Alimentație și sănătateDespre copiiOameni
Povestea de naștere a Alinei. Și-a adus pe lume copilul în Irlanda, unde nașterea acasă este LEGALĂ și SUSȚINUTĂ de STAT
În Moldova, să naști în câmp, avion sau acasă, pentru că acolo ți-a venit sorocul, se consideră act de eroism. Dar dacă alegi conștient, deci dacă planifici să naști acasă - vei fi considerată de cei mai mulți iresponsabilă sau nebună. Mai ales lucrătorii medicali te vor avertiza că îți pui propria viață și viața bebelușului în pericol.

Altfel zis, legislația Republicii Moldova nu reglementează nașterea acasă, iar autoritățile și sistemul medical nu o susțin.
Diferit stau lucrurile în Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Norvegia, SUA și alte țări recunoscute de societatea internațională ca fiind civilizate, unde:
– ai asistența unei moașe profesioniste cu licență ce îi permite să asiste nașterile la domiciliu
– moașa te asistă, având la ea un kit de urgență (un mini spital în trusa medicală, acordată de Health Service Executive – un organ de stat, responsabil de sectorul sănătate)
– Serviciul de Urgență este înștiințat despre faptul că naști și ambulanța e pregătită să intervină oricând apare necesitatea.
Așadar, în alte țări decât Moldova, nașterea la domiciliu nu este considerată un moft al parturientei, ci o venire pe lume împlinitoare atât pentru mamă, cât și pentru copil. Mai mult decât atât, acolo s-a ajuns la înțelegerea că nașterile acasă reprezintă un ajutor uriaș pentru maternități. Se reduce esențial volumul lor de muncă, atunci când nașterile acasă ating peste 70 %, așa cum este în SUA.
Vezi poziția unui doctor în medicină din Moldova despre nașterea acasă: http://scm1.md/publicatii-si-interviuri/iluzii-si-realitati-despre-nasterea-la-domiciliu/
Alina Munteanu a emigrat în Irlanda. Pe 20 septembrie, l-a născut pe Arthur într-o cadă gonflabilă, asistată de o moașă profesionistă.

Este a doua ei naștere, total diferită de prima, care a avut loc în Moldova. Deși l-a născut pe primul copil la un spital privat, experiența nu a fost una fără cusur și Alina nu voia să se repete. La clinica privată din Chișinău, unde a născut 7 ani în urmă, a avut o cameră mai confortabilă decât cea dintr-un spital public, în rest – cam aceeași abordare. I-au fost rupte apele, i s-a verificat colul la fiecare oră, a născut într-o sală rece, pe spate, cu picioarele în sus. De aici și ruptura perineului, apoi epizotomia. Copilul i-a fost luat pentru control medical, i s-a tăiat cordonul din prima clipă. Alinei i s-a făcut anestezie totală pentru a fi cusută. În fine, a fost tot ce nu își dorește o femeie care visează să nască natural, fără intervenții străine. Așa că …
S-a documentat mult, a urmat cursuri de pregătire pentru naștere naturală conștientă, și-a planificat până la cele mai mici detalii nașterea la domiciliu. Nu a fost complicat, căci sistemul medical irlandez este foarte prietenos. Un spital din Dublin ținea evidența sarcinii ei, acolo făcea Alina analizele necesare. Și administrația cunoștea despre intenția ei de a naște acasă, asigurând-o cu tot ce trebuie, ca să decurgă ușor nașterea.

