printr-o formă de regresie. Îl ghidează pe model până la vârsta de 2-3 ani și identifică toate pragurile. Ordonează toate trăirile, emoțiile și gândurile, căci haosul din minte ne dezechilibrează și ne deconectează de la Lumina Interioară.
Să petrecem mai mult timp în liniște, fără telefoane, fără orice ne-ar putea distrage mintea. În pauză se nasc adevăruri și cunoașterea de sine. Ne observăm și ne îmbrățișăm lumina și umbrele, nu ascundem nimic în umbră. Devenim proprii observatori. Să ne urmărim mersul, ținuta, vorba, gesturile. Acestea spun multe despre noi, despre traumele pe care le-am suferit în copilărie, pe care subconștientul le-a stocat și pe care conștientul nu le recunoaște sau nu le vede.
„La cabinetul meu venea o doamnă care avea copii mici. Seara, după ce îi ducea la culcare, stătea cu creionul în mână și mâzgălea ceva pe hârtie. La un moment dat, a înțeles că îi iese ceva bun. Din bucătăria sa într-un apartament, în bloc de tip Hrușciovka, a ajuns într-o locuință superbă la New York. Organizează expoziții în orașul care niciodată nu doarme și se bucură de o viață la care visează mulți. Dacă îi povesteam că așa va fi viața ei, mulți ani în urmă, mi-ar fi spus că am o imaginație bogată. Despre asta e carantina. Lăsați imaginația să zboare. Imaginați-vă ce vă doriți. Treziți observatorul și maestrul din voi.”
Observăm ce ne atrage atenție, despre ce vrem să citim mult (în afară de Coronavirus), ce vrem să vedem la televizor, ce discuții ne interesează. Universul o să ne trimită indicii despre ce pasiuni au rămas nedescoperite și despre drumul pe care avem undă verde să pornim, căci undeva la mijloc ne așteaptă o realitate pe care nici nu îndrăzneam să ne-o imaginăm.
Eu, de exemplu, în această carantină am descoperit că îmi place la nebunie să gătesc. Credeam că doar îmi place, dar se pare că mă pasionează mult gătitul, e un soi de meditație și joacă pentru mine. Apoi, am început să privesc cu alți ochi plantele de cameră. Îmi place procesul de înverzire a locuinței. Să vedem unde o să mă ducă aceste activități, poate le adun într-un …CEVA. Ce, încă nu știu, dar o să vă spun atunci când voi afla.
Am adunat aceste recomandări în timpul interviului #LIVEforLife, realizat pe Instagram, cu Iulia Avram. Pe timp de criză fac interviuri înviorătoare cu oameni care inspiră sau care au sfaturile utile despre cum putem petrece cu folos timpul între patru pereți.
Citiți: http://apostrof.md/ambulantele-fac-coada-la-poarta-atelierului-cu-jucarii-edujoc-igor-hancu-si-familia-sa-confectioneaza-scuturi-de-protectie-pentru-medici/
