Spune-i copilului tău Adevărul gol-goluț despre intimitate, corp, străini și limite

Noi nu suntem umbra copiilor noștri, nu putem prevedea sau preveni toate situațiile ori discuțiile pe care le-ar putea avea cu oamenii din afara „rețelei lor de siguranță”. Noi nu îi putem educa pe toți adulții, nu le putem ține lecții despre cât de important este să respecte corpul copiilor. Uneori pur și simplu nu avem ocazia. Deseori, gesturile sau frazele necuviincioase se întâmplă când noi nu suntem lângă copii. Nu întotdeauna reușim să oprim un gest neadecvat, care atentează la starea de bine a copiilor noștri. Când spun „stare de bine”, am în vedere starea în care copilul nu se simte stânjenit, inconfortabil sau vădit deranjat/ speriat/ tulburat de gesturile sau cuvintele altora despre corpul lor (în acest articol, anume la corp și la părțile intime mă voi referi). Noi nu putem controla tot și pe toți cei ce ne înconjoară.

În schimb, noi îi putem educa pe copiii noștri, pornind de la autoeducare. Părinții sunt primii adulți care trebuie să îi trateze pe cei mici, încă din fașă, cu respect. Să le respecte nu doar nevoile, dar și corpul.

Copiii noștri nu o să ne creadă că este important să nu își expună părțile intime în fața străinilor dacă noi dăm buzna peste ei în baie.

Copiii noștri nu vor spune „NU” la o atingere nedorită, dacă noi îi pupăm, giugiulim oricând vrem noi, chiar dacă ei nu vor să facem asta.

Copiii noștri nu ne vor lua în serios când le spunem că al lor consimțământ contează, dacă le băgăm pe gât mâncare, când nu vor, dacă nu le dăm voie să aleagă sau să ne spună opinia lor în mai multe privințe.

Acum, eu voiam cu mult timp în urmă să vă arăt o carte. Tot uitam, nu apucam. Și iată că situația în care o fetiță refugiată din Ucraina, adăpostită de un vlogger din Moldova, a fost întrebată de el dacă și-a spălat „păsărica”, m-a făcut să nu mai amân.

Nu obosesc să repet, inclusiv aici pe blog, că e important să le respectăm copiilor corpul și să îi învățăm să ceară acest respect de la toți, chiar și de la părinți. Este vital ca oamenii cu care interacționează copiii, inclusiv buneii, educatorii, profesorii, cumetrii, nașii, vecinii, rudele apropiate, bonele și prietenii de familie să știe că cei mici nu vor tolera lipsa de respect față de corpul lor.

Cum le vorbim copiilor despre părțile lor intime, despre corpul lor, despre intimitate? La ce vârstă? Eu le vorbesc încă de când s-au născut și, cel mai important, le arăt că îi respect. Nu insist să fiu pupată de ei sau să îi pup atunci când ei nu vor asta (faptul că ești părintele copilului nu înseamnă, prin definiție, că ei vor oricând să fie pupați, mângâiați de tine). Nu îmi pup copiii pe buze, nu le ating zonele intime, cer de la membrii familiei extinse să îi pupe pe creștet, să ceară permisiunea de la bebeluș să fie luat în brațe. Apropo, bebelușii nu sunt jucării sau obiecte, ca să fie ciupiți de obraz și să fie pasați din brațe în brațe. Întrebați-i dacă vor la voi în brațe. Credeți-mă, o să fie clar răspunsul, chiar dacă nu pot vorbi.

Bun. Să revin la carte. „Adevărul gol-goluț” e semnată de mult adorata familiei noastre: Ioana Chicet-Macoveiciuc, bine cunoscută ca Prințesa Urbană – blogger și autoarea multor cărți pentru copii și părinți, prin care promovează educația conștientă și blândă, pozitivă. Cartea e un început bun pentru discuții despre intimitate. Un băiețel pe nume Evi are discuții simpatice cu porcușorul lui super inteligent despre toate în lume, dar mai ales despre părțile intime și intimitate. Porcușorul îi explică ce sunt limitele, cum și în ce condiții să le stabilească Evi.

Iată câteva teme:

Intimitatea la baie

Aici Evi află că la toaletă fiecare om trebuie să meargă singur, chiar și mama! Nu ne putem aștepta ca cel mic să își cunoască limitele și să ceară respectarea lor, dacă părinții nu își anunță propriile limite. Baia este un exemplu. Să ridice mâna mamele care îi lasă pe cei mici să tăbârască peste ele când stau pe closet sau când fac baie! Este primul obicei care necesită dezrădăcinare. Poți citi la infinit lecții despre intimitate, dacă tu îți lași intimitatea invadată. „La baie cel mai adesea rămâi în fundul gol, ca să faci caca sau pipi. Iar fundul și organele intime trebuie să le vezi doar tu. Așa e regula”, subliniază autoarea cărții prin personajele ei.

