Psihoterapeutul Ghenadie Vîrtos, acuzat de hărțuire sexuală: „Jucam un joc”

Din ziua în care jurnalista Dana Oleinic l-a acuzat public, printr-o postare pe Facebook, de hărțuire sexuală pe psihoterapeutul Ghenadie Vîrtos, autoarea recunoaște că stă mai ales pe profilurile lui. Seara citește tot ce s-a comentat peste zi, dimineața deschide pagina lui să vadă cum reacționează la valul de injurii și acuzații. Bănuiește că nu e singura cititoare care urmărește povestea asta.

Ghenadie e privit ca un agresor, un psihoterapeut instabil emoțional, un psihopat, un mincinos, un actor prost de teatru etc.

Autoarea l-a cunoscut acum vreo patru ani. S-au întâlnit de câteva ori, în diverse împrejurări. Lucra pentru USAID și îl vedea inteligent, amuzant, bine citit. I-a și pus porecla „filosoful”. Prin luna mai, dacă își amintește bine, aflase că lansase serviciul „Taximetristul psihoterapeut”. Din curiozitate, dar și din nevoie, l-a căutat, mai ales că primii opt clienți aveau o ședință gratuită. A fost frumos și de ajutor: a lucrat la o situație din viața ei care o traumatizase teribil. Prin tehnicile de psihodramă aplicate de Ghenadie, s-a eliberat de o parte din frustrările și supărările care o țineau pe loc, la distanță de omul care o rănise cu doi ani în urmă. Pe scurt, psihoterapeutul-taximetrist i-a câștigat încrederea, iar ea l-a recomandat de mai multe ori.

După declarația Danei Oleinic, încrederea autoarei s-a zdruncinat.

Dana povestește, într-o postare din 16 iulie, că în timpul serii de adio organizate de Ghenadie, înainte de plecarea lui la Paris, a evitat de câteva ori apropieri cu tentă sexuală. Apoi, spune ea, el a ajuns să o atingă agresiv și obraznic. Ea a reacționat imediat, spunându-i că e inadmisibil și că se numește abuz și hărțuire sexuală. Replica lui, spune ea, a fost că e vinovată, pentru că i-ar fi permis. Dana susține că nu i-a dat nicio ocazie, nici verbal, nici gestual, și nici nu era îmbrăcată provocator. Ghenadie ar fi încercat apoi să compenseze, îndemnând-o să-l lovească, drept reacție „corectă” la hărțuire. Ea a refuzat. Mai târziu, spune ea, a primit chiar câteva palme de la el, pe care el le-ar fi explicat drept un test de reacții. Dana scrie că a vrut de mai multe ori să depună plângere la poliție, dar a ales să treacă peste în liniște, ca să evite un scandal public. A decis să vorbească acum, pentru că psihoterapeutul continuă să își exercite meseria și e luat în serios de colegi din media. Ce o apasă, scrie ea, e senzația de greață emoțională și de încălcare a spațiului intim.

Ce s-a întâmplat exact în seara aceea știu doar Dana Oleinic, Ghenadie Vîrtos și cei doi martori. Din afară, nimeni nu poate stabili cu certitudine dacă a existat hărțuire sexuală. Un lucru este însă clar: societatea se așteaptă ca un psihoterapeut să înțeleagă și să țină cont de emoțiile pe care le produce, oriunde s-ar afla. Cine, dacă nu el, ar trebui să prevadă tulburarea psihologică pe care o pot provoca faptele lui? Ce fel de psihoterapeut își permite să abuzeze psihologic, iar în cel mai rău caz să hărțuiască sexual? Asta vor să afle oamenii.

Pe autoare a făcut-o să-și piardă încrederea, mai mult decât declarația Danei, profilul Ghenadie Antiexemplu, deschis și administrat de psihoterapeutul pe care, până acum două zile, îl recomanda fără ezitare. Au stârnit-o dezgust povestirile și poeziile cu tentă vulgară, limbajul și fotografiile pe care le consideră obscene.

„Ce încearcă Ghenadie să facă? Vrea să ne arate că oricine din comunitate, considerat „cuminte”, ascunde o latură „perversă”, „dezgustătoare” (în viziunea majorității, sau în a mea?) E un experiment?”

Ca mulți dintre cei care au urmărit scandalul, și autoarea s-a întrebat: Ghenadie e excentric sau bolnav mintal?

Autoarea l-a invitat la o discuție și a înțeles că psihoterapeutul scandalos este, în fond, un cadou pentru societatea moldovenească. A deschis cutia Pandorei și ne-a pus să vorbim despre lucruri pe care mulți nu vor să le vadă, pe care toți se prefac că nu există. La noi e obiceiul să evităm discuțiile despre fenomene sociale importante. Ne mulțumim cu ce avem și ne spunem: „Bine că nu e mai rău”.

