Povestea Alinei: și-a născut copilul acasă, în Irlanda, unde nașterea la domiciliu este legală și susținută de stat

Altfel spus, legislația din Republica Moldova nu reglementează nașterea acasă, iar autoritățile și sistemul medical nu o susțin.

În Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Norvegia, SUA și în alte țări considerate civilizate de comunitatea internațională, situația este alta:

• femeia are asistența unei moașe profesioniste, cu licență, care poate asista nașterile la domiciliu;
• moașa vine cu un kit de urgență, un mini-spital în trusa medicală, oferit de Health Service Executive, organ de stat responsabil de sănătate;
• serviciul de urgență este înștiințat că nașterea urmează, iar ambulanța este pregătită să intervină oricând.

În afara Moldovei, nașterea acasă nu este considerată un moft al parturientei, ci o venire pe lume împlinitoare, atât pentru mamă, cât și pentru copil. S-a ajuns chiar la concluzia că nașterile la domiciliu ușurează munca maternităților: volumul lor scade esențial atunci când nașterile acasă ajung la peste 70%, cum se întâmplă în SUA.

Vezi poziția unui medic din Moldova despre nașterea la domiciliu: Iluzii și realități despre nașterea la domiciliu

Alina și nașterea acasă

Alina Munteanu a emigrat în Irlanda. Pe 20 septembrie l-a născut pe Arthur, într-o cadă gonflabilă, cu ajutorul unei moașe profesioniste.

Era a doua ei naștere, complet diferită de prima, din Moldova. Prima a avut loc la un spital privat, dar experiența nu a fost ideală, iar Alina nu voia să se repete. Clinica din Chișinău, unde a născut acum șapte ani, avea o cameră mai confortabilă decât un spital public, dar abordarea era aproape aceeași: i s-au rupt apele, i s-a verificat colul din oră în oră, a născut întinsă pe spate, într-o sală rece, cu picioarele ridicate. Din acest motiv au apărut ruptura perineală și apoi episiotomia. Copilul i-a fost luat pentru control, iar cordonul i-a fost tăiat din prima clipă. Pentru a fi cusută, i s-a făcut anestezie generală. Toate acestea erau exact ce nu își dorește o femeie care visează la o naștere naturală, fără intervenții străine.

Alina s-a documentat mult, a urmat cursuri de naștere naturală conștientă și și-a planificat nașterea acasă până la cele mai mici detalii. Nu a fost greu, pentru că sistemul medical irlandez este foarte prietenos. Un spital din Dublin îi ținea evidența sarcinii, iar analizele le făcea acolo. Administrația știa că intenționează să nască acasă și a asigurat-o cu tot ce era necesar, pentru ca nașterea să decurgă ușor.

Alina spune că a beneficiat de un program susținut de stat, la care poate participa oricine, dacă sarcina nu prezintă riscuri. În Irlanda, nașterea acasă este reglementată prin lege. Ea a avut norocul să găsească o moașă cu care a rezonat. Printr-o simplă căutare pe Google a găsit mai multe moașe din zona ei și a contactat-o pe prima din listă, Carolyn. Carolyn a supravegheat sarcina, a venit cu sfaturi utile și a stat la dispoziția familiei. În timpul travaliului a rămas discretă, iar în prim-plan a apărut doar la expulzie, ca să sprijine bebelușul. Alina spune că moașa i-a fost, parcă, trimisă de Dumnezeu.

Nu s-a verificat deschiderea colului, nu s-au rupt apele și nu s-a provocat nașterea. Nu au existat întrebări de prisos, zgomot, multă lumină, aer rece sau comentarii deplasate despre plăcere, tipice pentru spitalele publice din Moldova.

Pentru Alina, nașterea este un proces natural, iar de data aceasta s-a convins că bebelușul vine singur. A simțit că trupul știe să facă totul de unul singur, atunci când ai încredere în el. A împins când i-a venit, nu pentru că îi cerea medicul sau moașa. A înțeles că nașterea este a ei, nu a moașei sau a medicului, și că ea este responsabilă de ea.

