Opinia mea despre închiderea maternităților din raioane

Despre asta s-a discutat în emisiunea „Fii sănătos” de pe JurnalTV, la care am fost invitată ieri. Eu am vorbit despre violența obstetrică, dar mi-am dorit foarte mult să zic și eu ce cred despre închiderea maternităților din raioane, așa că o voi face aici, fiindcă în emisiune nu am apucat.

Există o vorbă veche și înțeleaptă – „Tot ce se face, se face spre bine” – care se lipește aici de minune. Uneori e greu să vezi binele într-o situație, mai ales la prima vedere, îndeosebi când ești implicat emoțional, dar imediat ce aprofundezi subiectul, începi să înțelegi.

O maternitate nu este atracția turistică a unui raion, nu e ceva ce trebuie să existe cu orice preț în lista de „dotări” a unei regiuni/localități. Nu e un muzeu, un teatru sau o casă de cultură. Maternitatea nu este un magazin alimentar sau o farmacie care să se găsească la fiecare colț.

Maternitatea este o unitate în care femeile sunt asistate în sarcină și la naștere și au nevoie de moașe, medici, lucrători medicali CALIFICAȚI, iar în caz de complicații, au nevoie și de echipamente medicale performante.

Nașterea NU este o patologie. Femeile sănătoase fizic, emoțional și mintal, bine informate, pregătite pentru naștere, conectate cu ele însele și corpul lor, nasc foarte bine și singure, fără nicio intervenție medicală. Nașterea este un proces psiho-emoțional și hormonal. Dacă ești bine la cele două capitole, corpul răspunde pozitiv, cu o naștere lină. Dar așa se face că, uneori, femeile ajung să aibă sarcini și nașteri complicate. Și atunci, este important ca maternitatea în care aleg sau ajung să își aducă pe lume copiii, să fie una SIGURĂ.

Când mă gândesc la o maternitate SIGURĂ, îmi vin în cap două criterii de bază:

1. Profesionalismul și experiența îndelungată a lucrătorilor medicali
2. Utilaje medicale performante

Fiecare a doua naștere în Republica Moldova are loc la Chișinău. Am surprins pe cineva cu această afirmație?

Să ridice mâna cea care ar ceda o maternitate din Chișinău în favoarea uneia de la Rezina, de exemplu, unde în acest an s-au înregistrat numai 212 nașteri sau în favoarea unui spital de la Vulcănești, unde din ianuarie până acum o lună, au fost întâmpinați pe lume doar 92 de copilași.

Unde vreau să ajung eu?

Atunci când ne dorim un serviciu de calitate, căutăm experiență. Puține sunt femeile care merg să nască la medicul de gardă, așa, la întâmplare, la noroc. Majoritatea se bizuie pe recomandări și pe recenzii. Își doresc un medic și o moașă cu o experiență impunătoare. Grupurile de femei de pe rețele sunt pline de întrebarea: „Cu cine ați născut? Pe cine recomandați?” Femeile sunt gata să facă și sute de kilometri ca să fie asistate în cel mai prietenos spital de unul din cei mai buni medici. Trebuie să spun și asta: unele femei aleg să nască și peste hotarele țării. Se înțelege, nașterea este un eveniment important de familie, pe care nu îl poți încredința oricui. Deci dorința femeilor de a fi asistate de cei mai experimentați lucrători medicali are în spate o logică foarte simplă. Cu cât mai multe nașteri asistă un lucrător medical, cu atât mai pregătit este să gestioneze diversele situații, mai ales complicațiile, care pot apărea, UNEORI, la o naștere. Le știe nu doar din cărțile de la Universitate, ci și din proprie experiență, din practică.

Tocmai pentru că repetiția e mama cunoștințelor, cum să te aștepți ca un medic dintr-un centru perinatologic cu doar 163 de nașteri pe an să aibă mintea ascuțită și mâinile „bătute” pentru o operație cezariană de urgență? Mai mult, în unele centre de nașteri lipsesc anesteziștii, neonatologii.

Organizația Mondială a Sănătății, explică ministra Ala Nemerenco, spune că o maternitate trebuie să numere cel puțin 300 de nașteri pe an, în caz contrar, reprezintă un risc major pentru femei. Există pericolul că medicii pierd abilități practice.

„De la 1 ianuarie până în noiembrie curent, la Rezina s-au asistat 212 nașteri. La Anenii Noi – 163. La Sângerei – 228. La Drochia – 255. La Vulcănești – 92, la Criuleni – 243, iar la Cimișlia 226. Aceste centre perinatologice riscă să își sisteze activitatea. Lipsa neonatologilor, obstetricienilor, a sălilor de reanimare și a echipamentelor este principala problemă”, relatează Ala Nemerenco.

