Călătorii

Thassos din Grecia – insula familiilor. Și ce cred eu despre peninsula Halkidiki?

În sfârșit am ajuns și eu pe insula Thassos, atât de mult vizitată de moldoveni și de români. Am înțeles de ce e un punct de atracție majoră. E cu adevărat splendidă. Verde, muntoasă. Pe lângă asta, e paradisul familiilor care au copii mici, căci cele mai multe plaje sunt cu apă mică. Pentru a ajunge mai la adâncul mării ai de mers, frate! Aici, din start, fără multă vorbă, vă las ca recomandare Paradise Beach. Dar haideți să luăm toate recomandările pe rând.

Plaje pe Thassos Beach:

Saliara Beach. Încă din vârful dealului se deschide o priveliște fantastică: marea azurie, plaja cu pietricele de un alb imaculat, păzită de dealuri stâncoase și împădurite. Aici ne-am reținut două zile, atât de tare ne-a plăcut. Pietrele par lucrate de un giuvaier, toate perfecte, practic identice ca mărime și forme. Oricât de mare e tentația să îți umpli torba cu pietrele care ar arăta minunat în ghivecele cu flori, veți fi rugați să vă abțineți. Peste tot sunt indicatoare cu rugămintea să nu luați pietre acasă. De ce ne-a mai plăcut locația? Se pune la dispoziție o parcare imensă, pitorească, ceea ce a fost perfect, dat fiind faptul că noi călătoream cu autorulota. Am înnoptat sub măslini.

În parcare ni s-a mai deshis o imagine extraordinară. Am văzut măgăruși slobozi și capre sălbatice, de munte. Ultimele sunt atât de curioase. S-au apropiat foarte mult de masa noastră, căci da, noi am și prânzit chiar acolo, printre măslini.

Marble Beach. La numai 4-5 minute distanță de Saralia se întinde plaja Marble Beach. Denumirea în engleză îi vine de la cuvântul „marmură”, ceea ce îi vine ca o mănușă,căci da, plaja se află lângă o carieră de extragere a marmurei. Dacă nu vă deranjează piesajul, și anume utilajele gigantice roind prin zonă, extrăgând și transportând blocuri uriașe de piatră, vă veți simți bine aici. Plaja e imensă, acoperită de pietricele albe, iar în loc de mese veți avea blocuri din marmură, evident, de neclintit fără o macara. Și când te gândești că prin 2014, nu era nici zare de turiști aici. Plaja era sălbatică.

Paradise Beach. Din start, vă recomand să încercați să parcați chiar lângă plajă, căci veți avea mult de mers, în cazul în care vă opriți pe marginea șoselei. Drumul spre plajă e fenomenal, în serpentine, nisipul – oranj. Drumușorul de țară străbate pădurea, așa că o să vă placă să coborâți la poalele stâncilor.

Paradise Beach, insula Thassos

Aici veți găsi o plajă și mare cu nisip, ceea ce este ideal când aveți copii mici. O să puteți turna de dimineață până seara castele din nisip și nu veți tremura la gândul că s-ar putea îneca vreunul…la copii mă refer. Pe o distanță de circa 50 metri apa îți este până la genunchi. Noi am întâmpinat aici apusul și răsăritul. Nu am cumpărat un șezlong, am preferat să ne întindem păturica pe lângă stâncă, având astfel și umbră. Apropo, un șezlong, pe Thassos, se dă pentru 10 euro. Deci cred că e mai ieftin să îți cumperi unul și să îl porți peste tot cu tine. Când călătorești cu aturolota, e foarte posibil.

Pe forumuri și pe site-urile despre călătorii ați putea găsi recomandată și plaja Golden Beach. După mine, însă, nu e una neapărat specială. Aș putea sări peste această recomandare. E mare, cu nisip, aglomerată.

Restaurante, pe insula Thassos

Recomandarea generală este să nu luați mâncare de la barul de pe plajă. E recomandarea mea personală, oriunde ați merge. Pe insula Thassos, mâncarea bună este în vârful muntelui. Vă recomand sătucul Kazaviti. E pavat cu piatră, deci nu prea e comod de circulat pe acolo cu căruțul. În schimb, e rustic, interesant. Până ajungeți în sat, treceți pe lângă o mănăstire, iar acolo găsiți un restaurant de familie, pe marginea muntelui, cu o terasă mică. E chiar lângă mănăstire. Puteți urca mai sus, spre vârf, spre satul Kazaviti, unde găsiți un restaurant cu denumirea localității.

Kazaviti

Acum, pe Thassos nu prea ai ce face mai mult de 3-4 zile, dacă sunteți genul de om care nu poate sta întins fără treabă, pe plajă, ziulica întreagă. Eu chiar vă recomand să nu bateți frunza la câini prea mult pe aici și să mergeți spre Lefkada. Nouă ni s-a recomandat să vizităm peninsula Halkidiki. Nu regretăm că am dat curs sugestiei, dar la sigur nu vrem să revenim. Halkidiki nu e ceea ce căutăm noi în vacanță. Și, totuși, o să am câteva sugestii. Mai întâi, să facem o claritate.