1. Hărțuirea sexuală există. Studentele sunt hărțuite de lectori, subalternele – de șefi „cu coaie mari”, iar colegii nu se abțin de la comentarii, glume și atingeri cu tentă sexuală. Lista gesturilor și cuvintelor care pot fi încadrate drept hărțuire sexuală e foarte lungă. O explicație clară, bazată pe legislația românească, dar valabilă și la noi, găsiți aici: https://centrulfilia.ro/ce-este-hartuirea-sexuala/. Îi recomandăm și lui Ghenadie să citească ce scrie acolo, având în vedere percepția pe care a exprimat-o în timpul discuției despre ce înseamnă hărțuirea sexuală.
2. Traumele din copilărie ne ghidează, de cele mai multe ori, pe direcția greșită. Puțini le depășesc, le digeră până la starea în care nu mai fac rău. E un act de mare curaj să vorbești public despre abuzul sexual suferit din partea bunicului (cel puțin asta susține Ghenadie), despre dezamăgirile în dragoste, despre o relație cu o femeie care își înșela logodnicul, apoi soțul, despre abandonul simțit la 12 ani și multe altele. Pentru autoare, profilul Antiexemplu arată că un psihoterapeut care vrea să-i ajute pe alții nu și-a depășit încă propriile traume. Profilul strigă: „Priviți-mă, sunt aici, validați-mi emoțiile, vă rog să mă ascultați. Mă doare”. Reacția lui fierbinte la tot ce se scrie despre el, insistența de a apărea în tot felul de ipostaze, plângând, râzând, glumind, criticând, cerându-și scuze, o confirmă. Aparițiile lui și încercările de a stârni opinia publică o fac să-l vadă ca pe un om care încă are nevoie de atenția și sprijinul care i-au lipsit la 12 ani, când părinții l-au trimis singur cu autobuzul la Chișinău, venit din Căușeni, ca să-și facă studiile. Autoarea vede un suflet frânt. Începe să aibă îndoieli că Ghenadie e pregătit să ofere ajutor atâta timp cât rănile lui nu s-au cicatrizat. Ce spune el despre Antiexemplu, vedeți în interviu.
3. Nu există o lege care să reglementeze activitatea psihoterapeuților și a psihologilor în Republica Moldova. Cine le autorizează activitatea? Cine verifică dacă sunt suficient de pregătiți pentru un sprijin calificat, profesionist?
4. Agresivitatea plutește în aer. Oamenii sunt gata să te sfâșie fără certitudinea că ești vinovat de ceea ce ți se impută. Aruncă noroi, te distrug, chiar și verbal, deși vinovăția nu ți-a fost demonstrată. Trăim într-o societate în care ne place să brusăm, să agresăm verbal sau fizic, să ne descărcăm furia pe alții, să comentăm și să ne dăm cu părerea la domenii pe care nu le stăpânim. Ne facem experți în ce nu știm și nu ne pricepem. Vorbă să fie.
5. Oamenii excentrici deranjează societatea noastră.

Ce spune Ghenadie Vîrtos despre gesturile nesăbuite care i se impută față de Dana Oleinic, într-o seară de iunie?

Ghenadie își explică versiunea. Se cunoșteau de mult, el încerca să flirteze cu ea pe la petreceri, dar își dăduse seama că nu era deschisă. Ultima dată se întâlniseră la televiziune, unde ea îl recomandase pentru un material. Despre jocul de la petrecere spune că era puțin băut, iar petrecerea era la biroul pe care îl închiria, în curte. Dana a venit singură, cu o sticlă de alcool, pe la ora 19.00, când petrecerea era în toi. Jucau „Până la o palmă”: cine se oprește primește o palmă sau pleacă. Ghenadie susține că nu a pus mâna pe ea. Cel mai grav gest, zice el, a fost cu o sticlă de șampanie goală, cu care a atins-o din spate, în joc. Dana i-ar fi cerut să se oprească, iar ea a plecat. Ronin, care era acolo, spune că s-a uitat, dar n-a văzut nimic, iar alți martori nu există. În seara aceea mai era prezentă și o adolescentă, pe care, spune Ghenadie, nu a implicat în jocuri de adulți și față de care nu a avut nicio atitudine sexuală. Despre sine spune că nu a abuzat pe nimeni și că nu îi place să facă asta.

Ce înțelege Ghenadie prin hărțuire sexuală și consideră el că gestul său intră în această categorie? Cum l-a marcat abuzul sexual sistematic pe care spune că l-a suferit în copilărie din partea bunicului? Ce impact a avut prima dezamăgire în dragoste și de ce e atât de excentric pe rețelele sociale? Răspunsurile se află în discuția noastră. Mai jos, o secvență din înregistrarea video: