Sabina Efros a născut al treilea copil acasă, în baie. Primele două nașteri au fost în spital, cu anestezie epidurală

„Ideea de a naște acasă a venit, într-adevăr, în timpul ultimei sarcini. Până atunci eu doar admiram curajul unor asemenea femei, liniștindu-mă că eu nu voi putea avea niciodată așa experiență. Atât de tare medicii mi-au insuflat că nu sunt capabilă să nasc singură, fără stimulare. Și ai perfectă dreptate, alimentația vegetală a avut un mare rol în această decizie. A pornit un proces ireversibil de conștientizare, când încerci să înțelegi sensul fiecărui lucru pe care îl faci. Trecerea la alimentația vegetală m-a făcut să vreau să îmi ascult corpul și să am încredere în el, dar și în vocea mea interioară. Nașterile mele anterioare au fost foarte traumatizante, cât fizic, atât și psihologic. Eram în ambele cazuri foarte aproape de cezariană. Nu am vrut să se repete, îmi doream o altfel de experiență. Eram gata să plec peste hotare să nasc la o maternitate care respectă principiile de naștere naturală. Dar într-a doua jumătate de sarcină am ajuns la ideea că totuși nu mă voi simți nicăieri mai confortabil decât în propria casă.”

„Cartea lui Michel Odent „Birth Reborn”. Mi-a fost de mare ajutor în perioada de pregătire și Instagramul, am urmărit câteva profile în limba rusă și engleză la acest subiect. După ce culcam copiii priveam webinare împreună cu soțul, separat strângeam informații și apoi le discutam. Pot spune că ne-a apropiat și mai mult această activitate. Ambii suntem introverți și nu cred că ne-am fi simțit la fel de liber dacă ar fi asistat cineva, fie doula, fie moașa spirituală (pentru că în Moldova asistența personalului medical la nașteri acasă nu e legalizată). Am pregătit și copiii. Ei au privit o mulțime de filmulețe drăguțe în care se nasc copilașii în condiții de casă și aceasta a fost activitatea lor preferată. În timpul travaliului băieții dormeau, însă când am înțeles că deja e pe aproape deznodământul am trimis soțul să-l trezească pe Jesus (primul copil), pentru că asa era înțelegerea cu el. Jesus își dorea foarte mult să vadă momentul apariției surioarei sale pe lume. Și a fost atât de drăguț cu mine când s-a apropiat. Era mega entuziasmat, îmi spunea cuvinte de susținere și asta mi-a dat și mai multe puteri. Apoi s-a trezit și Ronald chiar înainte să iasă capul. Nu pot să redau atmosfera din baia noastră în acel moment! A fost cea mai bună decizie să fie prezenți și copiii, au o legătură cosmică cu surioara lor!”

„Am hotărât să rămân la vibrații înalte și să nu mă pun la evidență. Am făcut doar două ecografii, când am hotărât eu necesar, la 6 și la 19 săptămâni. În trimestrul trei am mers la laborator și am făcut analiza la sânge pentru indicatorii pe care i-am considerat importanți, ținând cont de alimentația mea vegetală. Și nu pot să nu menționez că aceasta a fost unica sarcină în care am avut nivelul normal de hemoglobină, fără să iau vreun supliment alimentar, nici măcar acid folic. Mâncam variat, îmi ascultam la maxim corpul și eram în armonie cu el. Și probabil din această cauză prima dată în viață simțeam o legătură foarte puternică cu natura. Aveam așa o dorință necunoscută pentru mine, dorința să mă împământesc. Mergeam în pădure, mă așezam pe rădăcinile copacilor, miroseam pământul umed, admiram luna. A fost deosebit!!!!”

„În acea noapte luna era plină (știam că voi naște atunci). Ziua am simțit nevoia să merg cu copiii în pădure. M-am conectat cu natura, m-am încărcat cu energie și atunci deja simțeam câte o contracție, din oră în oră. Mă opream și așteptam să treacă. Când am venit acasă și m-am apucat de treburi am simțit brusc că vreau să dorm și am spus că e un semn, organismul vrea să-și facă puteri. Când m-am trezit m-am apucat iar de treabă și contracțiile la fel aveau interval prea mare. Apoi am mers să culc copiii cu gândul că voi mai dormi, dar am revenit deja cu contracții regulate odată la 15 minute pe care nu le mai puteam suporta culcată. Am pornit căldura, m-am și îmbrăcat gros, am făcut lumină romantică și între contracții citeam în telefon despre nașteri, cum s-ar spune îngrășam porcul în ajun (râde). În timpul contracțiilor mă ridicam, mă mișcam și îmi masam singură spatele. Cu cât intervalul se mărea cu atât eu coboram mai jos la podea. După ce a venit o contracție insuportabilă am hotărât să mă deplasez în apă. În timp ce cada se umplea mă stropeam din aburii de duș și era atât de bine, senzațiile erau mult mai ușoare (mereu am presupus că mă voi simți bine în apă). În vreo 20 de minute intervalul contracțiilor s-a micșorat brusc până la un minut și eu am înțeles că degrabă va începe expulzia. Această etapă din naștere era absolut nouă pentru mine, deoarece celelalte două au fost cu anestezie epidurală și eu împingeam la comandă, deoarece nu simțeam nimic. Adevărul e că, de fapt, în perioada expulziei nu faci nimic, corpul face totul singur. Cu atât mai mult, depunând efort poți trauma. Am simțit foarte bine cum coboară capul în bazin, apoi din câteva împingeri el a ieșit. Copiii strigau de fericire!!! A urmat o pauză până s-au întors umerii și din următoarea contracție a ieșit tot corpul. Soțul a ridicat fetița noastră din apă și mi-a dat-o în brațe. Și nu a strigat îndată cum e stereotipul, dar a început a fosăi și era atât de haioasă. Făcuse și niște ochi mari pentru că lumina era foarte plăcută. Cred că niciodată în casa noastră nu a fost în aer atâta oxitocină ca în acel moment! Încercam să-i ofer sânul, dar Siena era prea concentrată să analizeze împrejurimile.

În vreo 20 de minute a ieșit și placenta, fără niciun efort din partea mea. Cordonul l-a legat soțul cam peste 2 ore cu ață dentară și l-a tăiat cu foarfecă obișnuită dezinfectată și asta a fost cea mai ușoară parte”, mă emoționează până la lacrimi Sabina. 

„M-am simțit în siguranță. M-am simțit extrem de comod. La spital eu nu aș fi putut să ma relaxez, chiar și cu toate cunoștințele pe care le aveam deja. Știam că nu voi avea resursele ca să-mi apăr drepturile. Acasă nimeni nu mă controla și nu îmi spunea ce și când trebuie să fac, nici măcar eu nu dețineam controlul, corpul o făcea singur. Și atunci am înțeles încă mai mult cât de deșteaptă e natura și cât de bine e să trăiești după legile ei.

Nașterea în condiții de casă e un adevărat eveniment de familie. Nu cunosc niciun om conștient care ar dori să-și petreacă ziua de naștere în spital cu oameni necunoscuți. Sunt foarte bucuroasă că și copiii mei știu cum se nasc oamenii și percep asta ca ceva natural. E o experiență fantastică pentru toți, care, în condițiile unei maternități, e imposibilă”, încheie Sabina.