Peninsula Halkidiki are 3 brațe: Kassandra, Sithonia și Athos. 

Brațul Kassandra

Brațul Kassandra e despre opulență, vile și resorturi, dar și plaje deloc impresionante. Ne-am reținut extrem de puțin aici. În mijlocul bogăției, am găsit și o perlă mică: sătucul Siviri. Am găsit un magazin cochet, numit „Agora”, cu tot felul de lucrușoare confecționate din lemn de măslin. O frumusețe rară! Am luat linguri spiralate pentru miere, o ramă pentru fotografii (ador să le am prin casă), un fundișor pentru doi proaspăt însurăței și alte chițibușuri utile pentru casă. Sătucul excelează prin picturile murale. Promenadele prin localitate, iarăși, seara, sunt foarte plăcute. Regimul zilei pentru familia noastră cam așa arăta: dimineața – pe plajă, la amiază – pe drum, spre o nouă destinație, iar seara – plimbări lungi prin sătucuri și orășele cochete. Aici nici nu prea am făcut poze, atât de relaxați eram.

Brațul Sithonia, Halkidiki, sătucul Sarti

E micuț, pregătit să își primească turiștii. Plaja e cu nisip, iar de-a lungul ei ai acces la zeci de terase, cu bun gust amenajate. Când ajungi în capătul litoralului, dai și de plaje cu stânci. Aici poți lua prânzul la un restaurant situat în topul preferințelor menționate pe Trip Advisor: Ta Vrahakia. Părerea mea este că localul e suprapreciat. Cel mai bun lucru aici nu e mâncarea, ci priveliștea. Stai chiar pe plajă, privești cum valurile se izbesc de stânci. În general, pe Halkidiki nu am dat de mâncare foarte bună, deși grecii știu să gătească. Eu ador bucătăria lor. În sătucul Sarti plimbările de seară o să îți placă. Pentru cei mici ai și terenuri de joacă amenajate chiar pe plajă. Dar cel mai, cel mai frumos în Sarti este … Orange Beach – o regiune cu mai multe plaje impresionante.

Orange Beach 

Agenții economici s-au orientat repede. Și-au pus un truck (camion) pentru băuturi și gustări în sânul naturii. Păcat că mâinile lor nu ajung și la matură, ca să strângă tot gunoiul lăsat de turiști. Din păcate, zona abundă în deșeuri. Asta nu o să vă placă. Noi am și strâns ceva în câteva pungi. Nu lăsați însă acest detaliu să vă umbrească bucuria de a vă afla într-o regiune atât de frumoasă. Șezlongurile aici, apropo, sunt GRATUITE. Asta a fost neașteptat. Ce ne-a plăcut? Că plaja e ghemuită în inima pădurilor, la poalele unor stânci parcă rupte din poveste. E minunat că ne-am putut ascunde de soare sub copaci. Și mașina tot sub copaci o lași, lucru care ar putea deranja pe cineva, căci ai de coborât până la plajă. Pentru familia noastră, însă, nu a prezentat deloc un disconfort acest detaliu. Fetele făceau drum dus-întors, fără probleme.

Brațul Sithonia, sătucul Vourvourou

Dacă v-ați săturat de plajă, aventurați-vă pe mare. Bărcile se închiriază în sătucul  Vourvorou. Pe bune, acest sat e epicentrul sporturilor pe apă și a navigației. Barca o să vă coste cel puțin 85-90 de euro (pentru toată ziua), la care se adaugă și combustibilul. Plătești benzina pe care o consumi. Pentru 2-3 ore de plimbare, benzina ne-a ieșit la 30 de euro. Dar călătoria merită toți banii! Pe noi ne-au fascinat meduzele „ou prăjit” – niște creaturi uluitoare, care semănau cu niște lampioane ce luminează în apa azurie, mai azurie decât azuriul, din Laguna Albastră.

Brațul Athos

Brațul Athos e pentru sfinți. Glumesc. Adevărul e că numai bărbații au voie să urce pe muntele Athos. Femeile – nu. Femeile au voie să se apropie doar cu privirea, dintr-o barcă, de la distanță. Sătucul Ouranoupoli se consideră „poarta” spre muntele Athos. De aici pornesc toate navele cu turiștii care sunt curioși să vadă mănăstirile. Ne-a plăcut acest sătuc, e perfect pentru promenade. Atrag atenția bărcuțele colorate ancorate lângă mal, dar și fortăreața bizantină din piatră.

Nu prea ai ce face pe acest braț, dar dacă ai rezervate multe zile pentru călătorie, un popas poți face. Și dacă am sta la un ceai și m-ați întreba dacă merită să mergeți pe Halkidiki, eu v-aș spune să păstrați rezervele de timp și combustibil pentru insulele din Grecia. Kefalonia rămâne, deocamdată, favorita noastră. Ajungeți acolo prin Lefkada.

Insula Kefalonia

Am mai povestit despre această insulă. Ea a rupt un pattern de al meu. Eu niciodată nu voiam să revin în același loc, indiferent că e în Italia, Franța sau în altă parte. Dar uite că insula Kefalonia mi-a plăcut atât de mult data trecută, încât mi-am dorit nespus de mult să o vedem încă o dată și să facem lucrurile pe care le-am făcut data trecută.

