Un „hidden gem” (o bijuterie ascunsă) a țării noastre, fără îndoială, este satul Rogojeni din raionul Șoldănești. Și dacă îți dorești mister, tradiție, apropiere de rădăcini, aventură, mișcare, descoperiri, momente A-ha și WOW, atunci ACUM e anotimpul și conjunctura potrivită să vizitezi satul Rogojeni, mai ales partea veche, în lunca Răutului, în care locuiesc doar 30 de oameni – majoritatea bătrâni. Ca niște stafii o să iasă dintr-o bașcă (o căsuță săpată în dealuri stâncoase, care seamănă cu locuința unui hobbit) sau dintr-o casă clădită din pietre, parcă veche cât lumea.
Când o să urci pe unul din dealuri, o să vezi Rogojeniul în întregime și o să te simți martor la dispariția unui sat. Vei avea senzația că sub ochii tăi acesta se șterge de pe fața pământului. Dacă obosești după drumețiile prin defileul în care altădată curgea râul Negru (denumirea i s-a dat pentru apele foarte murdare) și pe dealul turcesc, în care s-au clădit pietre încă în secolul al XIX-lea, pentru ca, din văgăuna lor, oamenii să aibă drum de acces spre alte localități, o să vrei să te odihnești numărând, din pură curiozitate, câte case întregi au rămas în Rogojeni.
Pe lângă o bașcă ce se năruie poți vedea o casă abandonată, care stă să cadă și, doar foarte rar, una în care mai fumegă hornul sau în care, ce bucurie, locuiesc și copii. Înțelegi asta după rufele întinse în curte. Te bucuri să vezi și câteva terenuri prelucrate pe lângă locuințele sărăcăcioase care mai păstrează umbre ale sclipirii și splendorii stilului arhitectural tradițional moldovenesc, dintr-o altă epocă.
Toți care am fost acolo, eram încercați de aceeași fantezie: că într-o zi, satul vechi Rogojeni va fi transformat într-un sătuc turistic și că ne vom plimba pe aceleași ulicioare doar că vom vedea mai multe băști restaurate (au rămas vreo două băști în care locuiesc și astăzi oameni, alte 5-6 relativ întregi, care se folosesc în calitate de depozit sau cu alt scop), vom sta pe terasa rustică a uneia dintre ele și vom servi plăcinte încă aburinde, niște sarmale, ne vom opri la râu să vedem cum prind pescarii pește cu sacul, neapărat ne vom întoarce acasă cu suvenire cioplite în lemn de niște meșteri populari.
Astăzi, nici zare de așa ceva. Astăzi o întâlniți negreșit pe doamna Maria, care are cea mai frumoasă bașcă din localitate, recent „împrospătată” cu niște vopsea, poate și tencuială.
Ea o să vă spună că nu înțelege de ce tot venim la ea, dar în suflet, îmi spun ochii ei, se bucură tare mult că pe tărâmul în care nu prea vezi țipenie de om, a călcat un turist curios care ține să plece acasă cu o fotografie alături de „ babă bătrână care nimănui nu îi trebuie” (așa vorbește ea despre sine).
„În bașcă m-am născut, de aici m-or scoate”, spune bătrâna, care a pus lacăt la căsuța de alături și trăiește în bașcă, unde e foarte ușor să menții căldura pe timp de iarnă.
Poate o să aveți și voi norocul să vedeți câteva băbuțe care stau la taifas, și ele mirate să vadă „fantome” dintr-o altă lume (din civilizație) care o să vă povestească entuziasmate cât de frumos a fost acest sat – altădată bogat, cu școală, cu punct medical, cu biserică și magazin. Acum, au rămas câteva suflete în localitate care își așteaptă sfârșitul vieții, că mult nu le-a rămas, spun ele.
La aceste femei nu vine medicul, merg ele la dânsul. Numai ambulanța poate să facă drum până în lunca Răutului, dar numai în cazuri excepționale. În rest, fac vreo 3 kilometri, peste podul cam șubred și peste un deal, ca să își cumpere de-ale gurii de la magazin, ca să meargă la biserică sau să facă cei mici școala.
Multe sunt de povestit, și mai multe de văzut. Vă recomand să mergeți cu un ghid, poate prindeți și voi o excursie cu X-Style Adventure Club. Veaceslav Zolotco ne-a fost nouă ghid ieri și a fost minunat! El ne-a condus și la Gara Feroviară din secolul al XIX-lea și la Turnul de Apă – construit în 1893. Inițial, turnul asigura locomotivele cu apă. Este construit din cărămidă roșie, iar fundamentul – din piatră.
Dacă nu era Veaceslav cu noi nici nu ne-am fi gândit să pornim într-o drumeție prin defileul stâncos, altădată acoperit de apele unui râu. Ghidul cunoaște toate văile și scurtăturile, dar și istoria localității, așa că e o plăcere să îți țină companie, unde mai pui că are și un bun simț al umorului. Vă recomand să urmăriți pagina de Facebook X-Style Adventure Club, ca să nu ratați alte escapade captivante, inclusiv peste hotarele țării.
