Deci dacă vă spun că puteți trata probleme de sănătate fără medicamente, o să mă credeți?

Și dacă vă promit că puteți rezolva fără psiholog anumite crize de furie, gelozie sau alte stări aparent neînțelese de voi – părinții, trăite de cei mici? 

De la Corina Dascalu știu despre Terapia vorbitului în somn, iar de la o prietenă – despre Noua Medicină Germanică. Eu personal folosesc principiile celor două metode de rezolvare a problemelor de sănătate și a unor stări psiho-emoționale.

Simt nevoia să vă vorbesc despre asta, deoarece mi se pare nedrept să te bucuri în singurătate de rezultatele unor tehnici ce nu te costă nimic, în timp ce oamenii plătesc bani grei pentru tratamente medicale inutile, de durată, care duc doar la frustrare și decepție.

Mi se pare greșit să nu împărtășesc ceva ce ar putea să schimbe vieți. Iar Terapia Vorbitului în Somn și Noua Medicină Germană asta fac – te transformă într-o persoană conștientă, care își urmărește și își înțelege corpul, emoțiile. O să încerc să fac astăzi o scurtă introducere, deși sunt încă la început de studiu. Reușitele mele însă îmi permit să vorbesc. Voi explica cele două concepte pe limba mea, așa cum le înțeleg și cum le aplic eu. Vă fac introducerea, iar voi faceți restul, în caz că îmi reușește să vă accesez inima. Cercetați, găsiți informații, implementați. Nu aveți absolut nimic de pierdut, doar de câștigat.

Așadar, terapia vorbitului în somn are ca scop explicarea și tălmăcirea pentru o persoană, în timp ce doarme, a unor conflicte/șocuri emoționale pe care le-a trăit. Cel mai des se aplică în cazul copiilor mici, funcționează chiar și în cazul nou-născuților. Terapia e de uriaș ajutor mai ales în cazul copiilor care deseori preiau anumite stări de la părinți și care nu întotdeauna pot înțelege până la capăt ceea ce le explicăm noi, adulții, într-o conversație liberă, când sunt în stare de veghe.

Și aici apare o nuanță interesantă și fermecătoare: părinții trebuie să aibă curajul să „își vadă în oglindă” neajunsurile, scăpările, comportamentul nedorit, pe care îl reflectă copilul. Eu personal înțelegeam că anumite manifestări de comportament ale fetiței noastre mai mari vin de la mine. De exemplu, felul în care se supăra, era sută la sută asemănător cu al meu. Anume supărarea. Se supără, vrea să fie singură, nu vrea să fie atinsă, nu vrea să i se vorbească atunci când este supărată rău. I-am vorbit în somn și i-am explicat că e un comportament preluat de la mine, nu-i aparține, este liberă de această abordare. Asemenea faze au trecut.

Gelozia. Eu eram geloasă, mai ales cât o purtam în burtică. I-am vorbit în somn și despre asta, căci era foarte geloasă în raport cu surioara ei. Încerca să distragă atenția buneilor de exemplu de la fetița noastră mică, foarte drăgălașă. Ce am făcut? Așa cum îi spun și atunci când e în stare de veghe, i-am vorbit după 15-20 minute de când a adormit noaptea, că o iubim, așa cum o iubim și pe surioara ei, că sunt amândouă importante pentru noi, că nu trebuie să facă ceva special ca să o iubim, e suficient că există și că da, gelozia, e preluată de la mine, nu îi aparține, este liberă de ea. A doua zi după ce i-am vorbit, o îmbrățișa și mai mult pe Mia, îi dă foarte ușor ceea ce vrea de la ea – sticla cu apă, o jucărie sau altceva. Nu mai avem crize atunci când ajungem la bunei, că nu a fost luată ea prima în brațe.

Un alt caz. Vreo trei zile la rând, fetița cea mare nu îmi mai sărea în brațe atunci când se trezea și prefera să fie ajutată în toate numai de tata. Puteți numi acest comportament evitant. Am căutat în cartea Terapia V.I.S. explicații și am găsit o situație identică. O mamă spunea că este ignorată anume dimineața de către copil, asta după ce soțul a certat-o în fața celui mic. Am trăit un „A-ha!” moment. Mi-am amintit că în fața fetițelor noastre, soțul meu m-a luat la rost pentru că mașina ar fi prea murdară, că nu monitorizez ce fac fetele, nu depun suficientă silință ca să o mențin curată, chiar dacă avem copii. Ce am făcut? I-am zis să îi vorbească în somn fetei, să îi spună că îi pare rău pentru că a auzit conversația ce trebuia să aibă loc între noi doi, că nu are nicio legătură cu ea, că mă iubește pe mine și pe ea, etc. Ce credeți? A doua zi dimineață, fetița noastră sare la mine, mă îmbrățișează, vrea să o răsfăț, în fine, totul a revenit la normal.