Opinia mea este că trebuie să investim în maternitățile cu potențial înalt, care au o rată înaltă a nașterilor și o echipă bună, consolidată, de lucrători medicali. În loc să investim „cu țîra”, risipind astfel banii, încolo și încoace, pentru ca sălile de naștere să fie goale din cauza cererii mici, să ne focalizăm pe fortificarea maternităților care sunt cel mai des alese de mămici, în care au cea mai mare încredere. În plus, când se sistează activitatea centrelor perinatologice, nu e ca și cum femeile sunt lăsate să nască în câmp. Ele sunt luate sub tutela celor mai apropiate spitale, la care ajungi cu ambulanța în cel mult 30-40 de minute. Din fericire, sistemul nostru medical e foarte prietenos în acest sens, spre deosebire de țările europene, unde femeia plătește sute de euro ca să fie dusă la maternitate cu ambulanța. În Republica Moldova, „călătoria” de acasă la maternitate este acoperită de polița de asigurare.

Majoritatea femeilor, arată statistica, aleg să meargă la Chișinău. În topul preferințelor sunt Spitalul Clinic Municipal nr 1, cu 6000-7000 de nașteri pe an, și Centrul Mamei și al Copilului – cu 5-6 mii. Al doilea spital, de fapt, e gândit să asiste nașteri complicate, chiar foarte grave. Să sperăm că va crește încrederea și în maternitățile raionale. Autoritățile, susținute de UNFPA (Fondul Națiunilor Unite pentru Populație), fac niște pași pentru a le face mai sigure. Până astăzi, nouă din cele mai solicitate centre perinatologice din Republica Moldova au beneficiat de susținere. Una din ele este maternitatea de la Bălți, unde anual se nasc în jur de 2500 de copii. UNFPA a donat echipamente în valoare de 520 de mii de dolari. Grație acestei investiții, au fost dotate secțiile de naștere, terapie intensivă, secțiile de ginecologie, sălile de operație și saloanele post-operatorii.

Eu mi-aș mai dori ca la pachet cu investițiile financiare să vină și bunele practici, comunicarea blândă și respectuoasă cu femeile care nasc. Îmi doresc:

1. Obligativitatea planului de naștere. Fiecare femeie să își exprime în scris nevoile și preferințele legate de naștere. Completând formularul, femeia va fi pusă în situația de a se informa temeinic despre ceea ce presupune nașterea și nu va mai pasa responsabilitatea către medici. În zilele noastre femeile încă mai consideră că vor naște frumos dacă vor face ceea ce spune medicul. De ce este nevoie ca să naști ușor și lin eu povestesc pe profilul meu de Instagram: @nasterea_mea.
2. Nașterea în pozițiile comode pentru mamă. Este absurd că femeile încă mai sunt obligate să urce în fotoliul ginecologic, să se screme la comandă și să împingă copilașul în cea mai incomodă, negravitațională poziție, care poate lungi expulzia bebelușului.
3. Reglementarea activității doulelor. Da, noi avem doule în Republica Moldova, școlite peste hotare, accesul cărora astăzi este în mod abuziv interzis de către lucrătorii medicali. Tot în mod abuziv, cu încălcarea drepturilor femeilor care nasc, lucrătorii medicali nu le permit să fie însoțite de o persoană de sprijin. Este o încălcare GRAVĂ.
4. Reglementarea nașterii fiziologice (naturale). În ziua de astăzi, nașterea naturală nu există în maternități. Medicii intervin cu medicamente și manevre care să accelereze nașterea.
5. Condiții cât mai apropiate de cele de acasă, pentru succesul travaliului, prin urmare și a nașterii. Ca să nască lin o femeie are nevoie de liniște, căldură, semiîntuneric, de intimitate, sprijin psiho-emoțional. Femeia se blochează deseori anume din cauza lipsei de intimitate. Într-o zi am numărat o brigadă din 7 lucrători medicali care au dat buzna, la propriu, în sala de naștere, pentru ca femeia în plin travaliu să fie luată la întrebări. Fix ca la Procuratură. Cu ton ridicat, apăsat, cu încălcarea spațiului personal. Este exact ce NU ajută să produci în mod natural oxitocină – hormonul dragostei, un hormon timid, care se teme de adrenalină, frig, lumină puternică și neocortex (partea creierului care gândește, ia decizii, planifică, etc.)
6. Informarea și pregătirea corectă a femeilor însărcinate pentru naștere. Seminarele maternităților pentru viitorii părinți nu trebuie să fie despre pericole, istorii de naștere groaznice, lapte praf și scutece, ci despre mecanismul nașterii.

Bun, acum vă las în compania Mariei Marian, care a abordat în ediția de ieri a emisiunii „Fii sănătos!” subiectul închiderii maternităților din raioane.