Secretele

Buneii au obiceiul să creeze „secrete” cu nepoții lor, față de părinții acestora. „Îți dau un biscuit, dar tu nu îi spune mamei că o să se supere”, „O să fie secretul nostru că ți-am dat desene animate”. Dragi bunei, prieteni de familie, bone, și așa mai departe, rog să vă gândiți că în locul vostru poate fi un necunoscut, care să îi ceară copilului anumite lucruri în aceeași formulă și, din nefericire, să fie chestii care să le dăuneze grav. Pedofilii deseori sunt oameni obișnuiți, care par „de treabă” și se pot regăsi, apropo, chiar și în „rețeaua de siguranță a copiilor”, cu oameni apropiați lui. De aceea, rugămintea este să nu îi obișnuiți pe copii să aibă secrete. Iar părinții pot doar să formeze o relație de mare încredere cu ai lor copii, astfel încât să fie siguri că aceștia nu vor ascunde nimic de ei. Despre cum poți crea o relație de încredere, am povestit, printre altele, aici:

Cum îi protejăm pe copii de pedofili? Explică psihoterapeuta Mariana Spânu

„Copiii nu trebuie să aibă secrete față de părinții lor. E o regulă foarte importantă, ca și cea cu mersul la baie singur. Tot despre siguranță este vorba. Ceva ce țin secret față de mama și tata poate face rău”, povestește Prințesa Urbană în „Adevărul Gol-Goluț”.

Dezgolirea pe plajă

Eu personal mă simt foarte incomod când văd copiii cu părțile intime la vedere, în public. Nu agreez, nu salut, nu susțin. Cineva mi-a spus că am probleme cu propria mea sexualitate, a lăsat să se înțeleagă că aș avea o traumă ascunsă. Eu prefer să cred că îmi protejez copiii, că astfel conturez niște limite normale și sănătoase legate de corpul lor, că le ocrotesc intimitatea. Și apelul meu de dintotdeauna rămâne în picioare: cum v-ați simți  voi toți dacă eu m-aș dezbrăca pe plajă? Aș umbla fără chiloți?

Eu și soțul meu nu îi lăsăm pe copii în chiloți prin casă, atunci când avem vizitatori, nici chiar în fața buneilor. Costumul de baie e o altă poveste, care își are locul pe plajă. De asta și îmi place cartea „Adevărul Gol-Goluț, suntem pe aceeași undă și la acest aspect:

„La piscină și pe plajă, copilașii să aibă corpul acoperit.” Punct.  Eu personal cred cu sfințenie în această regulă. Chiar și bebelușii să aibă părțile intime acoperite.

Mâncare de la oamenii străini

Stimați adulți, întrebați-i pe părinții copiilor dacă îi puteți servi cu ceea ce aveți în geantă. Gândiți-vă că unii copii au intoleranță la anumite alimente și le puteți face rău. Poate asta vă oprește dacă alte argumente nu rezistă în fața voastră.

„Mama lui Evi era atentă la carte și nu a auzit-o pe doamna aceea vorbind cu copiii. Băiețelul cu lopățelele a întins repede mâna după biscuit, dar Evi nu se putea hotărî. Porcușorul, cu capul plin de pământ și de frunze, i-a zis repede: „Eu n-aș lua nimic de la un om străin…Și de unde știm noi de ce ne dă doamna asta ceva de mâncare? …Cel mai sigur e să spui Nu, mulțumesc, și apoi să mergi la mama să-i povestești. În mod normal, oamenii mari nu ar trebui să intre în vorbă cu copiii decât dacă mama sau tata sunt și ei acolo.”