Atenția i-a fost îndreptată doar spre respirație și spre relaxarea maxilarului, pentru că, spune Alina, există o legătură între maxilar și vagin, oricât de ciudat ar suna. Explică simplu: maxilar relaxat înseamnă vagin relaxat, deci o trecere mai ușoară pentru bebeluș. Atmosfera din încăpere, spune ea, contează enorm pentru producția de oxitocină, „hormonul iubirii”, care face procesul mai plăcut. Când a înțeles că urmează să nască, a spus: „Să înceapă pregătirea!”

Cum a petrecut travaliul

Modelul Alinei este foarte diferit de ce fac parturientele în maternitate:

• a pus ordine în cameră, care fusese mutată de doar două zile;
• soțul a instalat bazinul și l-a umplut cu apă Kangen, iar ea a făcut o baie;
• s-a machiat și și-a făcut manichiura;
• și-a ales o rochie comodă și drăguță;
• a conectat difuzorul cu ulei esențial de levănțică;
• a tras draperiile pentru o atmosferă mai intimă și a aprins lampa de sare, care dă o lumină caldă;
• a pus muzică relaxantă și și-a luat paturica pe umeri;
• a încălțat șosete moi;
• împreună cu soțul s-au instalat confortabil și au așteptat contracțiile, care îi aduceau mai aproape de clipa în care vor ține în brațe minunea.

Alina a intrat în apă când contracțiile s-au accentuat. Apa, spune ea, este minunată și chiar e un analgezic natural. După câteva contracții, în care simțea cum copilul coboară tot mai jos, a născut. Nu îi venea să creadă că a reușit. A avut un moment special, când vârful capului ajunsese chiar la ieșire: l-a atins și l-a mângâiat, o senzație de nedescris. S-a bucurat enorm, pentru că a simțit că este prezentă și trăiește intens momentul. Și Leonardo, fratele cel mare, a asistat la naștere și a rămas încântat. Alina crede că legătura dintre ei este mai puternică tocmai datorită acestei prezențe. Acasă a avut confort, siguranță, susținere, iubire, căldură și certitudinea că totul va decurge natural.

Pregătirea și convingerile

Alina recomandă nașterea acasă, dar numai după documentare și pregătire serioasă, din toate punctele de vedere. Ea sugerează trei pași: să își cunoască fricile, să se vindece și să aibă încredere în corpul și în copilul său. Apoi să facă alegeri conștiente, potrivite pentru ea, și să nască acolo unde se simte în siguranță. Pentru unii, siguranța este acasă, pentru alții, în spital. Frica de naștere dispare odată cu cunoașterea, spune Alina, pentru că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. De aceea recomandă cursul „Renașterea”, de Ditta Depner, care i-a fost o binecuvântare și a ajutat-o să aibă o naștere împlinitoare.

Vezi site-ul www.dittadepner.ro și canalul ei de YouTube, DITTA DEPNER – educator prenatal „Renașterea”, cu materiale video explicite despre cum se produce nașterea.

De ce atâta agitație în jurul sarcinii conștiente și al nașterii naturale, fără intervențiile devenite clasice într-o maternitate? Există, spune articolul, studii numeroase care arată că experiența bebelușului din timpul sarcinii și al nașterii îi formează anumite convingeri.

• Dacă în timpul sarcinii mama este nervoasă și eliberează mai multă adrenalină, copilul va percepe viața ca fiind stresantă și va trăi într-un ritm alert, căutând situații care implică adrenalină.
• Dacă nu a fost așezat pe pieptul mamei imediat după naștere, copilul ar putea avea mai târziu probleme de atașament. Se poate simți în pericol și nesigur și poate trăi un conflict de separare de la naștere.
• Dacă nașterea presupune multe intervenții străine și proceduri care puteau fi evitate, iar bebelușul suferă durere, el va avea programul subconștient că a venit într-o lume nu tocmai bună și sigură. Traumele îi vor ghida deciziile mai târziu.

Arthur și-a făcut drum spre sânul mamei la câteva minute după naștere.

Bebelușii sunt ființe conștiente, iar multe convingeri se formează deja în uter și la naștere, pentru că au memorie subconștientă. Pe acest subiect, autoarea recomandă două documentare, pe care le-a aflat de la Ditta Depner:

• „In utero” (vezi filmul)
• „What babies want”