Un road trip până în Muntenegru? Ăăă…

Ăăă…e frumos, dar extrem de obositor! În primul rând, călătoria este una lungă. Mica noastră familie a străbătut în total 3500 de km. Evident, am clădit un traseu care ne-ar garanta priveliști pitorești. Vorba ceea, dacă tot faci un drum lung, atunci să merite!

Chișinău- Sighișoara – Craiova – Vidin (vama din Bulgaria)– Knjazevac (un orășel minuscul în Serbia) – Nova Varos (Serbia) – Žabljak (Muntenegru) – Dubrovnik (Croația) – Budva (Muntenegru) – Bar (Muntenegru)-București – Chișinău. 

Iată traseul nostru. De la sine se înțelege că tripul prin România a fost un adevărat chin. Câteva sute de km înseamnă o zi întreagă irosită pe drumuri din cauza localităților fără sfârșit. Vizitarea orașului Sighișoara a fost o idee bună.

S-a dovedit o provocare și călătoria prin Serbia. Contrar așteptărilor, aici nu se vorbește nici rusă, nici engleză. Dacă îți plac aventurile și peisajele sălbatice, atunci Serbia este pentru tine. Nici pomină de indicatoare, serpentine fără sfârșit și localnici care cunosc o singură limbă – limba maternă. Aici vin cu două recomandări:

a. Descărcați neapărat o aplicație pentru traducere, preferabil care să funcționeze în regim offline. Google Translate ne-a ajutat mult la magazin, atât timp cât aveam acces la Wi-Fi;

b. Nu vă încredeți în aplicația MAPS.ME. E cea mai proastă aplicație GPS pe trasee lungi. În Serbia, ne-a dus prin arătură și a trebuit să apelăm la vechea metodă de orientare în spațiu. După ce ne-am blocat pe un drum de munte impracticabil, am făcut cale întoarsă și am cerut niște repere ca să ajungem la cazare de la niște cetățeni pe care, spre surprinderea noastră, i-am găsit în înfundătura în care ne-am pomenit. Ne-am înțeles prin semne, dar și scriind localitățile în telefon. Noi tot ne întrebam de ce vedem peste tot tractoare…Devenise clar atunci. Vă recomand aplicația Here we go pentru a ajunge de la orașul X la Y, iar Maps.me o să vă ajute să găsiți hotelul/pensiunea/vila/ casa privată la care urmează să stați sau localul unde vreți să luați masa;

În rest, răbdare…răbdare…și iar răbdare. La început, ți se pare foarte romantic să te deplasezi pe serpentine, dar după sute de kilometri experiența devine chinuitoare. Numeri distanțele rămase până la drumurile neșerpuite și te rogi să ajungi acolo cât mai repede. O secundă de neatenție te poate costa chiar viața.

În momentul în care am poposit în orașul Knjazevac (cel mai frumos pe care îl puteam găsi prin google) până la canionul Uvac, am înțeles de ce vameșul sârb ne-a întrebat, fără să ezite o clipă: „Unde mergeți? În Muntenegru?” Omul nici nu a admis că ne-ar putea interesa țara lui. Iar adevărul e că nu mai vreau să mă întorc în Serbia. Dacă vezi Muntenegru, e ca și cum ai fi călcat și pe pământul sârbilor, doar că obții o versiune mai spectaculoasă.

Peisajele sunt mult mai impresionante și e curat peste tot. În Serbia, pe lângă sărăcie mai găsești și mult gunoi….pe marginea drumurilor, lacurilor, pe străzile din orașe. Ai senzația că în Serbia e încă anul 1980. Aici e bine să vizitezi rezervația UVAC. Un popas potrivit ar fi satul Druzinice. Aici o să capeți o vedere extraordinară spre râu, într-un punct unde face o cotitură memorabilă.

După UVAC,  ne-am îndreptat spre Muntenegru, unde ne aștepta canionul Tara. Băgați în GPS „Tara bridge” sau „Djurdlevita” ca să ajungeți pe un pod înalt, de unde se vede o bucățică tare colorată din canion. Tot aici găsiți tiroliane. Vânzătorii o să vă ademenească și cu miere neagră – produs local bun de tot.