Cred că ați prins ideea despre esența acestei terapii. Și, totuși, voi sublinia câteva reguli și principii după care se aplică.

#1 Terapia vorbitului în somn nu trebuie aplicată ca o hipnoză!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Este grav să încerci să schimbi personalitatea copilului, să îi ceri să fie așa cum vrei tu, pentru comoditatea ta. Este grav, greșit și periculos. Nimeni nu știe în ce se poate transforma acest „experiment”. Terapia vorbitului în somn are ca scop explicarea unor șocuri sau conflicte psiho-emoționale. Nu îi spui copilului chestii de genul „vreau de mâine să  asculți ce îți spun, să faci ce îți spun, să te comporți așa sau pe dincolo”. Nu programăm roboței. În fața noastră este un suflet. Să nu uităm asta. Nu ordonăm, nu dăm comenzi, nu repetăm afirmații așa cum se face într-o programare hipnotică.

#2 Trebuie să depistăm momentul apariției simptomului/comportamentului

#3 Trebuie să depistăm conflictul/cauza (șoc, sperietură, traumă, programare prin cuvinte sau imagini, etc.)

#4 Îi vorbim corect în somn (scurt, la subiect, îi explicăm sau îl rugăm un lucru. În cazul în care se dorește eliminarea efectului unui șoc suferit, mama trebuie să cunoască evenimentul și să îi povestească în somn copilului ce s-a întâmplat, să îi arate că întâmplarea ține de trecut și nu are rost să mai fie preocupat de ea. La final, mama îi dă încredere ca să depășească trauma.)

#5 Vârsta copilului nu contează – poate fi sugar de câteva ore sau zile, căci sufletul înțelege și gândurile, vorbele, indiferent de vârstă.

#6 Se folosește un limbaj simplu

#7 Este preferabil să i se vorbească la 20-30 de minute după ce copilul adoarme, când începe prima fază de somn adânc (dacă cel mic doarme iepurește, mama îi poate vorbi în gând, fără să vocifereze gândurile)

#I se poate vorbi ziua și noaptea, este important să doarmă, în rest – somnul este somn la orice oră a zilei

Acestea ar fi câteva principii, vă recomand cartea Terapia V.I.S. și o imersiune în sufletul mamelor și copiilor, scrisă de Gabriel Mărgărit.

Și acum, care e treaba cu Noua Medicină Germanică? Există o sumedenie de boli pentru care medicina nu are o explicație. Oamenii suferă, însă în unele cazuri nici aparatura sofisticată din clinici nu poate să le dea o soluție, cum să depășească o problemă de sănătate. Un medic internist german Ryke Geerd Hamer a reușit încă în anii 80-90 să decodifice majoritatea afecțiunilor existente:

• cauza alergiilor și intoleranțelor
• cauza afecțiunilor psihice (depresie, manie, schizofrenie, paranoia, autism, fobii, etc.
• cauza afecțiunilor genetice (de ex, sindromul Down)

și lista poate continua.

Doctorul Hamer a redescoperit ceva cunoscut din antichitate – că la baza celor mai multe afecțiuni stă o boală a sufletului, povestește Gabriel Mărgărit în cartea sa, „Noile legi biologice”. Boala sufletului este o suferință sufletească, o suferință emoțională care începe cu un șoc minor, major sau cu o adevărată tragedie. Termenul „psihic” din greacă înseamnă suflet. Hamer a stabilit exact legătura dintre tipul de șoc suferit și simptomele care apar, astfel încât astăzi avem un dicționar al afecțiunilor psihosomatice. Cum funcționează?

Cauți în dicționar afecțiunea, vezi cauzele care ar putea sta la baza acesteia, începi să „sapi” în trecutul tău, să identifici cu maximă precizie momentul în care a apărut simptomul, prin urmare – șocul care l-ar fi putut cauza. De la Gabriel Mărgărit știu mecanismul de conștientizare, deci de vindecare. Imediat vă dau un exemplu ca să fie mai clar.

Vezi și: „Marele Dicționar al bolilor și afecțiunilor”, de Jacques Martel 

Constipația.