Pupatul pe buze

Demult voiam să abordez și acest subiect. Fotbalistul celebru David Beckham este deseori criticat pentru faptul că își pupă fiica pe buze și o să fiu sinceră cu voi: eu nu înțeleg de ce părinții cred că e normal să îți pupi copilul pe buze. Mi se pare total nepotrivit. Eu le explic fetelor noastre, care văd uneori cum mă pup cu tatăl lor, că buzele sunt părți intime. Sunt pentru săruturi cu iubiții, cu soții. Și nu am cuvinte să redau cât de tare mă deranja că în copilăria mea rudele considerau absolut normal să pupi pe toată lumea pe buze. Mă simțeam atât, atât de incomod. Nu voiam asta! Niciodată! Dar nimeni nu îmi cerea permisiunea. Înțeleg acum, la maturitate, că eu nu îmi cunoșteam deloc limitele personale și nu aveam voința, cunoștințele despre cum să le stabilesc și despre cum să cer respectarea lor. Nici când eram adolescentă, nici după absolvirea universității. Obiceiul de a stabili limite trebuie formulat în copilăria mică. Ei și ce că ești mătușa mult iubită a copilului, de exemplu? Admite pentru o secundă că omulețului din fața ta nu îi placi. Nu îi place cum miroși. Nu îl lua la pupat și la giugiulit, așa cum faci cu un cățel adorabil. Ai în fața ta un om cu nevoi și dorințe.

Mă bucur că și autoarea Adevărului Gol-Goluț crede că pupatul pe buze e pentru iubiți.

„Buze pe buze se pupă doar soții. Prințul cu prințesa. Mama cu tata…Gurița ta e doar a ta, nu prea are voie să se întâlnească deloc cu gurile altora….pupii de copil nu trebuie să fie gură pe gură. Nici cu mami, nici cu bunica, nici cu colegii la grădi. Când o să fii tu mare și o să iubești pe cineva tare tare și o să vreți să fiți împreună, atunci o să te poți pupa pe gură, ca mine și ca tati”.

Atingerea corpului fără haine

„Nimeni în afară de mami sau de tati nu trebuie să te atingă când ești fără haine pe tine. Doar doctorul, atunci când te-ai îmbolnăvit și e neapărată nevoie să-și dea seama ce ai. Și atunci, doar cu mami sau cu tati de față.” O regulă foarte simplă, de respectat și în privința bebelușilor. Nu atingeți părțile intime.

Discuțiile cu străinii

„La un moment dat, de ei s-a apropiat un domn. S-a aplecat deasupra lor și a început să vorbească în șoaptă cu Evi: „Salut! Ce copil simpatic! Îmi dai mie covrigul tău? … Evi nici nu l-a băgat în seamă…Domnul s-a apopiat și mai tare de Evi și a spus: – Dar dacă îți dau o bomboană, ai vrea să îmi dai și tu mie din covrigul tău? Să ne împrietenim puțin? – Vă rog să nu vă supărați, dar mama m-a învățat să nu vorbesc cu persoane străine. Puteți să îi spuneți ei ce voiați să îmi spuneți mie. La revedere!”

Mă deranjează că persoanele străine intră în discuții cu copiii, atunci când părinții nu sunt de față. Mă deranjează și mai tare remarcile total deplasate de genul: „Hai cu mine” sau ordinele despre ce să facă cel mic: „Îmbracă-te, încalță una sau alta, fă a treia sau a patra”. Oameni, păstrați distanța socială, la propriu și la figurat.

Îmbrățișările

„Te îmbrățișezi doar cu cine vrei tu, când vrei tu. Colegii de la grădi vor mereu să ne îmbrățișăm, dar nu eu nu vreau, nu-mi place. Și nici să mă pup nu îmi place. Doar cu tine-mi place să mă pup, mami. – E corpul tău, tu hotărăști ce faci cu el. Când nu vrei să fii atins, spui: Te rog să nu te superi, dar nu-mi place să mă îmbrățișeze cineva.”

Mai vin cu un bonus în acest articol, cu o carte minunată. Se numește „E corpul meu, eu decid!”

Din această carte, atât copiii, cât și părinții, vor afla care sunt părțile intime.

„Gura este și ea o zonă intimă. Intim înseamnă doar pentru tine!”

Îmi pare fenomenal că autorul ne povestește despre semnalele transmise de corpul nostru atunci când nu ne simțim confortabil în prezența cuiva sau din cauza unor gesturi, cuvinte ale acestuia. Cu adevărat, atunci când nu ne place ceva, corpul vorbește! Ne pot transpira palmele, inima bate mai repede, simțim un gol în stomac, etc. Ne îndeamnă să nu neglijăm aceste semnale, ci să le folosim ca să setăm limite.

Tot această carte ne ajută să stabilim împreună cu cel mic rețeaua lui de siguranță, cercul lui cu oamenii de încredere.

Sunt sigură că veți avea o lectură captivantă și, vă rog, nu diminuați importanța respectului față de limitele și față de corpul copiilor, pentru sănătatea lor, dar și pentru sănătatea societății noastre.