Orașul – port Fiskardo. Kefalonia

Îndată ce atingi țărmul, după o oră și jumătate de mers pe mare, cu ferry boat-ul, îndreaptă-te la pas încet spre orășelul-port Fiskardo. Doamne, cât de minunat e! Micuț, colorat, cu bucătărie bună, te cucerește din prima. Și atâtea flori vei vedea în jurul tău, oriunde vei merge. De fapt, aceasta e o calitate a întregii insule: florile! Cățărătoare și nu numai.

Sătucul Assos

Micuț, situat la poalele munților, cu deschidere spre mare, e o destinație de vis. Are și un castel. Cucerește, la fel ca Fiskardo, prin culoare. Atâtea flori peste tot! Seara, după ce mănânci la cel mai bun restaurant de aici – Nefeli Anait – plimbă-te pe lângă alte localuri, ca să admiri acest sătuc uitat de timp, de care, se pare, încep să își amintească antreprenorii. Am zărit câteva căsuțe nou construite în stilul arhitectural al locului.

Argostoli, Kefalonia 

La Argostoli merită să mergi pentru promenade seara. Găsește un loc de parcare lângă strada principală – Lithostroto, și plimbă-te prin Ionian Plaza sau pe marginea portului. Să nu te grăbești să pleci acasă după ce obosești. A doua, pe la 10-11 să fii în port, ca să vezi Broaștele Țestoase uriașe Caretta Caretta. Probabil fiindcă sunt pe cale de dispariție, au fost numerotate. Sunt luate la evidență puținele care se apropie de mal, spre desfătarea turiștilor, care le urmăresc în timp ce ele mănâncă peștele pe care i-l aruncă pescarii.

Plaja Myrtos, Kefalonia

Când a creat această plajă, Dumnezeu a fost foarte inspirat. De altfel, e valabil pentru întreaga insulă. Ca să ajungi la ea, aluneci frumos cu mașina pe serpentine, ca să ți se deschidă o scenă parcă desenată. Apa extrem, extrem de azurie. Știi cum, pare că a fost turnată acolo dintr-o piscină, atât de transparentă este. Nu ocoli stânca din stânga. Intră. O să dai de o grotă umplută cu apă. E ceva!!!! Unicul dezavantaj aici sunt pietrele. E cam greu să te deplasezi pe această plajă desculț. În rest – P-O-V-E-S-T-E. Nu mă satur să repet. Această plajă e de vis!

Peștera Mellisani , Kefalonia

E o minune a lumii, pe bune! Cobori în subteran ca să ți se deschidă poarta spre un lac, într-o peșteră fără tavan. Cât te plimbi printre stalactite, în barcă, admiri înaltul cerului. Apa, la fel, azurieeee.

Peștera Drogarati, Kefalonia

Tot e un „must see” (de văzut). Nu mai stau eu să mă fac deșteaptă aici, povestind ceea ce puteți citi și voi pe Google despre fiecare destinație în parte. O să las doar câteva fotografii, pentru poftă!

Cred că acum mă înțelegeți de ce ne place atât de mult Kefalonia. Aici nu ai cum să te plictisești. E atât de vie, diversă, verde, puțin populată (nouă asta ne place foarte tare). Ai spațiu pentru recreere. O minune!

Meteora – un fel de planetă Marte

Vorbind despre minuni, Meteora e un tărâm pe care trebuie să ajungi!!! În drum spre casă, de pe insula Kefalonia, fă-ți cale și spre Meteora. Aici se găsesc 24 de mănăstiri, construite cu mâinile, de către călugări, în vârful unor formațiuni geologice ireale. Cât mă plimbam pe acolo spuneam întruna „Incredibil” și „Ireal”. Și la fel ca mine făceau și alții. Pentru că, mamă, este ireal! Un peisaj dintr-un film fantasy. Meteora, ad literam, se traduce ca „sus în ceruri” sau „în mijlocul cerului”. Astăzi sunt active doar 6 mănăstiri din cele 24 inițial construite.

Tot ce ați văzut aici, dar și alte destinații mai puțin uluitoare, le-am „acoperit” în 19 zile, dintre care patru au fost pe drum dinspre și spre Chișinău. În total, am făcut peste 4000 de km, atenție, cu autorulota, cu trei copii mici (de 3 ani, 2 ani și de 3 luni). Eu una vă recomand să vă rezervați mai mult de o săptămână pentru o călătorie în Grecia, căci sunt mult prea multe locuri uimitoare de vizitat. Ador această țară. Pentru ospitalitate, simplețea oamenilor, pentru frumusețea peisajelor, pentru bucătăria care ni se potrivește enorm căci suntem vegetarieni (deși, zic localnicii, bucătăria greacă e despre carne și pește). Au un meniu care abundă în legume și boboase. Deci e perfect! Ne-am pus ca scop să vizităm mai multe insule data viitoare. Una din ele ar fi Skopelos, unde s-a filmat pelicula muzicală Mamma Mia. Fiți cu ochii pe noi!

 

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
Close