Cauze:

• o supărare mare
• o supărare de moment cu o conotație de înfometare, legată de bani sau mâncare (am rămas fără mâncare/bani astăzi sau ceea ce mânânc/câștig nu-mi ajunge să supraviețuiesc, deci greutăți financiare, pierderea casei sau a venitului, boală gravă, internarea în spital, imposibilitatea de a se hrăni cum trebuie)
• frica indusă de durerile cauzate de eliminarea scaunului, des apărute din cauza durerilor, a fisurilor anale sau a hemoroizilor. Aceste simptome sunt cauzate de un conflict separat: „sunt deranjat în teritoriu de cineva (străini, dușmani, rivali, socri, părinți, veicini)
• urmările negative ale administrării de preparate
• un conflict teritorial (am un dușman/străin/rival în teritoriul meu sau musafiri/frate/soră mai mică, cineva de care mie frică sau rușine
• mi-e teamă sau scârbă în locul în care îmi fac nevoile, m-am speriat de trasul apei, mi-e scârbă de miros, m-a speriat cineva (de ex un păianjen)

Dacă ai un dicționar Nouă Medicina Germană, te descurci, ai un indiciu care te duce pe pista corectă, direct spre momentul care ar fi putut declanșa simptomul. Începi să lucrezi asupra conștientizării și identificării momentului în care a apărut, dar cel mai important, înțelegi șocul care l-ar fi putut provoca.

Bun, am ajuns la remedii. Sunt diferite. Și aici începe vrăjitoria! Glumesc. Aici începe un fel de magie.  Ce am aplicat eu până acum?

– terapia vorbitului în somn împotriva febrei ( eram la o pensiune, fetița a început să ardă la un moment dat, dăm să măsurăm – febra de peste 39. Explicații pentru febră: nu vreau să fiu aici, iar anume la copii – vreau să mă țină mama în brațe, nu mă simt bine printre străini.  Nu mai încăpea îndoială că fiica cea mare nu voia să se afle acolo. Vedeam asta și în comportamentul ei. De regulă aleargă fericită când suntem afară sau undeva într-o călătorie, într-un loc nou. Iar aici – nimic, se ținea mai mult pe lângă noi.  A adormit în mașină, i-am vorbit că îmi pare rău că nu am luat-o în brațe, că nu i-a plăcut acolo și că plecăm acasă, unde va dormi liniștit în patul ei. Interesant este că i-am spus asta și în stare de veghe, dar fără rezultat. După ce i-am vorbit în somn, și vorbesc foarte serios acum, febra a dispărut, nu a mai revenit.

– remedii homepatice

– vorbitul în oglindă și conștientizarea problemei (eram în vacanță, într-o călătorie mult așteptată). M-am îmbolnăvit eu și fetița cea mică (cei mici deseori preiau stările mamei, tot pachetul – de la frici, stare de sănătate, până la nici nu mai știu eu ce). Am realizat că în luna ce a precedat călătoria noastră, tot mă îmbolnăvisem. Aveam aceleași simptome – slăbiciuni, genunchi moi, sinusuri înfundate. În vacanță a venit și febra (atât de tare nu voiam să fiu în acea situație, foarte rău mă simțeam, în plus îmi era greu să o văd pe fetița noastră suferind). Ce am făcut? Am conștientizat problema, că eu efectiv am atras-o prin faptul că tare nu mi-am dorit să mă îmbolnăvesc, îmi și spuneam înainte de călătorie – of, numai să nu mă îmbolnăvesc iar, că o să stric vacanța. M-am privit în oglindă și mi-am zis: că ceea ce a fost nu mai este relevant, a trecut, să las să treacă de la sine, să mă bucur de vacanță, etc. S-a desfundat nasul, efectiv curgea (este semn că s-a decongelat conflictul). Curgea și curgea, febra m-a lăsat.

Unii dintre voi vor spune că am înșirat aici gogoși, alții vor gândi că sunt nebună, iar o altă parte – va încuviința aprobator din cap, căci aplică ceea ce povestesc, poate chiar mai multe decât mine. Dacă este așa, mă adresez ultimilor, nu vă sfiiți să lăsați în comentarii reușitele voastre.

Eu sănătate vă doresc tuturor!

N.B. Eu nu îndemn pe nimeni să ocolească medicii sau analizele medicale. Nu chem la tratamente fără consultul medicului. Eu doar spun că ne putem ajuta corpul să depășească anumite probleme de sănătate sau stări psihologice complicate. Și vă invit să vă întrebați de câteva ori dacă merită să luați un medicament.