Alimentație și sănătate · Despre copii · Oameni
Sabina Efros și-a născut al treilea copil acasă, în baie, după două nașteri în spital, cu anestezie epidurală
Sabina și familia ei urmează o alimentație vegană. Autoarea, care a scris de mai multe ori că hrana este energie, crede că regimul alimentar a influențat decizia Sabinei de a naște acasă. Alimentele obținute fără suferință, spune ea, ridică vibrațiile și conștiința.
De la alimentație la decizie
Ideea de a naște acasă a apărut în timpul ultimei sarcini. Până atunci, Sabina admira curajul femeilor care o făceau, liniștindu-se că ea nu va avea niciodată o asemenea experiență. Medicii îi spuseseră atât de des că nu va fi capabilă să nască singură, fără stimulare, încât o crezuse. Alimentația vegetală a jucat însă un rol important: a pornit un proces de conștientizare, în care încerci să înțelegi sensul fiecărui gest. Trecerea la dieta vegetală a făcut-o să își asculte corpul, să aibă încredere în el și în vocea interioară.
Nașterile anterioare fuseseră foarte traumatizante, atât fizic, cât și psihologic. În ambele cazuri fusese aproape de cezariană. Nu voia să se repete și era gata să plece peste hotare, la o maternitate care respectă principiile nașterii naturale. În a doua jumătate a sarcinii, însă, a ajuns la concluzia că nu se va simți nicăieri mai confortabil decât în propria casă.
Pregătirea
Sabina știa că trebuie să se pregătească, la fel ca soțul ei, care urma să fie „mamoș”, echivalentul masculin al moașei. Totul a pornit de la cartea „Birth Reborn”, de Michel Odent, pe care o recomandă tuturor viitoarelor mame. Sabina spune că i-au fost de mare ajutor cartea și câteva profiluri de Instagram, în rusă și engleză. După ce adormeau copiii, urmăreau împreună webinare, apoi își împărtășeau separat informațiile. Activitatea i-a apropiat și mai mult. Amândoi sunt introvertiți și nu s-ar fi simțit la fel de liberi dacă ar fi asistat o doulă sau o moașă spirituală, pentru că, în Moldova, asistența personalului medical la nașterile acasă nu este legalizată. Copiii au fost și ei pregătiți. Priveau multe filmulețe cu nașteri la domiciliu, iar aceasta era activitatea lor preferată.
Autoarea spune că a cunoscut puține mame care au născut acasă și că toate au ceva în comun: nu se înregistrează la medic în timpul sarcinii, ocolesc ecografiile și cabinetele medicilor. Sabina a ales să rămână pe „vibrații înalte” și nu s-a pus la evidență. A făcut doar două ecografii, la 6 și la 19 săptămâni, atunci când a considerat necesar. În trimestrul trei, a făcut analize de sânge pentru indicatorii pe care i-a considerat importanți, ținând cont de alimentația vegetală. Aceasta a fost unica sarcină în care a avut nivelul normal de hemoglobină, fără niciun supliment, nici măcar acid folic. Mânca variat, își asculta corpul și se simțea în armonie cu el. Pentru prima dată în viață, spune ea, a simțit o legătură puternică cu natura și o dorință neobișnuită de a se împământeni: mergea în pădure, se așeza pe rădăcinile copacilor, mirosea pământul umed și admira luna.
Nașterea
După două nașteri de peste 20 de ore, în spital, Sabina a născut-o pe micuța Siena în mai puțin de patru ore, acasă.
În noaptea nașterii, luna era plină, iar Sabina știa că va naște atunci. Ziua mersese cu copiii în pădure, ca să se conecteze cu natura și să se încarce cu energie, și deja simțea câte o contracție din oră în oră. Acasă s-a apucat de treburi, apoi a simțit brusc nevoia să doarmă și a considerat că e un semn: organismul își strânge puterile. La trezire, contracțiile aveau intervale prea mari. A culcat copiii, sperând să mai doarmă, dar s-a trezit cu contracții regulate, la fiecare 15 minute, pe care nu le mai putea suporta culcată. A pornit căldura, s-a îmbrăcat gros, a făcut o lumină romantică și, între contracții, citea în telefon despre nașteri, „îngrășând porcul în ajun”, cum glumește ea. În timpul contracțiilor se ridica, se mișca și își masa singură spatele. Pe măsură ce intervalele se măreau, cobora tot mai jos, spre podea. După o contracție insuportabilă, a hotărât să se mute în apă. Cada se umplea, iar ea se stropea cu aburii de la duș, iar senzațiile erau mult mai ușoare. În circa 20 de minute, intervalul contracțiilor s-a redus brusc la un minut, iar Sabina a înțeles că expulzia urma să înceapă.
Etapa aceasta era complet nouă pentru ea, pentru că celelalte două nașteri fuseseră cu epidurală, iar atunci împingea la comandă, fără să simtă nimic. Sabina spune că, în expulzie, nu trebuie să faci nimic, corpul face totul singur, iar efortul în plus poate traumatiza. A simțit clar cum capul coboară în bazin și, după câteva împingeri, a ieșit. Copiii au strigat de fericire. După o pauză, până s-au întors umerii, din contracția următoare a ieșit tot corpul. Soțul a ridicat fetița din apă și i-a dat-o în brațe. Siena nu a plâns imediat, cum se așteaptă stereotipul, ci a început să fosăie, cu ochii mari, pentru că lumina era plăcută. Sabina spune că niciodată în casa lor nu a fost atâta oxitocină ca în acel moment. A încercat să îi ofere sânul, dar Siena era prea concentrată să studieze împrejurimile.
Placenta a ieșit în aproximativ 20 de minute, fără niciun efort din partea ei. Cordonul l-a legat soțul, după aproape două ore, cu ață dentară, și l-a tăiat cu o foarfecă obișnuită, dezinfectată. Sabina spune că aceasta a fost cea mai ușoară parte și se emoționează până la lacrimi când își amintește.
Acasă, Sabina s-a simțit femeie, în timp ce în maternitate s-ar fi simțit pacientă. S-a simțit în siguranță și foarte comodă. La spital nu s-ar fi putut relaxa, chiar cu toate cunoștințele pe care le avea deja, pentru că nu ar fi avut resursele să își apere drepturile. Acasă, nimeni nu o controla și nu îi spunea ce și când trebuie să facă. Nici ea nu avea controlul, pentru că trupul făcea totul singur. Așa a înțeles și mai bine cât de înțeleaptă este natura și cât de bine este să trăiești după legile ei.
Pentru Sabina, nașterea acasă este un adevărat eveniment de familie. Spune că nu cunoaște niciun om conștient care ar vrea să-și petreacă ziua nașterii într-o maternitate, printre străini. Este fericită că și copiii ei știu cum se nasc oamenii și percep asta ca pe ceva firesc. Pentru toți este o experiență fantastică, pe care condițiile unei maternități o fac imposibilă.