Canionul Tara este cel mai adânc din Europa, al doilea ca adâncime în lume, după Marele Canion din Colorado, SUA. Are 78 de km lungime și 1300 metri adâncime. Mai este supranumit „lacrima Europei”.

Tot în Muntenegru găsiți rezervația Durmitor cu un lac glaciar, cunoscut și ca „lacul negru”. Apropo, toate râurile și lacurile din Muntenegru sunt de un verde amețitor, atât de profund, rece.

După multe ploi și o vreme răcoritoare, au urmat plaje fierbinți. Dubrovnik (Croația) se află la mai puțin de 200 de km de Budva, Muntenegru. De aceea, dacă întreprinzi o călătorie în Muntenegru, trebuie să ajungi și la Dubrovnik. Recomand plaja Sveti Jakov. E retrasă, frumoasă și gratuită.

Dacă mergi cu mașina, va trebui însă să plătești parcarea. Ora costă 5 euro. Apropo, e bine să știi că în Dubrovnik nu prea ai unde parca. E o mare problemă! Serios, foarte mare. Ajungi la locul de cazare și…nu ai ce face cu mașina, nu ai unde să o lași. Pensiunea noastră era situată la un capăt de hudiță. Localnicii îi spun stradă, are și denumire. Treptele din imagine reprezintă ulița Sipanska.

Așa e orașul, de o drăgălășenie rară, cu străzi extrem de înguste. Vizitați neapărat orașul vechi și luați masa la Nishta. Aici găsiți mâncare vegetariană și vegană. Noi am luat un burger vegan delicios, în sfârșit mi-am împlinit pofta. Cam amețisem căutându-l în Chișinău.

După o perlă cum e Dubrovnik a urmat…Budva (Muntenengru). Nu am înțeles de unde atâtea laude pe rețelele sociale și forumuri. Sunt total nefondate! E un oraș urât, împânzit de clădiri imense, pestrițe. Plajele nu sunt tocmai frumoase, în schimb aglomerate. Puținele care atrag atenția sunt gestionate de hoteluri private. Atrag atenția și prin faptul că au nisip, atât de căutat mai ales de familiile cu copii mici. Ca să petreci o zi pe o plajă „ocupată” trebuie să plătești 100-120 euro.

Ne-a plăcut însă Stari Bar, orașul vechi Bar. Dacă ajungeți în zonă, să dați neapărat pe la localul Kaldrma cu bucate tradiționale. Ardeii în brânză și cașcaval, tocănița din vinete în sos de roșii și pastele ne-au făcut să uităm de dezamăgirea trăită în Budva și Kotor. A pus capacul dezamăgirilor, în cel mai bun sens al cuvântului, baklavaua. Apropo, bucătăria din Muntenegru presupune multă carne și dulciuri orientale.

Așadar, în cazul în care m-ați întreba dacă merită sau nu să faci o călătorie cu mașina până în Muntenegru, v-aș sugera să luați un bilet de avion și să închiriați o mașină acolo. Aveți de vizitat, fără îndoială, unele din cele mai frumoase locuri din lume. O altă recomandare ar fi să mergeți în luna septembrie.

Aplic regula asta de mulți ani, merg la mare în septembrie și nu regret niciodată. Nu sunt cozi nicăieri, vremea e superbă, numai bună pentru plajă. Pe plajele din Muntenegru și Croația am fost urmăriți de temperaturi cuprinse între 26 și 30 grade Celsius. Deci, nu vă fie frică să rămâneți fără bronz.

Dacă aveți copii mici, să țineți cont că plajele din Croația și Muntenegru sunt pietroase…ceea ce poate fi și dureros, nu doar incomod. Ai nevoie de încălțăminte specială ca să înoți sau poți opta pentru șlapi, așa cum o fac cei mai mulți. Dacă marea e zbuciumată, ai dat de belea. Îți pierzi ușor echilibrul mai ales la mal și pietrele lovesc destul de tare. Dincolo de asta, însă, plajele și marea arată ca în povești. Marea Adriatică e azurie și poți vedea peștișorii, pietrele, fără să îmbraci ochelarii pentru scufundări.