Părinții cu sentimente de vinovăție îl fac pe copil să ceară ceva în schimb. Recomandările de aur ale Doctorului de Suflete – Lorina Buga

Psihoterapeuta Lorina Buga, cunoscută drept Doctorul de Suflete, le propune părinților șapte repere pentru o relație sănătoasă cu cei mici. Iată-le, pe rând.

1. Vinovăția părintelui se întoarce sub formă de cereri

Atunci când o mamă se îndoiește că e suficient de bună, copilul tinde să ceară tot mai mult, uneori fără să-și dea seama. Vinovăția, trăită mai ales de mame, trece de la ele la copil, iar el ajunge să le arunce în față exact reproșurile pe care ele și le fac în gând.

Cazul clasic este al familiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate. Absența se compensează prin cadouri, iar copiii înțeleg repede mecanismul. Spre 18 ani, ei cer singuri, iar miza urcă: poate fi vorba chiar de o mașină.

Specialista dă și un exemplu din cabinet. Mulți adulți ajung la terapie plângând pentru o haină care le-a lipsit la o serbare din copilărie. Potrivit ei, durerea aceea nu aparține copilului de 6–7 ani, căruia puțin îi pasă de haine, ci mamei, care se uita la ceilalți și se compara. „Cui credeți că îi aparține starea asta? Mamei.”

2. Hiperprotecția nu ajută, pentru că oricum copiii cresc singuri

Lorina Buga sugerează să dispară din vocabular formula „eu te-am crescut”. Copilul se dezvoltă prin forțe proprii încă din pântec; părinții îl hrănesc, îl iubesc și îl îngrijesc, dar nu îl „cresc”. O mamă care își neglijează propriile nevoi se desprinde de copil, nu-i mai percepe starea și nu mai vede pericolele reale.

Grija exagerată izvorăște, de regulă, din teama de a nu fi un părinte destul de bun, în condițiile în care societatea o învinuiește pe mamă pentru orice întâmplare. Frica ei se transmite copilului sub formă de nesiguranță, iar într-o astfel de stare cresc și șansele să pățească ceva.

3. Fără jelit și fără „al meu ești tu”

Nu-l compătimiți pe copil și nu-i spuneți că e cel mai bun și că vă aparține. Va ajunge să trăiască pentru alții, să caute aprobare, să se teamă de greșeli și să nu se descopere pe sine. La fel de dăunătoare e promisiunea „las’ că rezolv eu”: ar fi ca și cum ai căra în brațe un copil care vrea să facă primii pași.

Psihoterapeuta crede că jelitul e aproape o trăsătură națională și îl deosebește de empatia sănătoasă. Cine stă lângă un om și confirmă că totul e cumplit îl menține în șoc și îl împiedică să caute soluții. Ea amintește că soldații care se plângeau chiar și cu răni ușoare făceau infecții și mureau, în timp ce cei grav răniți, dar încrezători, rezistau și se întorceau în luptă. Empatia înseamnă să accepți și să înțelegi durerea celuilalt, nu s-o retrăiești. „Ca să te ajut, trebuie să vin cu iubire în interior.”

4. Renunțați la sfaturi

Când copilul întreabă ce să facă, răspunsul propus este „fă cum simți”. Dacă nu știe, îl încurajați cu „am încredere în tine”, apoi îl rugați să închidă ochii și să asculte ce îl îndeamnă sufletul. Dacă nu vrea să meargă undeva, nu-l forțați.

Exercițiul se cultivă din fragedă pruncie și înseamnă, de fapt, iubire de sine: ne iubim atunci când ne ascultăm și facem lucruri pentru noi, într-un egoism sănătos. Părinții care își tot scot copiii în față, observă Lorina Buga, sunt adesea frustrați că ei înșiși s-au pus mereu pe ultimul loc.

5. Scăpați de convingerile limitative

Programele moștenite de la bunici și părinți, de tipul „viața e grea”, „copiii se cresc greu”, „banii se câștigă greu”, consumă bucuria și libertatea. Specialista recomandă să le ștergeți din vorbirea de zi cu zi, ca de pe o tablă, fiindcă altfel cei mici își vor umple mintea de frici care le frânează dezvoltarea.

6. Atenție la ce spuneți copilului

Simțurile se formează încă dinainte de naștere. După psihoterapeută, un „nu vreau să te văd” rostit în supărare poate slăbi puțin auzul copilului, iar țipetele frecvente și tensiunea din casă pot lăsa urme asupra funcției auditive sau a sănătății în general. Avertismentele bunicii, de felul „mănânci ciocolată și ți se umple limba de bubițe” sau „mănânci mandarine și faci alergie”, pot declanșa chiar reacția anunțată, pentru că micuțul are încredere în adult. Cu cât legătura emoțională și conflictul sunt mai profunde, cu atât răspunsul organismului e mai puternic.

7. Dați-vă voie să vă simțiți vinovați

Psihicul preferă să evite disconfortul și să acopere conflictele, iar emoția neîmplinită rămâne în corp și se poate transforma în dureri sau boli. Dacă ați țipat la copil sau v-ați pierdut cumpătul, recunoașteți-o fără ocolișuri: da, sunt vinovat, se întâmplă. Respirați, observați ce simțiți în corp și lăsați emoția să treacă prin voi până se consumă. Doar fără fugă se epuizează.

Cine este Lorina Buga

A studiat psihologia la Paris. Când a început să profeseze, a simțit că îi lipsesc uneltele pentru a-și ajuta pacienții. Se întreba cum poate fi fericit un om bolnav, cu atât mai mult cu cât ea însăși se lupta cu pancreatită, hernie de disc și alte probleme. Așa a ajuns la psihosomatică, termen din filozofia antică în care „psiho” înseamnă suflet, iar „soma”, corp. Domeniul urmărește cum reacționează trupul la stări și emoții; el nu face diferența dintre imaginație și realitate, de aceea contează ce gândim.

Potrivit ei, orice simptom apare ca răspuns la un conflict trăit mai devreme. Răspunsul devine boală când se îndeplinesc trei condiții:

conflictul a fost dramatic (supărare mare, trădare, frică…)

a venit pe neașteptate

a fost trăit în singurătate, cu impresia că nimeni altcineva nu trece prin așa ceva

Academia de Psihosomatică

La Chișinău, Lorina Buga pregătește deschiderea unei Academii de Psihosomatică, gândită ca o comunitate cu o privire mai simplă asupra vieții și, implicit, mai fericită. Programul include bazele Noii Medicini Germanice și exerciții practice de psihosomatică. Pe Facebook și pe Instagram o puteți urmări oricând; în fiecare miercuri, la 21.00, psihoterapeuta apare în direct și ține ședințe scurte, dar eficiente, de terapie.