Putem țese covoare alături de meșterițe iscusite. Olga Gurgurova lansează ateliere de țesut covorașe la războaie vechi de 70-80 de ani

Eu sunt convinsă că țesutul covoarelor la război, de altfel ca orice meșteșug, menține mintea ageră și lucidă până la adânci bătrâneți. Creierul e mereu pus pe treabă, la fel și mâinile, ce mai, întreg corpul, dar mai ales inima. De ce inima? Fiindcă nu se așază la război oricine.

„Trebuie să te îndrăgostești de această îndeletnicire, altfel nu îți iese nimic”, îmi spune Maria – ucenica doamnei Parascovia Cotoman din satul Ermoclia.

Pe lângă luciditate și agerime, țesutul la război sau orice lucru manual îi mai oferă, îndeosebi femeii, pace. O stare de ZEN. Procesul devine un fel de meditație.  Se zice că femeia are o intuiție puternică și că deciziile ei ar trebui să vină din „corp”. Cum adică din corp? Păi așa, înainte să hotârască ceva, să își pună întrebarea și să aștepte reacții în corp. Dacă apare un oarecare disconfort sau o senzație de neliniște, poate un rău de stomac, răspunsul este NU. Apoi, dacă o femeie este măcinată de prea multe gânduri, ar fi bine să facă ceva cu mâinile, să își treacă atenția de la minte la corp. Atunci toți norii se evaporă, iar în suflet și în minte e liniște.

Ca să scurtez introducerea asta a mea deja foarte lungă, voi spune că atelierele de țesut covorașe la război „Tradiții strămoșești” vin ca o mană cerească, mai ales în aceste vremuri tulburi, cu atâta incertitudine și cu o stare generală de apatie. Pe lângă asta, supraviețuim într-o lume grăbită și materialiastă, de aceea sufletul este însetat și flămând ca niciodată după liniște. Aveam noi nevoie de un spațiu în care să învățăm ceva nou, să stăm la povești, să ne reinventăm și să ne redescoperim feminitatea.

În zilele de weekend, Olga Gurgurova o să ne adune pe noi toate (dar dacă bărbații vor să vină, să știe, sunt invitați și ei) în atelierul în care apar Covorașe Țesute. Primul atelier se va organiza în această duminică!

Pentru cei care încă nu cunosc, aceste Covorașe Țesute sunt confecționate din bumbac, unele – din stofe de bumbac reciclate. Numai în acest an, Covorașe Țesute a reciclat 500 kg de stofă. Aici trebuie să menționez, hainele din materiale naturale, care nu îți mai servesc ție, se pot ușor transforma în covorașe stilizate, care se înscriu perfect în orice decor. Eu personal le am în baie și în bucătărie, acolo unde se adună multă apă și pete. Spre deosebire de covorașele sintetice, cele țesute din bumbac nu capătă miros urât odată udate, se curăță ușor în mașina de spălat.

Bun, acum că ne-am lămurit ce sunt covorașele, o să vă spun că de trei săptămâni doamna Parascovia nu și-a văzut casa din satul Ermoclia. Fiica ei Olga a invitat-o la Chișinău ca să le instruiască pe două tinere să țese covoare la război. Până li „ se dă mâna”, doamna Parascovia va fi ghidul nostru la atelierele de țesut, dumneaei o să ne tălmăcească toate buchiile acestei îndeletniciri vechi. Ea este meșterița care țese superbele covorașe.

A învățat acest meșteșug de la mama ei. E suficient să vorbești cu doamna Parascovia despre țesut, ca să te cufunzi într-o altă epocă. Urzătoare, lingură la cruce, crucei, ițe, spartă…Aceștia sunt doar câțiva termeni pe care o să îi auzim la atelier.