„L-am născut pe Arthur, acasă, în Dublin. Am beneficiat de un program susținut de stat. Oricine poate fi parte a acestui program, dacă sarcina nu prezintă riscuri. În Irlanda, nașterea acasă este reglementată prin lege. Și da, sunt o norocoasă, căci am avut lângă mine o moașă cu care am rezonat frumos. Cu un click pe Google am găsit câteva moașe care activează în sectorul în care locuiesc eu. Am contactat-o pe prima din listă, cu ea am trăit această poveste miraculoasă. Zic că mi-a fost trimisă de Dumnezeu. Carolyn, este un om minunat, care a supravegheat sarcina, a venit cu sfaturi utile și a stat la dispoziția noastră. În timpul travaliului a stat cuminte „în culise” și a aparut „în lumina reflectoarelor” doar la expulzie, susținând bebelușul.
Nu a existat verificarea deschiderii colului, ruperea apelor, provocarea nașterii, întrebări de prisos, zgomot, multă lumină, aer rece sau întrebări deplasate, tipice pentru spitalele publice din Moldova: „Dar tu cum ai crezut, că ai să primești plăcere ca și în timpul procesului de concepere?”
Nașterea este un proces natural și da, copilul se naște singur, m-am convins de data asta. Am simțit cum corpul meu știe să facă totul de unul singur, atunci când ai încredere în el. Eu împingeam, pentru că așa îmi venea, așa simțeam și nu pentru că asta îmi cerea medicul sau moașa. Am înțeles că nașterea e a mea, nu a moașei/medicului și că sunt responsabilă de ea”, povestește Alina.
Atenția Alinei era doar pe respirație și pe relaxarea mandibulei, pentru că există o corelație cu vaginul, oricât de ciudat ar putea suna asta acum.
„Mandibulă relaxată = vagin relaxat = trecere relaxată prin vagin a bebelușului. Am învățat că atmosfera în încăpere, în timpul travaliului, e primordială pentru producerea oxitocinei – „hormonul iubirii”, care face ca acest proces sa devină unul mai plăcut. Când am înțeles că nasc, mi-am zis: „Să înceapă pregătirea!”
Cu ce se poate ocupa o femeie în timpul travaliului? Modelul Alinei e unul foarte interesant, evident, foarte diferit de ceea ce fac parturientele la maternitate.
– Am făcut ordine în cameră (aveam doar două zile de când ne-am mutat în casă)
– Soțul a instalat bazinul și a început să îl umple cu apă Kangen. Am facut baie.
– M-am machiat
– Mi-am pus o rochie comodă și drăguță
– Mi-am făcut manichiura
– Am conectat difuzorul cu ulei esențial de levănțică
– Am tras draperiile pentru o atmosferă mai intimă
– Am aprins lampa de sare, care emană o lumină caldă
– Am pus muzică relaxantă pe fundal
– Mi-am luat paturica în spate
– Am îmbrăcat șosete moi.
– Ne-am făcut comozi cu soțul meu și așteptam contracțiile care să ne apropie cel mai mult de clipa în care ne vom ține în brațe minunea.

Alina a intrat în apă atunci când contracțiile erau accentuate.
„O, da, apa chiar e minunată. Cu adevarat – un analgezic natural. După câteva contracții, în care simțeam cum coboară tot mai jos și mai jos copilul, a și venit pe lume! Ce împlinire!!! Nu îmi venea să cred că am reușit! Am avut și un moment interesant, când varful capului era chiar la ieșirea din vagin. Am pus mâna și l-am mângâiat pe cap. O senzație de nedescris! Si m-am bucurat enorm, căci așa am înțeles că sunt prezentă și trăiesc intens momentul. Apropo, și băiețelul cel mare, Leonardo, a asistat la naștere. A rămas încântat de această experiență. Și cred că și legătura între ei e mai puternică anume datorită prezenței lui la naștere. Mai trebuie să vă spun că experiența mea a fost una divină? Acasă am avut confort, siguranță, susținere, iubire, căldură, certitudinea că totul va decurge natural.”
Alina recomandă nașterea acasă, însă numai după o bună documentare și pregătire din toate punctele de vedere.
– Să ne cunoaștem fricile
– Să ne vindecăm
– Să avem încredere în corpul nostru și în copilul nostru
Iar apoi să facem alegeri conștiente, potrivite pentru noi și să naștem acolo unde ne simțim în siguranță. Pentru cineva siguranța e acasă, pentru alții – în spital. Cert este că frica de naștere dispare atunci apar cunoștințele. Ne este frică de ceea nu cunoaștem, de aceea, eu recomand cursul „Renașterea”, de Ditta Depner. Acest curs a fost o binecuvântare, pentru că ne-a ajutat să avem o naștere împlinitoare!
Vezi site-ul www.dittadepner.ro și canalul ei de YouTube DITTA DEPNER- educator prenatal „Renașterea”, cu videouri explicite despre cum se produce nașterea.
De ce atâta tam-ta-ra-ram în jurul sarcinii conștiente și nașterii naturale, cu blândețe, fără intervențiile devenite clasice într-o maternitate? Există studii nenumărate care arată că experiența bebelușului din timpul sarcinii și nașterii îi formează unele credințe.
– Dacă în timpul sarcinii mama este nervoasă, elimină mai multă adrenalină și atunci copilul va percepe viața ca pe una stresantă. O va trăi în ritm alert, va căuta situații ce implică adrenalină.
– De exemplu, dacă nu a fost pus pe pieptul mamei imediat ce a venit pe lume, copilul ar putea avea probleme de atașament mai tarziu. Se poate simți în pericol și nesiguranță, va trăi un conflict de separare la naștere.
– Dacă nașterea decurge cu multe intervenții străine și proceduri ce puteau fi evitate, dacă bebelușul este supus durerii, va avea programul subconștient că a venit într-o lume nu tocmai bună și sigură. Traumele îi vor ghida deciziile ulterior.

Bebelușii sunt ființe conștiente și multe dintre convingeri se formează încă în uter și la naștere. Bebelușii au memorie subconștientă. Recomand la acest subiect două filme documentare extraordinare, despre care știu de la Ditta Depner.
-
- „In utero” (https://filmix.co/semejnye/109290-v-utrobe-2015.html)
-
- „What babies want”