„Când nici nu ajungeam până la masă, mama mă așeza lângă ea, la războiul de țesut. Fiind copii, băgam tare repede în cap. Apoi, pe la 11-12 ani, puteam face eu singură un covor, cap-coadă. Mama făcea covoare tradiționale, mari. Astăzi nu știu dacă putem țese covoare tradiționale cu o calitate care să concureze cu cele țesute de străbunicile noastre. În primul rând, lâna de astăzi nu e ca lâna de atunci, toarsă de pe oaie. Nici femei care să toarcă lâna ca femeile de atunci nu mai sunt. Dar fiica mea vrea tare să țesem și covoare în stil tradițional. Vedem. Timpul ne va arăta ce și cum”, povestește Parascovia, o femeie bună ca pâinea caldă.

În vârstă de 67 de ani, trece prin crucei și ițe ațele subțiri de bumbac, fără să se opintească o dată. Nicio greșeală, deși lucrează în viteza a cincea, FĂRĂ OCHELARI DE VEDERE.

Sunt convinsă, țesutul covoarelor este secretul tinereții fără bătrânețe. Atunci când se țese un covor, odată cu firele de ață, se imprimă și o energie, toate stările pe care le trăiește meșterița. E un proces complicat, îndelungat, care cere multă răbdare, dedicație și gânduri senine. Altfel, se cam încurcă ițele. Fix ca în viață.

„Nu oricine se apucă de acest meșteșug, mai ales în timpurile noastre, când oamenii vor rezultate în timp scurt și venituri mari. Țesutul covoarelor este o artă în primul rând. Doar dacă te îndrăgostești de ea, o faci cu mare plăcere, pierzi noțiunea timpului, te trezești la zece seara tot la război, pe deplin absorbită de proces. Sincer vorbind, nu te prea grăbești acasă. Ești trasă în mrejele acestei îndeletniciri cu o istorie atât de veche și de frumoasă, nu te mai poți despărți. Eu personal dintotdeauna am fost atrasă de lucrul manual. Acasă croșetez, brodez, fac diverse accesorii. De aceea, mă bucur nespus că există atelierul „Tradiții strămoșești”, că pot învăța de la o meșteriță iscusită cum se țese un covor. Este o șansă extraordinară”, povestește Maria Buruiană.

Olga, fiica meșteriței din satul Ermoclia, nu are odihnă de vreo 3 săptămâni. E în pregătiri pentru atelierele la care a visat 6 ani, de când a pornit proiectul „Covorașe Țesute”.

„Istoria covoarelor moldovenești e atât de frumoasă și are o viață atât de lungă, care începe tocmai în secolele XIV-XV. Covoarele țesute manual spun povestea poporului nostru, cer hărnicie, perseverență, trudă, dragoste. Toate aceste calități au caracterizat cândva pe deplin poporul nostru. Studiind arta țesutului, învățăm multe lucruri despre moldoveni, despre traiul lor, despre felul lor de a gândi și de a simți. De aceea îmi doresc să fac ateliere, ca să cunoască fiecare participant câtă muncă e prinsă în firele fiecărui covoraș. Pe măsură ce trece timpul, se uită meșteșugul, nu prea găsești oameni care să le țese. Și ar fi o mare tragedie pentru poporul nostru să dăm uitării tradiția țesutului covoarelor, de aceea vreau să o reînviem. Mama e sceptică, însă eu sunt convinsă că vom putea chiar țese covoare în stil tradițional. În atelierul nostru avem două războaie. Unul a fost găsit de mama în satul ei. Are vreo 70-80 de ani vechime, se păstra în podul casei unei meșterițe care nu mai e demult printre noi. Mai avem un război moștenit de la bunica, pentru care a trebuit să facem rost de câteva elemente ce lipseau. Sunt o adevărată bijuterie. Deși vechi, funcționează ca ceasul. Veniți la atelier și o să vă convingeți.”

Primul atelier va fi organizat chiar în această duminică, 31 ianuarie, începând cu ora 15.00 , pe strada Ioan Livescu 17. Biletul costă 400 de lei. Ca să vă înscrieți la atelier, lăsați un mesaj pe pagina de Facebook „Covorașe Țesute”. Click aici: www.facebook.com